1863: Institutul de fete din Cernăuţi | Dragusanul.ro

1863: Institutul de fete din Cernăuţi

1863 Amicul Scolii Gimnaziul

*

În anii trecuţi, se deschise, la Suceava, gimnaziul român, durere – numai cu numele, însă promite a deveni cu totul astfel.

În anul expirat, înregistrarăm, în acest ziar, din Bucovina două acte momentoase din câmpul învăţământului şi culturii naţionale, adică Adresa către Excelenţa Sa Episcopul Eugeniu Hacman, în cauza şcolii reale, înfiinţată în Cernăuţi, şi cuvântul ţinut de Alexandru Hurmuzachi, la deschiderea Reuniunii române din Cernăuţi. Ce sunt acestea, decât tot atâtea semne de renaştere, de deşteptare din amorţirea în care românii din Bucovina au zăcut, un timp prea îndelungat, cum zice chiar domnul Alexandru Hurmuzachi? Multe au de-a face fraţii Bucovineni, pentru adevărata renaştere; şi învăţământul, în spirit curat român, este puntea care îi va trece la adevărata viaţă.

*

Ce se atinge de educaţia sexului femeiesc, în Bucovina, n-avem ce ne mira de cutare corespondent din „Gazeta Transilvaniei”, care se plânge că, în Bucovina, toată educaţia fetelor este deznaţionalizantă, nu, pentru că educaţia fetelor, şi la noi, mare parte nu este mai naţională; înţelegem asta, la familiile ceva mai înstărite şi mai de frunte, care, vezi dumneata, încă s-ar ţine în fuga mare de afurisita de modă, care şi învaţă fetele a îmbla, vorbi, a se îmbrăca şi a face toate numai după modă; care vor a face, din fetele lor, tot altceva, numai mame bune de familie nu.

Un singur institut de fete, cu tendinţă naţională, se ridică, în astă toamnă, în Cernăuţi, de către Doamna Olimpia Simiginovici.

Ca publicul cititor să-şi poată face o idee despre întocmirea şi spiritul ce promite a nutri acest institut, iată, reproducem, după „Românul”, programul acelui institut, în întreg cuprinsul, care astfel sună:

 *

„Femeia este sufletul familiei; ea este aceea pentru casă ce este regina pentru stupi. Nimeni nu poate tăgădui marea înrâurinţă a femeilor asupra stării morale a societăţilor. Învăţăturile cele mari trebuie să vină, pururi, de Ia ele sau către copii, ca de la mame, sau către bărbaţi, ca de la soţii. Pretutindeni, unde femeia are mari simţăminte, bărbatul ia exemplu de la dânsa, pentru a o întrece. Ca să corespundă femeia acestei chemări înalte şi adevărate, îi trebuie, neapărat, o creştere potrivită acestei idei şi potrivită împrejurărilor timpului de faţă, căci secolul în care trăim cere, neapărat, cultivarea spiritului, cere, mai cu seamă, cultivarea inimii femeii, unde face focul cel sacru, care face din femeie un exemplu, un mustru de virtute şi de fapte măreţe.

Pătrunsă fiind de necesitatea unei creşteri asemenea pentru fetiţele noastre, de la care singure atârnă viitorul moral al societăţii, şi provocată fiind, din mai multe părţi, iată, mă hotărăsc de a înfiinţa un institut naţional pentru creşterea fetiţelor într-acest înţeles.

*

Scopul acestui institut va avea, mai cu seamă, cam cutare direcţiuni: înfăţişarea cuviincioasă a fetiţelor, purtarea lor casnică şi cultivarea inimii şi a spiritului.

Aşadar, grija institutului va fi aţintită într-acolo: ca elevele să-şi păstreze şi să-şi întărească sănătatea; să se deprindă în purtări cuviincioase şi potrivite sexului femeiesc; ca iubirea spre rânduială, curăţenie şi lucrare să se deştepte în ele şi să se înrădăcineze, odată pentru totdeauna, fiindcă acestea-s ornamentul cel mai frumos pentru o femeie; ca să li se dezvolte şi cultive puterile minţii, înnobilându-li-se inima şi deşteptându-se în ele simţăminte nobile, îndemnătoare şi lucrătoare, şi aşa să Ii se întemeieze şi întărească un caracter moral, care să rămână statornic şi neclătinat în oricare împrejurări ale vieţii şi în orice schimbări ale sorţii. Deprinderea în economia casnică şi în cruţare va fi un lucru de frunte, aşa încât elevele, pe lângă cină şi toate acelea ce se ţin de dânsa, să ştie croi şi coase orice veşminte, să ştie face mult din puţin şi aşa să aibă o rezervă „de bani albi, pentru zile negre”, după cum e vorba.

Obiectele de învăţătură se vor împărtăşi, în toţi cei patru ani, precum urmează:

*

Anul I.

 

1. Deprinderea în citire şi scriere.

2. Istoria biblică, propusă ca o poveste.

3. Numărarea.

4. Limba germană.

Anul II.

 

1. Citirea, cu înţelegere.

2. Caligrafia.

3. Gramatica.

4. Ortografia.

5. Limba germană, adică citirea, scrierea şi tălmăcirea.

6. Istoria biblică şi catehismul.

7. Geografia universală.

8. Calculul, cele patru operaţiuni.

 

Anul III.

 

1. Citirea, cu înţelegere şi tălmăcire.

2. Gramatica, cu ortografia.

3. Caligrafia.

4. Limba germană, adică citirea, cu înţelegere şi tălmăcire, gramatica şi ortografia.

5. Morală.

6. Geografia ţărilor române.

7. Istoria românilor şi istoria ţărilor române.

8. Istoria universală, din punct de vedere al civilizaţiei.

9. Calculul.

 

Anul IV.

 

1. Citirea, cu înţelegere, cu tălmăcire, gramatica şi ortografia.

2. Istoria bisericească.

3. Limba germană, că în al 3-lea an.

4. Istoria literaturii române.

5 . Istoria naţională (urmare).

6. Istoria universală (urmare).

7. Economia de casă (culinară, vaci, găini, legumărit, mătăsuri ş. a.).

8. Istoria naturală şi fizica populară.

9. Calculul.

*

Lucrările de mână şi gimnastica se vor deprinde în toţi patru ani, pentru învăţătura din obiectele arătate mai sus, precum şi pentru cost, straie (afară de schimburi, încălţăminte şi mantale); se va plăti o sumă anuală de 3.000 florini v. a. (vienezi – n. n.).

Muzica instrumentală şi vocală, desenul, alte limbi, jocul, precum şi învăţături mai înalte, pentru fetiţele care au gătit aceşti patru ani sau Şcoala Normală din Cernăuţi, ba şi pregătiri pentru guvernante, încă se vor preda, Ia cerere deosebită.

*

De Crăciun şi de Paşti, se pot lua copilele, de părinţi, pe acasă, pe cel mult 15 zile, altminteri, în decursul anului, vor fi copilele libere, de două ori pe lună, duminica, de a cerceta părinţii sau pe alţi consângeni, însă totdeauna numai sub conducerea şi vegherea unui mădular al familiei copilei.

În anul curgător, se va începe cursul Ia 15 septembrie.

Recomandându-mă bunăvoinţei stimabilului public, îmi subscriu cu respect.

*

Teresia Olimpia Simiginovici

Cernăuţi, la 6 August 1862”

*

(Amicul Şcolii, Anul IV, Nr. 2, 12 ianuarie 1863)


Comments are closed