Noi regăţenii | Dragusanul.ro - Part 3

Eroi şi învăţători, în mărturii uitate

Casă moldovenească, în munţii Bistriţei, prin zona Dorna Arini – Broşteni

 

Doar din nostalgie am căutat, astăzi, mărturii despre satele sucevene de dincolo de graniţa Bucovinei şi am constatat că lesne se poate ajunge la ele. Am notat câteva nume de eroi din Siminicea, Dumbrăveni, Salcea, Fântânele, Boroiaia, dar şi Ilişeşti, Lisaura, Mănăstirea Humorului, Stroeşti, Tişăuţi şi Câmpulung, „morţi pentru patrie în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24”. Am notat şi nume de profesori şi de învăţători, care, după câţiva ani, aveau să populeze lagărele de muncă forţată ale României, cu excepţia unora care, precum Aurel Stanciu, din Salcea, s-a ascuns în pivniţa de sub casă, vreme de mai bine de 15 ani, pentru a se sustrage umilirii. Atunci când a ieşit la lumină, Aurel Stanciu avea premeditată o monografie a comunei Salcea, pe care nu a mai apucat să o vadă între coperte, dar pe care am inclus-o, târziu, într-o monografie pe care i-am şi închinat-o.

 

Textele-mărturie de mai jos probează că încă mai putem afla multe despre noi, dacă dorim cu adevărat şi avem şi ştiinţa de a afla.

 

 

1941, septembrie 30: „Se publică mai jos lista Nr. 16, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24:

 

Nemigean Gh. II., soldat, contingentul 1940, cu ultimul domiciliu în com. Ilişeşti, jud. Suceava, mort la 5.VIII.1941.

Hladi Vasile, soldat, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Lisaura, judeţul Sueeava, mort la 14.VIII.1941.

Răileanu Gh. Petre, fruntaş, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Fântânele, judeţul Botoşani, mort la 5.VIII.1941.

Scorţariu D. Nicolae, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Siminicea, judeţul Botoşani, mort la 5.VIII.1941.

Luca Dumitru, sergent, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Fântânele, judeţul Botoşani, mort la 14.VIII.1941.

 

Moraru Gheorghe, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Salcea, judeţul Botoşani, mort la 14.VIII.1941.

Irimia Mandache, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Salcea, judeţul Botoşani, mort la 14.VIII.1941.

Bălan Gheorghe, caporal, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Fântânele, judeţul Botoşani, mort la 12.VIII.1941.

Tucaliuc Vasile, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Siminicea, judeţul Botoşani, mort la 12.VIII.1941.

Strugaru Gheorghe, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Fântânele, jud. Botoşani, mort la 12.VIII.1941.

 

Strungaru Eremia, soldat, ctg. 1930, cu ultimul domiciliu în comuna Stroeşti, judeţul Suceava, mort la 12.VIII.1941.

Trihub Octav, soldat, ctg. 1930, cu ultimul domiciliu în comuna Tişeuţi, jud. Suceava, mort la 12.VIII.1941.

Cercel Aurel, sergent, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Boroaia, judeţul Baia, mort la 11.VII.1941.

Hojbotă Maftei, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Mănăstirea Humor, judeţul C. Lung, mort la 17.VII.1941.

Stratulat Ion, caporal, ctg. 1939, cu ultimul domiciliu în comuna Stălniceni, judeţul Baia, mort la 2.VII.1941.

 

Bejan Gheorghe, sergent, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Tătăruşi, judeţul Baia, mort. la 9.VIII.1941.

Maciujoc Mihai, fruntaş, ctg. 1930, cu ultimul domiciliu în comuna C. Lung, jud. C. Lung, mort la 16.VIII.1941” (Monitorul Oficial, Anul CIX, Nr. 231, marţi 30 septembrie 1941, pp. 5805 şi urm.).

 

Casa românească din Valea Seacă

 

1942, ianuarie 29: „Noi, general Victor Iliescu, subsecretar de Stat al Educaţiei Extraşcolare; / Având în vedere jurnalul Consiliului de Miniştri Nr. 21 din 14 Ianuarie 1942… / Decidem: Art. unic. Se angajează, pe data prezentării la serviciu, ca diurnişti la formaţiunile tineretului extraşcolar, următorul personal, plătibil cu îndemnizaţia de şedinţă respectivă:

 

Judeţul Botoşani:

Niculică Const. Iord., învăţător, şeful Subcentrului Vereşti.

Donici Aglaia, învăţătoare, şefa Subcentrului Vereşti.

Rădăuceanu Vasile, învăţător, şeful Subcentrului Nr. 1 băieţi, Dumbrăveni.

Gafiţescu Const., învăţător, şeful Subcentrului Nr. 2 băieţi, Dumbrăveni.

 

Busneanu Natalia, învăţătoare, şefa Subcentrului Nr. 1 fete, Dumbrăveni.

Alexievici Ecaterina, învăţătoare, şefa Subcentrului Nr. 2. fete, Dumbrăveni.

Bercea Gh., învăţător, şeful Subcentrului Nr. 1 băieţi, Fântânele.

Brânzac Aglaia, învăţătoare, şefa Subcentrului Nr. 1 fete, Fântânele.

Huţupaş Const., învăţător, şeful Subcentrului Nr. 2 băieţi, Fântânele.

Pricop Vastia, învăţătoare, şefa Subcentrului Nr. 2 fete, Fântânele.

 

Stanciu Aurel, învăţător, şeful Subcentrului Salcea.

Plamaru Emilia, învăţătoare, şefa Subcentrului Salcea.

Daneş Haralamb, învăţător, şeful Subcentrului Siminicea.

Tun EIisabeta, învăţătoare, şefa Subcentrului Siminicea.

 

Judeţul Baia:

Crudu Ioan, maior rez., subinspector judeţean.

Ilie Grigore, profesor, consilier judeţean.

Scripcaru Eugenia, profesoară, consilier judeţean.

Buiuc Alexandrina, profesoară, consiliera Centrului Fălticeni.

 

Romândaşu Maria, învăţătoare, consiliera Centrului Mălini.

Ursuţu Ruxandra, învăţătoare, consiliera Centrului Boroaia.

Bălan Elvira, învăţătoare, consiliera Centrului Dolhasca.

Bălan Dumitru, învăţător, şeful Subcentrului Fălticeni.

Spiridon Ioan, învăţător, şeful Subcentrului Fălticeni.

Matei Domnica, învăţătoare, şefa Subcentrului Fălticeni.

Volosciuc Alexandrina, învăţătoare, şefa Subcentrului Fălticeni.

Spiridon Aspazia, învăţătoare, şefa Subcentrului Fălticeni.

 

Huşeanu Nicolae, învăţător, şeful Subcentrului Oprişeni.

Gherasim Dumitru, învăţător, şeful Subcentrului Oprişeni.

Anisescu Maria, învăţătoare, şefa Subcentrului Oprişeni.

Lateş Maria, învăţătoare, şefa Subcentrului Oprişeni.

Cardaş Aglaia, învăţătoare, şefa Subcentrului Oprişeni.

 

Covataru C-tin, învăţător, şeful Subcentrului Boroaia.

Nicoară Teodor, învăţător, şeful Subcentrului Boroaia.

Vasiliu Eufrosina, învăţătoare, şefa Subcentrului Boroaia.

Monoranu Zamfira, învăţătoare, şefa Subcentrului Boroaia.

Covataru Ecaterina, învăţătoare, şefa Subcentrului Boroaia.

 

Pintilie Ilie, învăţător, şeful Subcentrului Baia.

Onişoru Gheorghe, învăţător, şeful Subcentrului Baia.

Ştefănescu Maria, învăţătoare, şefa Subcentrului Baia.

Leviţchi Maria, învăţătoare, şefa Subcentrului Baia.

Tit Natalia, învăţătoare, şefa Subcentrului Baia.

 

Sireteanu Vasile, învăţător, şeful Subcentrului Liteni.

Belcic Gheorghe, învăţător, şeful Subcentrului Liteni.

Irimescu Ana, învăţătoare, şefa Subcentrului Liteni.

Belcic Eugenia, învăţătoare, şefa Subcentrului Liteni.

Pătraşcu Teodora, învăţătoare, şefa Subcentrului Liteni”

(Monitorul Oficial, Anul CX, Nr. 24, joi 29 ianuarie 1942, pp. 561, 565).

 

1947, august 28: „În baza cererii, înregistrată la Nr. 389 din 11 august 1947, / În conformitate cu dispoziţiunile legii asupra energiei, / Se autorizează dl Avram A. Lazăr, din satul Călineşti, com. Bucecea, jud. Botoşani, să instaleze şi să exploateze un motor marca „S. Gross”, de 16 H. P., la moara proprietatea domnişoarei Maria Miclescu, din satul Grigoreşti, com. Siminicea, jud. Botoşani, motorul, fiind utilizat ca forţă pentru conducerea acestei mori, combustibilul fiind petrolul lampant. Această autorizaţie se acordă pe termen de 10 ani, socotit de la data publicării prezentei în Monitorul Oficial. / Şeful secţiei energiei reg. III Iaşi, / Ing. Gh. Gălăţeanu / Nr. 310/947”

(Monitorul Oficial, Anul CXV, Nr. 179, joi 28 august 1947, p. 6275)


1888: Răscoala din Dumbrăveni, Siminicea, Brehuieşti, Corni

Grivița, capturarea Steagului Profetului – în Le monde illustre, 27 octombrie 1877

 

1888: Răscoala de la Dumbrăveni. Vocea Botoşanilor dă următoarea relaţie interesantă, privitoare la revolta din Dumbrăveni:

Vom da o relaţiune amănunţită, dar exactă, asupra acestei răscoale, spre a curma odată orice inexactităţi, exagerări, ca şi toate informaţiunile greşite, cu care s-au indus în eroare ziarele Capitalei.

 

În plasa Siretului, s-a observat, de mult, o mişcare printre săteni, după cum nu se bănuia pe-alocurea. Ni s-a spus, îndată după aplanarea mişcărilor din Valahia, că agenţi anume veniţi s-ar fi coborât la cutare staţiune de drum de fer, ar fi întâlnit săteni lucrând la câmp şi le-ar fi vorbit; apoi au intrat prin sate şi aşa mai departe. Subprefectul a fost imediat încunoştinţat a fi cu atenţiune şi prea vigilent, spre a descoperi cele ce se petrec, a raporta imediat prefecturii, trimiţând pe orice agenţi provocatori înaintea justiţiei. Răspunsurile sale au fost stereotipe, că nimic nu se petrece, că totul e în linişte.

 

Deodată, un număr de 30 locuitori, sunt acuma două luni, din cătunul Siminicea, comuna Dumbrăveni, s-au prezentat la redacţia noastră şi s-au plâns că ei, ca rezervişti, sunt urmăriţi pentru prestaţiune, în timp ce, după lege, făcând parte din războiul de la 1877 -78, sunt scutiţi. Mergând, împreună cu câţiva din ei, la prefectură, a fost uşor a-i convinge că pentru plata dărilor de care erau scutiţi pria lege ei nu sunt urmăriţi. Atunci plângerea lor a luat o alta fază; ei începură a cere pământuri (după cum le promisese Carol I, înainte de Războiul de Independenţă – n. n.). S-a cunoscut îndată că există o agitaţie şi, dându-li-se consilii (sfaturi – n. n.) prudente, locuitorii s-au retras.

 

Nu mult după aceasta, izbucneşte o altă mişcare, mai obiectivă; se semnalează, tot în această plasă, în comuna Brehuieştii. Prefectul, făcând dreptate locuitorilor, liniştea s-a restabilit. Erau vexaţiunile primarilor colectivişti, care exasperaseră pe săteni.

 

Vine, apoi, în o formă mai acută, mişcarea de la Corni, tot din această plasă. Mergând prefectul la faţa locului, cu o mai mare greutate decât la Siminicea şi la Brehuieşti a putut restabili liniştea. Sătenii, amestecând plângerea lor contra primarului cu acea de cerere pentru pământuri, au trebuit a se mărgini la cea dintâi, pentru ca dreptate să li se facă şi liniştea să se restabilească. Aci se semnalase ca instigator învăţătorul sătesc.

 

Despre toate aceste mişcări, subprefectul n-a ştiut nimic, n-a putut a le preîntâmpina şi nici a raporta ceva în privinţa agitărilor locuitorilor. Pe neaşteptate, când totul părea intrat în cea mai mare linişte, prefectura e încunoştinţată că locuitorii din Dumbrăveni s-au răsculat; au intrat în ograda arendaşului, i-au luat plugurile şi s-au dus pe câmp, să tragă brazde şi să-şi împartă pământul. Ordine severe au fost transmise şi de la centru, ca să se desfăşoare forţe suficiente, pentru ca mişcarea să se înăbuşe în germeni fiind.

 

Prefectul, păşind la faţa locului, în unire cu colonelul comandant al regimentului de dorobanţi, şi intrând în mijlocul sătenilor, ce erau adunaţi în număr ca la 600-700 locuitori din diferite cătune şi chiar comune, până şi din judeţul limitrof, Dorohoi, au început a se explica eu ei, spre a cunoaşte cauza acestei aglomerări. Din vorbele lor reieşea că vor pământuri, că la urmă se mulţumeau ca prefectul să le dea o declaraţiune, scrisă şi subscrisă de el, cum că li se vor da pământuri şi că arendaşul nu va pune plugurile sale să are, înainte de a li se împărţi lor pământuri.

 

În zadar au fost toate consiliile date, toate declaraţiunile că guvernul e pe cale de a-i împroprietări pe moşiile Statului, dar că trebuieşte o lege şi după forme.

 

– Destul, de zece ani, ne purtaţi tot cu vorbe!, striga mulţimea. Nu mai putem aştepta.

 

Într-aceste, prefectul e chemat la staţiunea Vereşti, spre a convorbi telegrafic cu primul ministru; sătenii nu-l lăsau să iasă din mijlocul lor. În fine, după multă greutate, deşi forţa armatei era la distanţă, prefectul a putut a se strecura printre ei, fără a face uz de ea.

 

Reîntors, ziua venea spre declinul său, liniştea trebuia restabilită înainte de sosirea nopţii. Se semnalase chiar că sosesc şi alţi locuitori, retardatarii ce-şi dăduseră întâlnire.

 

Colonelul Maca, în urma consiliilor şi a parlamentărilor date şi avute cu locuitorii, văzând că aceştia se obstinează şi nu vor a se împrăştia, se pune în fruntea regimentului său şi face somaţiuni repetate, faţă fiind procurorul şi judele instructor. După somaţiunile orale, urmează cele cu batere de tobă şi sunete de trompete; totuşi, rezerviştii mai cu deosebire încurajau pe ceilalţi la rezistenţă, spunându-le că n-au voie să dea focuri. Se dau salve de puşti, dar nici o mişcare.

 

Atunci, colonelul Maca, având deja experienţa acestor răscoale din Valahia, unde operase spre calmarea lor, dă ordine artileriei călăreţe ca, în rând câte trei, să înainteze în mulţime, spre a se împrăştia. Întâia şarjă rămâne fără efect. La a doua şarjă, căpitanul Zamfirescu, care avea comanda artileriei, se pune în fruntea soldaţilor şi, prin o evoluţiune dibace, reuşeşte a împrăştia pe revoltanţi şi a-i dispersa în grupuri mai mari ori mai mici, după care, intervenind infanteria, îi asedie între puşti şi îi arestă.

 

Atunci se produse o panică între locuitori, încep cu toţii a fugi, sar gardurile, se ascund pria ogrăzi, case şi atenanse, şi din totalul număr se arestează vreo 120 locuitori (Eroi ai Independenţei, dar ce contează – n. n.).

 

Imediat, liniştea a fost restabilită, fără ca o picătură de sânge să se fi vărsat, fără ca o zgârietură să se fi produs. Trebuie să recunoaştem că acest rezultat fericit nu-l datorăm decât tactului şi prudenţei prefectului, decât experienţei şi energiei colonelului Maca, decât curajului şi abilităţii căpitanului Zamfirescu. Cea mai mică imprudenţă comisă, cât de puţină impacienţă de s-ar fi arătat, ar fi avut de rezultat sute de cadavre, lăsate pe străzile satului Dumbrăveni. Mulţumită acestora, nici un exces s-a produs, nici o iritaţiune nu s-a manifestat. Păstrând cu toţii un sânge rece, o pacienţă şi o prudenţă demne de toată lauda, am putea vedea că cea mai impunătoare răscoală s-a putut potoli în un mod atât de fericit, precum pe aiurea nu s-a întâmplat.

 

De acum, începe rolul justiţiei. Între cei arestaţi au figurat şi doi cetăţeni din Botoşani: arhitectul comunei, dl C. Argenti, şi un fost comisar al colectiviştilor (mişcare aparent reformistă, încropită de boierii Ion Câmpineanu, Prinţul Dimitrie Ghica etc. – . n.), dl G. Petrescu. Nu intrăm în a discuta culpabilitatea ori inocenţa a nici-unuia; afacerea fiind pendinte la justiţie, presa trebuie să păzească o strictă rezervă, spre a nu se influenţa cursul justiţiei în nici un mod. Atâta ştim, că în timp ce redactorii Sentinelei reclamau pe aceşti doi preveniţi ca reporterii ziarului lor, declaraţiunile inculpaţilor erau că se duseseră la vânat, în satul Dumbrăveni.

 

Instrucţiunea fiind absolut secretă, nimic n-a putut transpira, dar în urma interogatoriului judele instructor i-a depus pe ambii în arestul preventiv al judeţului. Rolul însă de arhitect al comune şi acel de reporter de ziare ni se par cu totul incompatibile, atât zicem şi trecem înainte.

 

Mulţi din cei arestaţi au fost eliberaţi. Ceea ce reiese din declaraţiunile sătenilor, făcute chiar la arestarea lor, e că primarii, perceptorii şi unii învăţători chiar i-au trimis la Dumbrăveni pe oameni, ca să ceară pământuri. Mai mult, sosind prefectul în Dumbrăveni, se spune că chiar vătăjeii i-au strâns, zicându-le că a venit prefectul să le împartă pământuri; că, odată acolo adunaţi, s-au găsit alţii care, punându-se în frunte, i-au reţinut şi au vorbit în numele lor, fără ca ei să fi ştiut ceva şi fără să fi venit cu un scop de revolte. Despre toate s-a raportat ministerului.

 

Astăzi, liniştea e complet stabilită şi ne mirăm că unele ziare din Capitală dau ştirea că, din surse oficiale, sătenii s-au răsculat a doua oară la Dumbrăveni. Acesta fiind purul adevăr în răscoala sătenilor de la Dumbrăveni, îl aşternem aci, spre a împrăştia orice alte relaţiuni inexacte, exagerate ori de rea credinţă făcute. Ne abţinem de la orice comentarii; dorim însă ca autorii revoltei să fie descoperiţi. Justiţia are suficiente elemente de a putea pune mâna pe firul conspiraţiunii surde ce agită ţara şi să ne dea liniştea la care avem dreptul de a pretinde. Trecută şi această ocaziune, fără a se reprima răul în chiar sorgintea lui, ne putem aştepta la mari calamităţi. Atâta zicem şi încheiem pentru astă-dată (Epoca, Anul III, No. 841, miercuri 14/26 septembrie 1888, p. 2).


Judeţul Suceava, cel fără de Suceava

Almanahul Român, 1866: Stema judeţului Suceava

De multă vreme, amuzat de spumosul discurs al fostlui primar al Fălticenilor şi deputat Tofan, care ajungea la Bucureşti, via… Bucovina, mi-am tot propus să adun mărturii şi despre oamenii fostului judeţ Suceava, cu capitala la Fălticeni, şi cu plasele Şomuz, Siret, Munte, Moldova, dar nu am prea găsit vreme. Ştiam câte ceva despre satele din zona Fălticenilor, am scris şi nişte monografii (Bogdăneşti, Horodniceni), dar niciodată nu mi-am făcut timp cu adevărat ca să-i înţeleg pe cei de odinioară, care ajunseseră să urască pe bună dreptate armata regală, din care dezertau din vreme, mai ales după anul 1878, când, în loc de pământul promis, dar înşfăcat de rege (cea mai consistentă parte a Domeniului Coroanei deja încăpuse în mâinile lui), li se dădea un fără de sfârşit martiriu. Cred că e timpul să le fac o vizită şi acelor oameni, din fostul judeţ Suceava, şi să-i adun, cu duioşie, din toate mărturiile vremuirilor (I. D.).

*

1878, mai, Prefectura judeţului Suceava: „Toate autorităţile sunt rugate a lua măsuri ca să pună mâna pa tinerii: Ciota Ioan, din comuna Lămăşeni, Grădinariu Costache, din comuna Valea Glodului şi Jitariu Costache, din comuna Preuteştii Uniţi, înscrişi pe tablourile de recensământ a recrutaţiei clasei anului curent, la No. 4, 14 şi 4, care sunt dispăruţi din comune, unde nu se ştie, signalmentele lor sunt: 1). Ciota Ioan, nu se cunosc signalmentele; 2). Grădinariu Costache, de ani 21, părul, sprâncenele castanii, ochii căprui, nasul, gura potrivite, barba rotundă, faţa smeadă, fruntea potrivită, fără alte semne. 3). Jitariu Costache, de ani 21, părul castaniu, fruntea mică, gura potrivită, statură de mijloc, fără alte semne, îmbrăcat cu iţari, sucman negru şi căciulă neagră pe cap, şi încălţat cu opinci. / No. 3.0b9. / 1878, Mai 9”.

„Toate autorităţile sunt rugate a lua măsuri ca să pună mâna pa tinerii Macovei Neculai şi Rusu Constantindin,  comuna Mălinii, înscrişi pe tabloul de recensământ al recrutaţiei clasei anului curent, cel întâi la No. 30, şi cel al doilea la No. 49, care au dispărut din comună, unde nu se ştie, signalmentele lor sunt: 1). părul castaniu creţ, ochii negri, nasul potrivit, barba mică, faţa roşcovană, semne particulare n-are, fruntea, gura potrivite: 2). părul galben, ochii verzi tulburi, nasul mare, bărbia ascuţită, faţa bălană, semne particulare n-are, sprâncenele castanii, fruntea mare, gura potrivita. / No. 3.274. / 1878 Mai 16”.

 

Toate autorităţile sunt rugate a lua măsuri ca să pună mâna pe Mazil Ion, din comuna Hârtop, înscris pe tabloul de recensământ a recrutaţiei clasei anului curent, la menţionata comună, care a dispărut, unde nu se ştie, mai înainte de a fi supus reviziunii consiliul de recrutaţie, signalmentele lui sunt: la păr castaniu creţ, ochii căprui, nasul, gura potrivite, barba lungăreaţă, faţa smeadă, sprâncenele castanii, fruntea mică şi cu semne de bube pe picioare, de la genunchi, în jos. / No. 3.153. / 1878 Mai 1”.

 

„Toate autorităţile sunt rugate a lua măsuri ca să pună mână pe tânărul Marcu Alecu, din comuna Bogdăneşti, plasa Moldova, acest judeţ, înscris pe tabloul de recensământ a recrutaţiei clasei anului curent, la menţionata comună , a dispărut unde nu se ştie, mai înainte de a fi supus reviziunii consiliului de recrutaţie; signalmentele lui sunt: părul negru, ochii căprui, nasul potrivit, barba ovală, faţa brună, un semn de arsură la cotul mâinii drepte, sprâncenele negre, fruntea mică şi gura potrivită. / No. 3.156. / 1878 Mai 12”.

 

„Toate autorităţile sunt rugate a lua măsuri ca să pună mâna pe tinerii Damian Ion, din comuna Fântâna Mare, şi Florea Ion, din comuna Drăgăneşti, înscrişi pe tabloul de recensământ al recrutaţiei clasei anului curent, au dispăruţi de la domiciliile lor, unde nu se ştie: signalmentele lor sunt: 1). părul castaniu, fruntea, sprâncenele castanii, ochi verzi, nasul şi gura potrivite, barba rotundă, faţa smeadă, osebite semne nu are; 2). părul negru, fruntea potrivită, sprâncenele negre, ochi negri, nasul şi gura potrivite, barba rotundă, faţa smeadă, osebite semne nu are. / No. 3.191. / 1878 Mai 13 ”.

 

„Sunt rugate toate autorităţile competente a lua cuvenitele măsuri pentru prinderea şi trimiterea la aceasta prefectură a soldatului călăraş Cărăbuş Ştefan, cu talia 1 m 67 cent., faţa bălană, fruntea mare, ochii căprui, nasul ascuţit, gura potrivită, barba mică, părul galben, sprâncenele castanii, care a dispărut din comuna Hârtop, plasa Şomuz, acest judeţ spre a se putea înainta la corpul din care face parte. / No. 3,863. / 1878, iunie”.

 

„Toate autorităţile sunt rugate a lua cuvenitele măsuri pentru prinderea şi trimiterea la această prefectură a soldatului dorobanţ Moroşan Gheorghe, cu talia 1 m 64 centimetri, faţă smeadă, fruntea potrivită, barba rotundă, părul, sprâncenele castanii, fiul lui Pavel şi a Catrinei, recrutat din clasa anului 1876, care a dispărut din comuna Hârtop, plasa Şomuz, acest judeţ, spre a se putea înainta corpului din care face parte. / No. 4.079. / 1878 iunie 18” (Monitorul Oficial, No. 152, miercuri 12/24 iulie 1878, p. 4098)

*

1882, aprilie: „Soldații mai jos notați, dezertând, sunt rugate toate autoritățile din țară a-i prinde și înainta la corp: Regimentul 5 artilerie: Suca Teodor, din comuua Horodniceni, plasa Șomuz, județul Suceava, părul negru, fața smeadă, fruntea potrivită, sprâncenele negre, ochii verzi, nasul, gura potrivite, bărbia rotund. Lupu Vasile, din comuna Pleșești (Plășești – în text), plasa Șomuz, județul Suceava, părul castaniu, sprâncenele ochii căprii, nasul ascuțit, fruntea, gura, barba potrivite. Ilie Gheorghe, din comuna Liteni, plasa Șomuz, județul Suceava, părul închis, fața smeadă, sprâncenele castanii, ochii verzi, nasul mic, fruntea și gura potrivite, barba rotundă (Monitorul Oficial, No. 9, sâmbătă 10/22 aprilie 1882, pp. 207, 208).

*

1884: „Prin deciziunea dlui ministru de finanţe cu No. 11.419, din 13 Septembrie 1884, s-au numit ţi confirmat ca debitanţi pentru vinderea tutunurilor, următoarele persoane, în judeţul Suceava:

 

Dl G. Gavrilă Dochiţei, în comuna Mălini, plasa Muntele.

Dl Ion a Aritoanei în comuna Valea Glodului, plasa Şomuz.

Dl Ion N. Negură, în comuna Sasca, plasa Moldova” (Monitorul Oficial, No. 138, miercuri 26 sept. / 8 oct. 1884, pp, 3107, 3108)

1886, martie: „În noaptea de 12/13 februarie curent, femeia Marghioala, soția lui Nicolae Dămian, din comuna Dolhești, plasa Șomuz-Moldova, județul Suceava, a născut două fete și un băiat. Mama, precum și noii născuți, se află sănătoși (România Liberă, Anul X, Nr. 2572, joi 27 februarie / 11 martie 1886, p. 3).

1886, mai: „O vacă a locuitorului Gheorghe Ioan Miron, din comuna Dolhasca, plasa Siret, județul Suceava, a făcut un vițel cu două capete îngemănate, două guri, patru ochi și trei urechi; corpul avea patru picioare și părul galben. Acest monstru nu a trăit.

 

În ziua de 14 Mai curent, a plouat bine prin plăși și în special la plasa Șomuz-Moldova, judetul Suceava; ploaia ce a căzut în acea zi, în comuna Pleșești, a fost însoțită de grindină deasă și mare, care a durat ca trei ore, cauzând următoarele stricăciuni:

 

A distrus 60 fălci grâu de toamnă al dlui Gheorghe Măcărescu, din care 30 fălci se speră a se îndrepta; 30 fălci grâu de toamnă, 12 fălci de orz și 26 fălci ovăz a dnei Calipso Condrea, din care parte se speră a se îndrepta; 6 fălci de ovăz al dlui Burah Harodniceanu, ca la 180 fălci semănături de pâine albă a locuitorilor și toate semănăturile de cânepă, a stricat mai multe ferestre pe la casele locuitorilor, le-au mâlit arături și semănături.

 

Asemenea, a plouat cu grindină și la comuna Liteni; din cauza ploii mari și a furtunii ce a urmat, s-au rupt podețe, îngrădiri, s-au întrerupt linia căii ferate, în mersul de la Liteni, spre Dolhasca, s-au mâlit și distrus arături și semănături, care se speră a se îndrepta; de asemenea, în comuna Rotopănești, tot în arătata zi, a căzut fulgerul pe casa locuitoruluit Vasile Dumitru Andrei, stricând un căprior de la acoperământ, apoi intrând în casă, a atins pe soția și o copilă a numitului locuitor, cărora le-a ars pielea la picioare, parte de corp și față, din care cauză, devenind greu bolnave, s-au transportat în cura spitalulul judeţean.

 

Pe teritoriul comunei Horodniceni, tot în ziua de 14 curent, a căzut o ploaie furtunoasă, cu puțină grindină, dar n-a făcut alte stricăciuni, decât foarte puțin la arborii fructiferi; asemenea, ploaia cu grindină ce a căzut pe teritoriul comunei Sasca a distrus mai toate țarinele cu semănături ale locuitorilor, precum și parte de pe proprietatea dnei Elena Gh. Sutzo, și fulgerul a lovit 6 oi, de la stâna dlut Iorgu Vasiliu, care au și pierit; nu mai puțin, pe teritoriul comunei Giurgești, ploaia cu grindină a făcut stricăciune la semănăturile locuitorilor, posesorilor și proprietarului Ciulei, a mâlit arături și fânețe” (România Liberă, Anul X, Nr. 2640, duminică 25 mai / 6 iunie 1886, p. 3).

*

1886, iulie: „În ziua de 27 iunie trecut, a căzut o ploaie cu piatră în comuna Rădășeni, plasa Șomuzu-Moldova, județul Suceava. Cu această ocazie, la locul numit „peste Șomuz”, teritoriul comunei Rădășeni, ploaia, fiind cu mare repeziciune, a luat pe femeia Maria Ioan Th. Buhlea, care se afla acolo, cu alți oameni, la prășit, și a dus-o spre iaz, așa că numai cu ajutorul oamenilor a putut fi scăpată de moarte. Numita femeie, însă, rămânând oareșicum zăpăcită din cauza acestei întâmplări, s-a trimis în cura spitalului (Fălticeni – n. n.)” (România Liberă, Anul X, Nr. 2674, duminică 6/18 iulie 1886, p. 1).

1887, iulie: „Sunt numiți și transferați: Dl Gavril Dimitriu, actual ajutor la subprefectura plășilor întrunite Șomuz-Moldova, din județul Suceava, în aceeași calitate la plasa Muntele din acel județ, în locul dlui C Stahu, care va trece la plășile întrunite Șomuz-Moldova, în locul ocupat de dl Gavril Dimitriu” (România Liberă, Anul XI, Nr. 2968, miercuri 15/27 iulie 1887, p. 1).

*

1888, ianuarie: „Sunt numiți și transferați: Dl N. A. Donici, actual subprefect al plășei Șomuz-Madova, din județul Suceava, în aceeași calitate la plasa Siret, în locul dlui V. Vrânceanu, demisionat, și dl Ioan Cernătescu, actual subprefect al plășii Muntele, în aceeași calitate la plasa Șomuz-Moldova, în locul dlui N. A. Donici, permutat (România Liberă, Anul XII, Nr. 3104, marți 5/17 ianuarie 1888, p. 1).

*

1888, decembrie 8: „București, 8 decembrie / Ministerul de Interne // CAROL I, / Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al Românie, / La toți de față sănătate:

 

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de interne, sub No. 18.703; / În virtutea art. 30, 31 și 34 din legea județeană, / Am decretat și decretăm:

 

Art. I. Consiliul județului Suceava este convocat în sesiune extraordinară, pentru ziua de 3 ianuarie 1889, spre a se ocupa cu cestiunile următoare:

a). Să voteze bugetul administrativ acela și al drumurilor, pe exercițiul 1889-90;

b). Să ia cunoștintă de expunerea făcută de comitetul permanent asupra situațiunii județului; c). Să verifice și să aprobe sumele pe exercițiul 1887-88;

d). Să fixeze prețul muncilor agricole, conform art. 23 din legea pentru tocmelile de lucrări agricole;

e). Să se pronunțe asupra încheierii din 26 februarie a comitetului permanent, în privința contractulul cu dl farmacist Vorel, pentru medicamentele ce se dau gratuit;

f). Idem, asupra regulamentului pentru trecerea călătorilor pe podurile de pe râul Moldova;

g). Să se pronunțe asupra drumurilor vicino-comunale din plasa Șomuz-Moldova;

h). Idem, asupra despăgubirii fraților Veissengrün de costul terenului luat pentru construirea liniei ferate Do1hasca-Fălticeni;

i). Să voteze facerea necesarelor viramente de fonduri în bugetul județulul, pe exercițiul 1888-89;

j). Să se pronunțe asupra adresei ministerului de interne No. 13.581, în privința reorganizării poște rurale;

k). Să formuleze dorințele exprimate de județ.

 

Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 30 noiembrie 1888. // CAROL // Ministru de interne ad interim, / Th. Rosetti. / No. 3.521” (Monitorul Oficial, No. 199, vineri 9/21 decembrie 1888, p. 1).

*

1888, decembrie: „Sunt numiți: În administrația judetulul Suceava. Dl Leon Nicolescu, fost subprefect, în aceeasi calitate la plasa Șomuz-Moldova, în locul rămas vacant prin demisionarea dlui Ion Cernătescu. Dl Vasile Softa, fost controlor, în funcțiunea de subprefect la plasa Muntele, în locul dlui Dimitrie Sinescu, permutat. Dl Dimitrie Sinescu, actual subprefect al plasei Muntele, în aceeași calitate la plasa Siretul, în locul vacant” (România Liberă, Anul XII, Nr. 3379, duminică 18/30 decembrie 1888, p. 1).

*

1892: „Soldaţii mai jos notaţi, dezertând, sunt rugate toate autorităţile civile li militare a-i urmări, prinde a-i înainta corpului respectiv: Regimentul 8 Călăraşi:  Iţic Herşcu, din comuna Fălticeni, plasa Şomuz, judeţul Suceava, având talia 1 m 540 mm, părul, sprâncenele, ochii negri, fata smeadă, bărbia rotundă, fruntea, nasul, gura potrivite. Cupersimţ Şloim, din comuna Fălticeni, plasa Şomuz, judeţul Suceava, având talia 1 m 720 mm, părul şi sprâncenele castanii, faţa bălană, ochii căprii, bărbia ascuţită, fruntea, nasul, gura potrivite” (Monitorul Oficial, No. 222, sâmbătă 11/23 ianuarie 1892, p. 5966).

*

1899: „Batalionul 4 vânători / Listă de nesupuşii Batalionului 4 vânători, din contingentele anilor 1897, 1898 si 1899 / Judeţul Suceava: Cojocariu Ioan, din comuna Pleşeşti, plasa Şomuz; Berman Idel Leib, din comuna Fălticeni, plasa Şomuz (Monitorul Oficial, No. 173, miercuri 3/15 noiembrie 1899, pp. 5987, 5988)”.


1866: Carol I, prima vizită în Moldova

 

Cetim în „Gazeta de Focşani din 13/25 august 1866: „Mercuri, 10 august 1866, pe la amiază, Măria Sa Carol I Principele României a trecut prin oraşul nostru Focşani, venind de la Bucureşti. La barieră, M. Sa a fost întâmpinat de autorităţile administrative, militare şi comunale. Domnul primar a prezentat Domnitorului, după vechiul obicei românesc, pâine şi sare şi a salutat buna venire a M. Sale în oraşul nostru; descălecând, primi felicitările clerului, membrilor Curţii de Apel si a unui număr mare de cetăţeni. Cercetă aresturile şi spitalele. La 4 ore d. m., plecă”.

 

 

„Legalitatea” aduce următoarele telegrame:

 

„Neamţ, 15 august 1866: / Înălţimea Sa a sosit, la orele 5 după amiază, la monastirea Văratic. M. S. petrece seara aici. A. S. a fost primit de populaţiune cu cel mai mare entuziasm; mâine, dimineaţă, vizitează monastirile Agapia, Neamţ, cetatea din T. Neamţ şi, la 5 ore, va fi la Fălticeni. / Sănătatea M. S. este perfectă!

 

 

Neamţ, 15 august. / Astă dimineaţă, M. Sa, plecând, la 8, din Văratic, a sosit la Agapia şi Neamţ, pe care le-a vizitat cu de-amăruntul, s-a suit la Cetate, a trecut la Târgu Neamţ, vizitând spitalul; a dejunat la 3 ore şi jumătate, şi a plecat la Fălticeni; la marginea districtului, s-a primit de prefectul Sucevei. În călătoria M. S. prin judeţ a fost întâmpinat de mase de locuitori, cari l-au primit cu mare entuziasm. I. S. a însărcinat pe domnul prefect a mulţămi, din partea M. S., întregului judeţ de buna primire. / Sănătatea Măriei Sale este perfectă.

 

Fălticeni

 

Fălticeni, 16 august. / M. Sa Domnitorul, plecând, ieri, la 7 dimineaţa, din Roman şi trecând prin Dulceşti, unde a dejunat, la Domnul Hurmuzachi (Constantin, prim-preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţiune din Bucureşti  – n. n.), a sosit la Piatra, la ora 1; plecând din Piatra, la 3, a sosit la monastirea Văratic, la orele 6 seara, unde a şi rămas spre a petrece noaptea. Astăzi, în 15, plecând din Văratic, la 7 ore dimineaţa, a vizitat monastirea Agapia şi Neamţ, Cetatea, Târgu Neamţ şi a ajuns la Fălticeni, la orele 6 seara, unde va petrece noaptea. În toată călătoria M. Sale, entuziasmul cel mai mare, manifestări de simpatie din partea populaţiunilor au fost necurmate. Primirea de către oraşele Petra, Neamţ şi Fălticeni a fost din cele mai strălucite. A. S. a fost acoperit de flori. Fălticenii şi monastirea Văratec au fost iluminate; precum în celelalte oraşe, aşa şi într-acestea, M. S. a vizitat catedrele, spitale şi închisori. Mâine, I. S. pleacă spre a urma călătoria sa înainte, la orele 7 dimineaţa; timpul lipsind, nu va mai merge la reşedinţa districtului Dorohoi, ci va primi autorităţile din acea localitate în Botoşani (Albina, Anul I, nr. 58, Viena, miercuri 7/19 martie 1866, p. 4).


Constantin Hurmuzachi, de la Viena, la Dulceşti

 

„Seara, în 1/13 martie 1869, sosind la Suceava resturile prim-preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţiune din Bucureşti, Constantin de Hurmuzachi, care a răposat în Viena, la 15/27 faur a. c., se depuseră în biserica Sfântului Gheorghe, în care, a doua zi, după serviciul divin şi Liturghie, se celebră, pentru răposatul, panachida, de către opt preoţi, fiind racla încunjurată de flamurile comunei (Suceava – n. n.) şi de toate flamurile breslaşilor din oraş, asistând şi toţi poliţiştii oraşului, în costumarea lor cea sărbătorească. La acest act funerar luară parte cu prezenţa sa, în semn de sinceră condoleanţă către rudeniile răposatului, domnul antiste (primar – n. n.) al oraşului, de Pruncul, cu întreaga reprezentaţiune orăşeană, mai mulţi dintre profesorii gimnaziali, junimea studioasă, cu corul său, multe alte persoane distinse şi un număr însemnat de popor.

 

Către 11 ore înainte de amiază, se porni conductul funerar, de la numita biserică, pe drumul Bosancilor, spre Folticeni, durând până la hotarul Sucevei, iar de aci, înainte, luă conducerea simplă numai unu preot, până la frontiera Nimericeni.

 

În Dulceşti (Moldova), moşie a răposatului, se va săvârşi înmormântarea-i, sub dirigenţia Episcopului din Roman. Din partea comunităţii Sucevei, i se exprimă răposatului „Fie-i ţărâna uşoară!”; rudeniilor lui, „Consolare întru Domnul!”; iar naţiunii române, ca pe răposatul să-l păstreze întru eternă amintire” (Albina, Anul IV, nr. 26, Viena, vineri 7/19 martie 1869, p. 2).


Pagina 3 din 512345