Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (V)

Dacă în articolul Augustei Kochanowska, publicat în 1898, în jurnalul vienez pentru folclor, pe care l-am tradus şi răspândit dimineaţă, întâlnim şi numele unui proprietar de superbă gospodărie din Valea Sacă, George Mercheş, o gospodărie fotografiată, tot în 1898, şi aflată printre mărturiile iconografice, care mi-au fost puse la dispoziţie de câmpulungeanul Gabriel Ojog, trebuie să observăm că şi în această iconografie există informaţii deosebite, care, cumulate cu alte surse, ne pot ajuta să retrăim şi cu sufletul, dar şi cu mintea istoria vieţuirii prin Obcinele Bucovinei. Continuă să răspândesc iconografie câmpulungeană, publicând, în paralel, toate mărturiile neştiute care îmi ies în cale. În fond, este şi ăsta un mod de a trăi.

Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (IV)

În iconografia colecţionarilor câmpulungeni, care mi-a fost pusă la dispoziţie de cântăreţul şi pasionatul de memorie Gabriel Ojog, există şi fotografii inedite cu personalităţi, cum este, de exemplu, în această serie, fotografia cu Regele Carol al II-lea, cu Regina Elena, în maşină decapotabilă, străbătând buclele Mestecănişului, după ce venise la Câmpulung Moldovenesc pentru a primi, de la bucovineni, cadoul de logodnă, cabana-palat din Poiana Iţcani. Dincolo de faptul că întreaga colecţie, pe care au doar o vehiculez, vă poate alina nostalgiile, bine ar fi dacă şi alţi colecţionari, din alte localităţi româneşti din întreaga ţară ar proceda precum câmpulungenii, scoţând la iveală, oriunde, dar în mod organizat, patrimoniul acesta neştiut de istorie a românilor care se poate citi doar cu ochii sufletului.

Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (III)

Dacă ar exista în fiecare ţinut românesc măcar câte un om precum câmpulungeanul Gabriel Ojog, care să adune de la toţi cei care îi seamănă, mărturiile iconografice ale trecutului, probabil că am învăţa mai multă istorie cu ochii decât dintr-o sută de tratate de manipulare a neamului, în funcţie de interesele celor care îl conduc şi aduc, epocă după epocă, la sapă de lemn. În seria iconografică de ieri, exista şi o inedită cu Nicolae Iorga, la Câmpulung, dar nu v-am atenţionat, aşa cum nu o s-o fac nici astăzi asupra lucrurilor pe care le ştiu, pentru că, vorba poetului interbelic Gherasim Buliga, cândva profesor şi în Câmpulung, “pe aici am mai fost, îmi recunosc trecutul”.

Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (II)

Într-un comentariu la primul set iconografic, dedicat Câmpulungului, pe care eu doar l-am răspândit, Gabriel Ojog comentează, cu dezarmanta lui sinceritate: „Aici sunt fotografii care au fost alese și culese cu trudă de Hotațiu Silviu Ilea (persoana care are o colecție demnă de invidiat), Ovidiu Ștefeligă (un maestru al artei fotografice), fotografii din colecția Aristotel Erhan etc. Bineînțeles că sunt și piese din colecția personală. Urmează o serie de fotografii vechi, având ca temă viața culturală din comuna Vama, puse la dispoziție de directorul Căminului Cultural, domnul Nicolae Ciocan, cât și o veche colecție de fotografii pe sticlă, care vor fi prelucrate de Ovidiu Ștefeligă”.

Din respectul pe care îl port unor astfel de oameni, pe care îi ştiu după nume, iar pe unii şi în mod direct, toate mărturiile necunoscute despre Câmpulungul de odinioară, care îmi vor ieşi în cale, în sufletul meu, domniilor lor le sunt dedicate. Cu afecţiune şi cu mare, mare respect.

Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (I)

Duminica Mare 1926, la Biserica din Capu Satului

Tânărul, dar vechiul meu prieten Gabriel Ojog este un interpret de folclor cu un timbru inconfundabil şi cu un stil interpretativ surprinzător, în care influenţele ardeleneşti, precum odinioară, îşi fac loc în melosul inconfundabil al Obcinelor Bucovinei. Şi aici este marea lui problemă, într-o epocă de o înduioşătoare îngustime a minţii, în care, dacă nu scremi sacadările consacrate ca fiind bucovinene, nu ai nici o şansă. Te ignoră culturnicia mai dihai decât ignoră lăutăria splendidă a unor Nicolae Picu, Grigori Vindereu, Ionică Batalan, Ion Bidirel sau Alexandru Bujdei, care, dacă ar recăpăta notorietate, ar transforma în hârtie igienică toate studiile docte ale semi şi sfertodocţilor decizionali. Dar lui Gabriel Ojog nu-i pasă de cele ce se întâmplă, el fiind un neostenit recuperator de memorie, care deţine, printre altele, şi o colecţie mare de mărturii iconografice câmpulungene (fotografii, ilustrate, cărţi poştale, timbre), pe care mi-a trimis-o ca s-o pun la dispoziţia celor care au nevoie de astfel de străluminări ale trecutului nostru nu prea îndepărtat. O fac cu plăcere şi cu recunoştinţă, pentru că prieteni de talia lui Gabi Ojog mă vindecă de însingurare, de mult prea deasa înfăşurare tăcută în propria mea viaţă. Încet, încet, vehiculând câte 30 de imagini, sper să întregesc minunata colecţie de mărturii câmpulungene, pe care am început-o cu fotografiile din colecţia de familie a istoricului şi poetului Vasile Ursache.