La Cluj-Napoca, rockul înseamnă viaţă
*
La Cluj-Napoca, rockul e un mod de a exista, o prezenţă constantă, necesară şi aşteptată. Cluburile dedicate rockului sunt temple ale muzicii, cu statutul recunoscut ca atare, în localitatea care are rang de municipiu atestat de aproape două mii de ani. Ca muzician, dacă exişti în Cluj-Napoca, atunci exişti pretutindeni. Mai puţin în Suceava, târgul căruia, împreună cu fiul meu, i-am dăruit un festival de rock de mare ţinută, pe care nu-l merită. Un festival care a crescut parcă în ciuda mediei locale, dar an de an susţinut, fără rezerve, de media naţională (Antena 1, Antena 3, Pro TV, Realitatea, TVR, DiGi 24 etc).
*
După cele două tragedii ale lumii rock, cea de la Bucureşti şi cea de la Paris, şi la Cluj-Napoca s-a revenit greu la normalitate, toate trupele asumându-şi un doliu, înainte de a reveni cu închinările sunetului pe scenă. A revenit şi prin “Alternativa # 1”, propusă de trupa bucureşteană “Gray Matters”, cu componenţi care au supravieţuit dezastrului de la “Colectiv”, la care au aderat, imediat, trupele clujene “Toy Machines” şi “Caustic”. Da, clujene, pentru că trupa, formată doar din suceveni, a fiului meu aparţine din ce în ce mai mult Clujului şi din ce în ce mai puţin Sucevei. Atât de puţin, încât eu deja iau în calcul o retragere definitivă de la festivalul de rock pe care l-am întemeiat, scârbit de tocarea banului public pe sandre şi pe beldimani, refuzându-se investiţiile în performanţă. Cu multă cheltuială de bani, s-au tot ratat, vreme de decenii, toate tentativele de a-i oferi şi Sucevei tinere respiraţii ale culturii în care aceste generaţii există. Noi am izbutit. Ne-am bătut, mi-am ruinat sănătatea, dar am izbutit. Şi pentru ce?
*
Mâine-seară, “Toy Machines” revine pe scena de la “Shelter”, împreună cu “Luna Amară”, împreună cu modelul muzicienilor din Suceava de a fi şi de a trăi prin muzică. De acasă, o să-mi pot imagina cum se întâmplă lucrurile, acolo, la Cluj-Napoca, pentru că am fotografiile de la concertul de luni, pe care mi le-a trimis Andi şi pe care le postez amestecate (sugestie a frăţiei reale din lumea rock), şi-mi pot imagina planuri diferite. Ooo, cât de intens trăiesc eu viaţa vie de la Cluj-Napoca, în ciuda faptului că încă mai duc în cârcă memorie bucovineană.
*
Ştie cineva unde-i groapa de gunoi a târgului, ca să mă despovărez de această memorie, de care nu mai are nevoie nimeni?
*
Ca întotdeauna, Andi poartă, pe scenă, unul dintre tricourile “Deftones” din colecţia lui, semn că încă visează să aducă la Suceava formidabila trupă rock, supravieţuitoare masacrului de la Paris. Dacă va găsi sponsorizări în Ardeal (Suceava toacă bani pe beldimani, ghinci şi covaşi), atunci vom mai face o ultimă ediţie “Bucovina Rock Castle”, drept ofrandă maximă memoriei lui Petru Muşat.
*
*