Caragiale: Da…nebun! | Dragusanul.ro

Caragiale: Da…nebun!

Caragiale foto 1901 Calendarul literar si artistic 1909 p 51

*

Dispreţuiesc onori, avere;

De slavă m-am hrănit destul!

Alt orizont privirea-mi cere:

De-aşa nimicuri sunt sătul!

*

Să nu-mi azvârle-atotputinţii

Nici o favoare… Nu, n-o vreau!

Am o comoară-n fundul minţii:

De-ajuns îmi sunt acum eu!

*

Trec astăzi ignorat prin lume,

Dar, tainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor!

*

Să linguşesc telurici patemi?

Reptilă, eu? Prea mândru sunt!

Apollo calea demnă-arate-mi

Pe-acest tâmpit, senil pământ!

*

Mulţime brută şi ingrată!

Cu-a mea cântare nu putui

În viaţă-mi să te mişc odată.

Şi-odată-o să-mi ridici statui.

*

„Ah, eşti nebun!”, mi-au zis mişeii.

„Da, sunt nebun!”, răspuns-am eu…

Ca voi strigau şi fariseii

Crucificând un Dumnezeu!

*

Tenebre fără fum mă-nghită

De-oi face din divina harpă

O palidă prostituată

Şi din cântarea mea, o marfă!

*

Pe coardele acestei lire,

Voi intona un cânt sublim:

Poet sunt! Nu voi umilire…

Poeţi, să nu ne umilim!

*

(Moftul Român, nr. 32, 20 mai 1893)


Comments are closed