1914-1918 Mărturii foto despre Bucovina | Dragusanul.ro

Fotografii din Bucovina anilor 1880-1894

 

Cernăuţi, 1879

Bucuria găsirii acuarelei lui Franz Xaver Knapp cu interiorul mănăstirii Putna, acuarelă datată în 1850, m-a îmbrâncit la muncă pentru a căuta alte mărturii fotografice, de prin anii 1880, care au rămas, în marea lor majoritate, necunoscute la noi. Câteva fotografii, cu instantanee surprinzătoare din Cernăuţi, Putna şi Suceviţa, vă stau la dispoziţie în această pagină.

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1895

Putna, 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

Dolina din Putna, 1880

Mănăstirea Putna, în 1880

Putna, fotografie panoramică din 1880

Gospodărie din Putna, în anul 1880

Mănăstirea Suceviţa, în 1880

Biserica mănăstirii Suceviţa, în 1880

Suceviţa, în 1880

*


Mărturii fotografice: Prin Bucovina de odinioară

Biserica de lemn din Bosanci, în 1897

Astăzi, 11 februarie 2018, când se împlinesc 630 de ani (un biet mănunchi de clipite) de la atestarea documentară a Cetăţii Suceava, pentru că nu ştiu sărbători altfel, am adunat mărturii fotografice, în bună parte necunoscute, despre bisericile de lemn din Bosanci şi Călugăriţa (ambele înveşnicite de K. A. Romstorfer), despre Gura Negrii de prin anii 1880, precum şi imagini, de prin anii 1917-1918, din localităţile Câmpulung, Clit, Crasna Putnei, Dorna Candreni, Gura Humorului, Gura Negrii, Jucica Nouă, Pojorâta, Rădăuţi, Siret, Solca, Valea Putnei, Vijniţa, Voivodeasa.

Biserica de lemn din Călugăriţa, în 1897

Câmpulung Moldovenesc, în 1918

Clit, în 1917

Clit, în 1917

Crasna Putnei, în 1915

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

Gura Humorului, în 1917

Gura Negrii, în 1880

Gura Negrii, în 1880

Jucica Nouă, în 1915

Pojorâta, în 1918: Munţii Adam şi Eva

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Rădăuţi, în 1917

Siret, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Solca, în 1917

Valea Putnei, în 1918

Valea Putnei, în 1918

Vijniţa, în 1918

Vijniţa, în 1918

 

 

Vijniţa, în 1918

Vijniţa, în 1918

Vijniţa, în 1918

Vijniţa, în 1918

Vijniţa, în 1918: Podul de pe şoseaua spre Kuty

Vijniţa, în 1918: Podul de pe şoseaua spre Kuty

Vijniţa, în 1918: Ruina fostei gări

Vijniţa, în 1918

Voivodeasa, în 1894

*


Hadicfalva, pe moşia Dorneşti, în 1917

Port unguresc, în 1917

Fotografia de mai sus este un detaliu al celei de mai jos ( Heizhaus in Hadikfalva, 1917), un detaliu pe care l-am selectat pentru că prezintă sugestiv portul maghiarilor din Bucovina, într-o epocă tragică, în care omul de fiecare zi, indiferent de etnie, era mereu spulberat de viforniţa istoriei. Despre maghiarii din Hadikfalva nu o să vă vorbesc, pentru că asta este, în fond, misiunea prietenului meu László Gergely Pál, accesul lui la documentele vremii fiind îndreptăţit în mai multe limbi şi cu consecinţa unei cuprinderi mai largi.

Heizhaus in Hadikfalva, 1917

 

Heizhaus in Hadikfalva, 1917

Kirche in Hadikfalva, 1917

Eisenbahnbrücke Hadikfalva, 1 feb. 1918

Brückenbau in Hadikfalva, 1917

Brückenbau in Hadikfalva, 1917

*


Neagra Şarului, în anul 1916

Neagra Şarului, 1916

Fotografiile austriece cu localitatea Neagra Şarului, aflată pe graniţa cu Regatul României, se referă doar la sfârşitul anului 1916, când, datorită intrării României în război, austriecii au ocupat câteva sate de pe valea Bistriţei Aurii, pe care să le folosească în previzibila defensivă spre Vatra Dornei. În mai puţin de doi ani, prin ruşinoasa şi umilitoarea Pace de la Bucureşti, Bucovina primea, drept despăgubiri de război, o mulţime de sate, în posesia cărora nu a mai intrat, decât după Unirea cu România. Pentru că, în mai 1918, „înspre Bucovina, rectificările de frontieră cuprind un teritoriu de 1.800 kilometri pătraţi. În colţul dinspre Transilvania şi Bucovina, noua frontieră duce, de pe muntele Ceahlău, peste Bistricioara şi muntele Bivol, înspre Cornu Luncii. Ea cuprinde satele Borca, Dragoiasa, Şarul Negri, Şarul Dornei, Arinii, Broşteni, Găineşti ş. a.”.

Neagra Şarului, 1916

Divisionsstab der 12 J. T.D. in Neagra Saruli

Evakuierte Bevölkerung in Neagra Sarulin, 1916

Evakuierte Bevölkerung in Neagra Sarulin, 1916

Feldmess beim 12 J. D. komdo am Christtage, 1916, in Neagra Sarulin

Feldmess beim 12 J. D. komdo am Christtage, 1916, in Neagra Sarulin

Griech. kath. Kirche in Neagra Sarulin, 1916

Griech. kath. Kirche in Neagra Sarulin, 1916

Heldenfriedhof in Neagra Sarulin, 1916

Zerstörte Häuser in Neagra Sarulin, 1916

*

 


Câmpulung Moldovenesc, 1914-1918

Kimpolung: Feierlicher Gottesdienst

Târguşorul Câmpulung Moldovenesc şi-a schimbat cam de stăpânitorii, în perioada 1914-1918, dar fără a suferi daune importante, după cum o confirmă mărturiile din arhiva fotografică „K.u.k, Kriegspressequartier Lichtbildstelle, Wien”, dar şi ştirile de presă ale vremii, pe care le-am răspândit în cartea „Bucovina şi suferinţele ei / 1914-1918” şi din care preiau segmentar doar câteva pentru această mică arhivă foto.

Kimpolung, Gewerbeschule

„În 2 septembrie 1914, odată cu mutarea administraţiei la Vatra Dornei, pe ruta Cernăuţi-Dorna, trenurile circulau din jumătate în jumătate de oră, cu câte zeci de vagoane, ticsite de oameni. „Dar nu numai în trenuri, ci şi în trăsuri şi căruţe, şi chiar pe jos, porneau zeci de mii de locuitori ai Cernăuţului pe drumul ce duce la Dorna Vatra, Gura Humora, Câmpulung şi Suceava. Era un spectacol mişcător revărsarea asta de lume disperată, oameni care porneau în voia sorţii, căutând un adăpost, un loc sigur, ferit de năvala ruşilor. Vremea posomorâtă şi ploaia torenţială au mărit şi mai mult tristeţea acestui tablou al unei populaţiuni care fuge de teama duşmanului”[1]

Kimpolung, Gewerbeschule. Panorama gegen Kimpolung von Vr. .Mare

„După ce au trecut de Bucşoaia, ruşii au înaintat până la Câmpulung, unde au stabilit cartierul statului major al trupelor de ocupaţie ruseşti (comandant era generalul Baron Vebel, însoţit, în acele zile, şi de generalii Laurenţiev şi Navroţchi, care au sosit în Bucovina pentru a stabili strategia ofensivei – n.n.). În lagărul acesta s-au construit grajduri pentru 500 de cai, s-au adus 50 de tunuri şi s-au concentrat numeroase trupe”[2].

Kimpolung, Griech. Kath. Kirche

Începute înainte de Crăciunul anului 1914 (7 ianuarie stil nou – n.n.), în Bucovina s-au dat lupte grele, la începutul anului 1915. „În noaptea de 3/16 ianuarie, o parte din trupele ruse, înaintând, din punctul Fundu Moldovei, şi ocolind localitatea întărită Mestecăniş, unde se aflau forţele austriece, au trecut muntele Colacul şi au înaintat până la Ciocăneşti, sat situat la 6 km spre nord de Iacobeni. Aceste trupe erau sprijinite de alte două coloane, una care se îndrepta spre muntele Giumalău şi alta, spre Valea Putnei, formând, astfel, un front pe întinderea liniei Ciocăneşti – Iacobeni – Valea Putnei. Înaintarea acestor trupe se face cu precauţie, pentru a păstra contactul cu restul armatei, ce soseşte din urmă, şi pentru a face faţă trupelor austriece de la Cârlibaba, care pot ameninţa flancul lor drept, în ipoteza că aceştia nu s-au retras spre Ungaria, după cum se zvonea. La rândul lor, trupele austriece, pentru a preveni o mişcare de învăluire, s-au retras din Mestecăniş, loc puternic întărit, spre Iacobeni, luând poziţia în faţa frontului rusesc, pe muntele Giumalău – Ciocăneşti – Iacobeni – Valea Putnei.

Kimpolung, Griech. Kath. Kirche

Luptele au început din noaptea de 3/16 ianuarie şi au continuat, cu multă violenţă şi fără întrerupere, zi şi noapte, până azi, fără a se sfârşit nici acum. Au căzut, din ambele părţi, mulţi morţi şi răniţi, ofiţeri şi trupă. Astăzi, alte trupe austriece, în forţă de aproximativ o brigadă mixtă, primind două tunuri de calibru mare, au pornit, din Dorna Vatra, spre frontul de luptă. Rezultatul luptei, deşi nu-l am, pare a fi defavorabil austriecilor, judecând după faptul că generalul Silelman, comandantul suprem, cu statul său major, cu două batalioane de infanterie şi 600 de călăreţi, s-au retras din Dorna Vatra, prin Dorna Candreni, la Poiana Stampei”[3].

Kimpolung, Kav. Bäckerei

Pe neaşteptate, însă, în această acalmie suceveană vine vestea că, în seara zilei de 23 ianuarie (5 februarie stil nou – n.n.), maiorul Zagorin ar fi primit ordin să părăsească oraşul şi să-şi ducă trupele la Cernăuţi. Drept consecinţă, „toată noaptea, pe şoseaua Iţcani-Suceava, s-au transportat trupe şi muniţii. Înainte de plecare, maiorul Zagorin şi-a plătit hotelul şi şi-a luat rămas bun de la cunoştinţe”[4].

Kimpolung

Încetarea amuzantei ocupaţii ruseşti în Suceava se datora bătăliilor din munţi, unde ruşii, fiind înfrânţi, „s-au retras în trei coloane, şi anume: cea din dreapta, în direcţia Colomeea; coloana din centru, spre Zeletin, iar cea din stânga, în direcţia Câmpulungului, unde s-a şi oprit… Înfrângerea ruşilor în munţii Bucovinei, care pare a avea o deosebită importanţă, a hotărât comandamentul rus să evacueze aproape întreaga Bucovină. După unele informaţii, e iminentă şi părăsirea Cernăuţilor de către autorităţile şi trupele ruseşti”[5]. Retragerea era confirmată şi de comunicatele rusesc şi austriac din 26 ianuarie, ultimul precizând glorios că „trupele noastre înaintează, cu deplin succes, pe când ruşii se retrag cu grabă. 12.000 de prizonieri au fost făcuţi, ieri, şi s-a adunat numeros material de război. Trupele noastre au intrat, ieri (deci, în 25 ianuarie – n.n.), după-amiază, în Câmpulung, în mijlocul ovaţiilor populaţiei”[6].

Kimpolung, Panorama

Încetarea amuzantei ocupaţii ruseşti în Suceava se datora bătăliilor din munţi, unde ruşii, fiind înfrânţi, „s-au retras în trei coloane, şi anume: cea din dreapta, în direcţia Colomeea; coloana din centru, spre Zeletin, iar cea din stânga, în direcţia Câmpulungului, unde s-a şi oprit… Înfrângerea ruşilor în munţii Bucovinei, care pare a avea o deosebită importanţă, a hotărât comandamentul rus să evacueze aproape întreaga Bucovină. După unele informaţii, e iminentă şi părăsirea Cernăuţilor de către autorităţile şi trupele ruseşti”[7]. Retragerea era confirmată şi de comunicatele rusesc şi austriac din 26 ianuarie, ultimul precizând glorios că „trupele noastre înaintează, cu deplin succes, pe când ruşii se retrag cu grabă. 12.000 de prizonieri au fost făcuţi, ieri, şi s-a adunat numeros material de război. Trupele noastre au intrat, ieri (deci, în 25 ianuarie – n.n.), după-amiază, în Câmpulung, în mijlocul ovaţiilor populaţiei”[8].

*

Comunicatul austriac din 12/25 iunie 1916 preciza că, „în Bucovina, trupele noastre au stabilit noi poziţii, între Câmpulung-Iacobeni. Înălţimile de la sud de Berhometh-Viznitz au fost evacuate de noi, fără intervenţia duşmanului”[9]. Începând din 25 iunie, între Cernăuţi şi Odesa a început să circule un tren direct, comunicatul rusesc despre frontul bucovinean vorbind de cucerirea poziţiilor austriece de la Pojorâta, după o luptă de cavalerie, dar şi despre capturarea unor „mari depozite de lemnărie şi 31 de vagoane, părăsite de inamic prin gări”, pe itinerariul Gura Humorului-Raşca[10].

Kimpolung, Zerstörtes Sägewerk

22 iulie / 4 august 1917: Comunicatul rusesc lipseşte şi, din această cauză, suntem şi mai neliniştiţi. Se zice că a căzut Câmpulungul, de unde se aud bubuiturile tunurilor. Alţii susţin că şi Cernăuţul ar fi în mâna nemţilor. Mulţi ne asigură că rezistenţa ruşilor se organizează, în mod serios, la Cernăuţi şi Hotin. Din tot acest haos, nu poţi să tragi nici o concluzie, nu poţi ghici proporţia numerică a tru­pelor, de o parte şi de alta, nici nu poţi interpreta însemnătatea mişcărilor de trupe germane şi austro-ungare.

*

[1] „Adevărul” din 22 august 1914

[2] Adevărul, 28, nr. 9991, 5 ianuarie 1915, p. 2

[3] Adevărul, 28, nr. 9993, 7 ianuarie 1915, p. 4

[4] Adevărul, 28, nr. 10012, 26 ianuarie 1915, p. 3

[5] Adevărul, 28, nr. 10013, 27 ianuarie 1915, p. 3

[6] Ibidem, p. 3

[7] Adevărul, 28, nr. 10013, 27 ianuarie 1915, p. 3

[8] Ibidem, p. 3

[9] Adevărul, 29, nr. 10510, 14 iunie 1916, p. 4

[10] Adevărul, 29, nr. 10511, 15 iunie 1916, p. 4

 


Pagina 1 din 212