1841: Prima dezrobire de robi țigani? | Dragusanul.ro

1841: Prima dezrobire de robi țigani?

Gazeta de Transilvania 1841

*

Un document interesant, emis și întărit de marele vornic Ștefan Ruset, la Viena, în 1 aprilie 1841, pentru dezrobirea țiganilor de pe moșiile sale, cărora le conferă aceleași drepturi și obligații ca și „românilor moldoveni”, mi-a atras atenția și prin argumentele cu adevărat creștine ale eliberării robilor. Dumnezeu nu are robi, ci fii, iar Iisus Hristos, cu atât mai puțin, pentru că prin frăția Lui suntem toți fiii Tatălui Nostru, care este în ceruri.

*

Firesc ar fi fost să găsim argumentele din vechiul și din noul Testament, precum și cele din Apostoli, într-o pledoarie a beneficiarilor averilor mănăstirești, averi care cuprindeau cei mai mulți robi. În practica religioasă e nevoie de atâta robie, încât secular a fost impus, în conștiința publică un stăpânitor cosmic de robi pământești, chiar și în sacrele taine („Se botează robul lui Dumnezeu…”, „Se cunună robul lui Dumnezeu…”, „Dumnezeu să-l primească pe robul său…” etc.).

*

Nu știu dacă dezrobirea făptuită de Ștefan Ruset este prima sau nu din istoria noastră, dar, oricum, ea înseamnă, prin motivațiile creștine, făptuire creștină demnă de a fi încredințată pilduitor memoriei neamului.

*

C85

*

Dezrobire de țigani

*

Voi a zice că și legea, prin Testamentul vechi, ne arată că robia nu este iertată mai mult de șapte ani, și, prin Testamentul nou, Mântuitorul nostru fără deosebire ne numește pe toți frați, zicând: „Iubește pe aproapele tău ca însuși pre tine!”, și iar la judecata de apoi (fîră a face cât de puțină deosebire), zice: „Cei ce au făcut bine vor merge întru bucuria veșnică, iar păcătoșii întru munca de veci”; și, în urmă, Apostolul mărturisește zicând că înaintea lui Dumnezeu nu este deosebire, nu este slobod, nici rob, ci toți deopotrivă. Dar apoi și fireasca dreapta simțire și judecată ne povățuiește de a ne depărta de această faptă urâtă lui Dumnezeu și oamenilor, de a ținea pe frați și cei de o asemănare zidiți cu noi și de un Ziditor robi, vânzându-i, schimbându-i și dăruindu-i ca pe vite.

*

Drept aceea. Luând toate acestea cu amăruntul și cu pătrundere în băgare de seamă, prin acest formal act, supt iscălitura și pecetea mea, slobod și iert de toată robia pe toți drept robi țiganii mei, aflători la moșiile mele, Paracalău, Bogdănești și prin târgurile țării, sau uriunde se vor afla, atât pe acești de față vătrari, lingurari, rudari și ori de ce soi vor fi, ce îi am de moștenire hărăziri domnești și cumpărături, cum și pe toți urmașii lor pentru de veci, nerămânându-mi voie mai mult, nici putere de a-i vinde, schimba sau dărui, ci numai această singură dreptate de a-mi lua dajdia de la dânșii câte un galben pe fieștecare gospodar pe an, dar și această dajde numai pe vreme de 20 de ani, și de vor rămânea cu statornicia pe arătatele mele mai sus moșii, să-mi facă boierescurile și celelalte drepturi ale moșiilor, așa precum și românii moldoveni, precum și de a-mi da și la zece gospodari doi (galbeni – n. n.) pentru slujbele casei boierești, care, într-aceea vreme, nu vor plăti dajde, schimbându-i pe tot anul sau la trei ani, o dată, cu darea altora, în locul celor dintâi, și dar precum ei sunt datori de a-mi face boierescurile în cuprinderea învoielii făcute de mine, cu românii moldoveni, după moșia mea Bogdănești (sau alta, de vor urma a se face ca locuitorii români de pe moșiile mele), asemenea și deopotrivă au ei a se folosi de acele drepturi arătate prin acea învoială pentru locuitorii români, fără cât de puțină deosebire.

*

Și dar acest act formal va avea puterea lui de la 23 a curgătoarei luni aprilie și tărie atât în viața mea, cât și în urmă se vor păzi aceste toate întocmai șe de către urmașii mei, ori pe cine Domnul Dumnezeu ar binevoi a orândui, în orice chip, adică sau în moștenitor legiuit sau în dăinuire de vreo obștească facere de bine, toate acestea întocmai întru toate să aibă a se păzi cu sfințenie și tărie. Pentru care rog și pe înalta ocârmuire să binevoiască a întări acest act al meu de iertare de robie, în cuprinderea mai sus arătată, și totodată de a se face cunoscut în obște, atât prin gazetele țării, cât și prin „foile sătești” despre asigurarea iertărilor din robie.

*

Ștefan Roset, mare vornic.

1841, aprilie 1. Viena”

*

(Gazeta de Transilvania, Nr. 14, Brașov, 6 aprilie 1841, pp. 55, 56).


Comments are closed