15 septembrie, ziua îngerului meu ocrotitor

*

Soarta mea norocoasă a făcut ca, în urmă cu peste două decenii, să-mi scoată în cale bunul Dumnezeu nu doar un prieten, ci şi un înger ocrotitor. Un om care îmi dă siguranţă, pentru că ştiu, simt cu fiecare zvâcnet al sângelui, că niciodată nu m-ar abandona. Se numeşte Gheorghe David, este inginer fizician şi, datorită cunoştinţelor temeinice dobândite în facultate, un reputat om de afaceri, împreună cu Daniel Tănase – celălalt înger ocrotitor al soartei mele pământeşti.

*

Modest până peste poate şi cu un bun simţ înnăscut, Gheorghe David îmi tot reproşează exagerări, atunci când mă deschei la suflet şi-i spun cât de mult înseamnă el pentru existenţa mea.

Fără el şi fără Daniel Tănase, drept aură, aş fi vulnerabil uneori şi nu mi-aş mai asuma crezurile cu atâta îndărătnicie. Fără ei, în preajma şi în sufletul meu, m-ar zdrobi pietrele şi m-ar răni ierburile, iar frunzele toamnei mi-ar strivi lumina ca nişte lespezi de plumb.

*

De regulă, nu prea observ trecerea zilelor, ba mi s-a întâmplat să-mi aduc aminte că am trecut într-un alt an, la vreo două săptămâni după ziua mea de naştere.

Nici Gheorghe David nu ţine la astfel de convenţii egolatre – pentru cei mai mulţi dintre noi, dar, deşi ştiu lucrul ăsta, mă grăbesc să-i urez Fericire. Pentru că, nu doar din punctul meu de vedere, o merită pe deplin.