Bucovina: „cazuri izolate de prădăciune şi de siluire” | Dragusanul.ro

Bucovina: „cazuri izolate de prădăciune şi de siluire”

1914 Carcatura ADEVARUL 7 sept 1914

*

Pentru că nu există o istorie obştească a Bucovinei, în perioada 1914-1918, îmi tot fac fişe, în ultimele luni, din presa românească a vremii, urmând ca, atunci când voi scrie cartea lipsă, mărturiile acestea să le confrunt cu informaţiile din presa bucovineană şi ardeleană din aceleaşi cumplite vremuri, dar şi cu cele din cartea uşor exaltată de unionism a lui Teodor Balan. Până atunci, vi le pun şi dumneavoastră la dispoziţie, ca să vă fie de folos, în cazul în care aveţi şi curiozităţi faţă de memoria Bucovinei.

*

La Burdujeni au sosit, „în ziua de 26 august, un număr de 450 vagoane, iar în 27 august, autorităţile austriece au transportat îndărăt 30 vagoane, care au fost încărcate cu cereale şi înaintate spre Dorna Vatra şi Câmpulung. Vineri, au mai sosit aici 9 locomotive şi 47 de vagoane, de astă dată încărcate cu cereale… În cursul săptămânii trecute, au trecut, prin Noua Suliţă, 40.000 ruşi, în Galiţia, iar de la 30 august, au sosit în Cernăuţi peste 10.000 soldaţi ruşi. Ei au ocupat, afară de Cernăuţi, staţiunile Volksgarden, Molodia, Derelin şi Cuciurmare, în interiorul Bucovinei, unde a fost proclamată, peste tot, dictatura militară. Trei soldaţi ruşi au fost ieri (30 august) prinşi lângă satul Hliboca, unde făceau recunoaştere. Ei au fost aduşi la Suceava…

Patrulele de cavalerie rusă fac, zilnic, recunoaşteri în jurul Cernăuţului şi, cum se depărtează mulţi de oraş, sunt atacate de patrulele austriece, care, din ascunzători, trag asupra celor ruseşti, omorând mare parte dintre soldaţi.

Astfel, chiar zilele trecute, dintr-o patrulă de 42 cerchezi, în recunoaştere, numai unul s-a întors, şi acesta dezarmat şi plin de sânge.

La Mahala, Corovia, Cuciur, Nepolocăuţi şi Stroinţa au avut loc, în zilele de 29 şi 30 august, lupte între câteva detaşamente ruseşti şi austriece… Armata rusă s-a fortificat la Mihalcea şi Camenca… Ca comandant rus al oraşului Cernăuţi a fost numit Navrotzchi, în locul căpitanului Korabuki” (Ce se petrece la graniţă, „Adevărul” din 2 septembrie 1914).

*

„Oraşul Storojineţ a fost ocupat de armata rusă, sâmbătă, 30 august 1914, stil vechi… La Cuciurmare, care e cam la 70 km de Iţcani, nu e nici un proprietar Flondor, ale cărui magazii de cereale să fi fost incendiate, iar familiei Flondor din Storojineţ, Ropcea, Comăneşti, Slobozia, Rogojeşti şi Vicov nu i s-a distrus nici o arie de incendiu. / Dr. Emilian Şluşanschi / Avocat în Storijineţ” (Ruşii la Storojineţ, „Adevărul” din 22 septembrie 1914).

Ştirile despre ocuparea Storojineţului, pe care le combătea Sluşanschi, fuseseră închegate din relatările refugiaţilor din Hliboca, aflaţi la Suceava, în 18 septembrie 1914. Conform refugiaţilor, în 30 august, când au ocupat Storojineţul, ruşii „au prins, în primul rând, femei şi fete, ducându-le în lagărul lor, unde au fost maltratate şi apoi violate. O fată de 19 ani, întorcându-se din România, spre a vedea ce fac părinţii ei din acel orăşel, a fost prinsă de către cazaci şi dusă într-un hotel, unde a fost batjocorită. Nemulţumindu-se cu atât, cazacii au scos toate mărfurile din prăvăliile locuitorilor, în special de la evrei, chemând pe lipovenii din Hlinoca, cărora le-au împărţit mărfurile”. Peste şase zile, când austriecii au reocupat Siretul, iar ruşii s-au retras şi din Storojineţ, locuitorii s-ar fi plâns de abuzuri, iar austriecii ar fi recuperat mărfurile de la lipovenii din Strojnitza, arestându-i pe 38 dintre ei, numai că, în 8 septembrie stil vechi, ruşii au revenit în Storojineţ „şi, spre a se răzbuna de purtarea austriecilor faţă de lipoveni, au scos, dintr-o sinagogă, un evreu, în etate de 78 ani, cu alţi şase, în timp ce făceau rugăciuni, şi, după ce i-au maltratat, i-au dus, pe jos, până la Cernăuţi (o depărtare de 75 km), şi nici până în ziua de azi nu se ştie ce soartă au avut acei nenorociţi” (Isprăvile cazacilor, „Adevărul” din 18 septembrie 1914).

 *

La începutul lunii septembrie a anului 1914, protejaţii imperiului austriac, oamenii cu stare, au început să se retragă, preventiv, în România. În 2 septembrie, au sosit la Dorohoi, cu două trăsuri, familia baronului Kapri şi cea a doctorului Stephanovici. Din relatările acestora, reieşea că „trupele ruseşti au o atitudine frumoasă şi tratează bine populaţia austriacă, totuşi s-au semnalat, pe ici, pe acolo, cazuri izolate de prădăciune şi de siluire, provocate de soldaţi ruşi prin periferiile oraşului şi prin satele Bucovinei, fapte care fac ca populaţia să continue a fugi îngrozită, care încotro… Câteva localităţi din Bucovina au fost incendiate de ruşi. Aşa s-a dat foc oraşului Sadagura, care a ars aproape în întregime, precum şi localităţii Boian, unde focul a distrus numai o parte din oraş. De asemenea, s-a dat foc localităţii Tărăşeni şi altor câteva sate din Bucovina” (Ştiri de la graniţa austriacă, „Adevărul” din 4 septembrie 1914).

*

În 6 septembrie 1914, între Stăneşti şi Tărăşeni s-au dat lupte puternice între o mie de soldaţi austrieci (Landsturm), comandaţi de un locotenent, şi trei regimente ruseşti. „Soldaţii austrieci au fost nimiciţi cu toţii. Au rămas numai nouă soldaţi, dintre care şapte, grav răniţi, s-au refugiat în pădurea Franzenthal, iar doi au trecut pe teritoriul nostru, predându-se, cu arme, cu tot, grănicerilor români de la pichetul Posat, din comuna Buda… Soldaţii austrieci, ascunşi în pădurea din Franzenthal, au fost trădaţi de un lipovean, care a venit la dânşii, urmat fiind, la distanţă, de armata rusă. Lipoveanul a spus soldaţilor austrieci că se apropie numai o mică patrulă rusă… Cei doi soldaţi austrieci au putut scăpa, culcându-se la pământ şi târându-se, pe pântece, până la frontiera română, unde au trecut pe teritoriul nostru” (Luptă austro-rusă lângă graniţa noastră, „Adevărul” din 10 septembrie 1914).

*

Primarul Cernăuţilor, avocatul Dimitrie Bocancea

Primarul Cernăuţilor, avocatul Dimitrie Bocancea

*

Evadaţi din închisoarea din Cernăuţi, după ce fuseseră condamnaţi pentru spionaj probat, fraţii Gerowski au revenit în capitala Bucovinei, odată cu ocupaţia rusească, unul dintre ei devenind viceguvernator şi, ca să se răzbune, trimiţând drept ostateci în Rusia, pe 8 septembrie, şase personalităţi cernăuţene, în frunte cu fostul primar, Weisselberg. Noul primar, impus de ruşi, era avocatul român Dimitrie Bocandea. Sub ocupaţie rusească, avocatul Onciu a fost numit prefect al poliţiei din Cernăuţi, după ce fostul director al poliţiei, Eugen Prelici, a refuzat postul, motivând că, depunând un jurământ de credinţă faţă de împăratul Franz Josef, nu poate să-l încalce. Prelici a fugit, apoi, din Cernăuţi, prin Herţa, şi a ajuns la Viena, prin Predeal (Gerowski, viceguvernator la Cernăuţi,„Adevărul” din 10 septembrie 1914).

Majoritatea refugiaţilor din Bucovina nu rămân în România, ci pleacă, prin Predeal, fie la Viena, fie la Vatra Dornei, capitală, pe timp de război, a Bucovinei. Cei mai mulţi dintre ei, inclusiv românii, vor să se înroleze şi să lupte împotriva ocupaţiei ruseşti. De la aceşti refugiaţi, corespondentul dorohoian al „Adevărului” afla, în 12 septembrie 1914, că „în Cernăuţi continuă arestările operate de ruşi în persoana notabilităţilor oraşului”, că mulţi oameni importanţi au fost deportaţi în Rusia, sub învinuirea de spionaj. „Prin mahalale, cerchezii se dedau la jafuri din cele mai ordinare şi nimic şi nimeni nu-i poate înfrâna. Ofiţerii şi comandamentul rus se poartă, însă, bine cu populaţia. În jurul Cernăuţilor, se dau lupte între patrulele ruse şi finanţii austrieci. Ruşii au incendiat câteva sătişoare” (Ce se petrece în Bucovina, „Adevărul” din 14 septembrie 1914).

Duminică, 14 septembrie 1914, în sala „Victor” din Bacău, a avut loc o adunare naţională, convocată de Liga Culturală şi prezidată de George Sion, în scopul adoptării moţiunii, prin care se cerea ocuparea Ardealului şi a Bucovinei de către Armata Română. Au vorbit, în cadrul dezbaterilor, Leonida Demetrescu, Gheorghe Jovian şi George Berea (Pentru ocuparea Ardealului şi Bucovinei, în „Adevărul” din 17 septembrie 1914).

*

În 17 septembrie 1914, la Fălticeni, un dezertor român din armata austriacă avertiza că Austria a luat în calcul un posibil atac românesc şi că a pus populaţia civilă să construiască parapete şi adăposturi pentru tunuri în toate trecătorile. Cu o zi înainte, căpitanul de jandarmi Stavrat capturase, la punctul de control Buneşti, doi spioni austrieci, care fuseseră „conduşi de autorităţile austriece până la graniţa noastră, dându-li-se bani şi o mare cantitate de explozibil, destinat a arunca în aer anumite depozite mari de muniţii ale noastre, gări, poduri, căi ferate etc. Ţinta lor a dat, însă, greş, graţie şefului poliţiei Buneşti, dl Săndulescu, care, având ceva bănuieli, a avizat prefectura judeţului Suceava”. Căpitanul de jandarmi Stavrat şi poliţaiul oraşului Fălticeni, Ion Creţu, au izbutit să-i captureze pe spioni, care, de altfel, au şi „mărturisit planurile lor criminale” (Senzaţionala arestare a doi spioni în Suceava, „Adevărul” din 19 septembrie 1914).

*

În 19 septembrie 1914, pe la unu şi jumătate, un incendiu devastator, pornit de la prăvălia lui Bercu, din Strada Mare, a cuprins oraşul, transformând în cenuşă peste o sută de case şi ucigând un copilaş. „Sute de oameni, rămaşi fără adăpost, sunt îngroziţi de spaimă şi durere” (Dezastrul din Fălticeni, „Adevărul” din 20 septembrie 1914).

*

În dimineaţa zilei de 23 septembrie 1914, odată cu năvala ruşilor în Bucovina, un tren cu funcţionari austrieci a sosit, la ora 11, în gara Burdujeni, iar la prezentarea paşapoartelor, aceştia au cerut autorităţilor române permisiunea de a călători spre Viena, prin Predeal, iar cererea le-a fost acceptată. De la refugiaţi s-a aflat că grosul armatei ruseşti cantonase în pădurea Terebleşti, o patrulă rusească ajungând până la Hatna (Dărmăneşti). La Cernăuţi, debarcaseră trei regimente de voluntari ruşi, întâmpinate cu fanfară militară.

În seara zilei de 25 septembrie, soseau, în Burdujeni, 350 refugiaţi din Bucovina, dar toţi şi-au continuat drumul spre Ploieşti, iar de acolo, prin Predeal, spre Viena. Alţi 400 de refugiaţi erau aşteptaţi la Burdujeni, din clipă în clipă, „cu destinaţia pentru Predeal” (Exodul din Bucovina, „Adevărul” din 26 septembrie 1914).

*

1914 Regele a murit ADEVARUL din 28 sept 1914

*

În 28 septembrie 1914, ziarele aduc vestea tristă a morţii, peste noapte (26 spre 27 septembrie), a regelui Carol I, la Castelul Peleş din Sinaia, iar în 30 septembrie, cea a încoronării lui Ferdinand I, care a depus jurământul în 29 septembrie, ambele evenimente fiind însoţite de corul laudativ tradiţional românesc al cultului personalităţii.

*

1914 Ferdinand 1 ADEVARUL 30 sept 1914

*

Între timp, pentru că ruşii ajunseseră la Hatna (Dărmăneşti), la gara Burdujeni debarcă „mari bogătaşi şi comercianţi, cu familiile lor” şi se cazează pe la oamenii din sat, iar primarul Burdujenilor, I. Vasiliu, ordona brutarilor „să facă mai multă pâine decât de obicei”, pentru că alte trenuri cu refugiaţi aşteptau la Iţcani, apoi soseau la Burdujeni, „din cea în ceas” (Exodul populaţiei din Bucovina, „Adevărul” din 30 septembrie 1914).


Comments are closed