Capro-cerbii din Lămăşeni
*
Dincolo de respectul pe care li-l datorez copiilor din Lămăşeni, toţi talentaţi – şi mai ales trompetiştii! – nu prea văd ce aş putea spune despre tentativele de re-îndătinare a satelor fălticenene, deci dintr-un ţinut în care rigorile stilismului au funcţionat până târziu, chiar şi în localităţile cu calendar nou adoptat. Caprele sau cerbii (e greu de ghicit ce-s, ca şi cei câţiva căiuţi de pripas) probează lipsa unor elementare iniţieri în tradiţie, dovadă că prin acele locuri nu s-a rostit niciodată colindul primordial:
A codrilor crăiasă
Şi a zmeilor mireasă
Iese, seara, într-amurg,
Paşte cerbii sus, pe runc,
Ciutele şi caprele
Şi le mulge laptele
Şi-l încheagă în fântână
Să nu iasă altă zână,
Şi îl face mândru caş,
Bolovan de bicaş,
Şi îl pune în părău
Să-l spele apa mereu,
Să-i treacă dorul de zmeu.
(T. Robeanu, Runc)
*