Constantin MILICI

Constantin MILICI

29.04.1880, Soloneţ – 25.10.1971, Soloneţ

         Un personaj unic în cultura universală, care a sacrificat totul pentru promovarea spiritualităţii neamului său, Constantin Milici, cantor bisericesc la Suceviţa şi la Soloneţ, dar care, fiind înrolat în armata austriacă, a cules, în vreme de război, caiete întregi de cântece populare, este întemeietorul revistei „Ţara Fagilor” (1931, 1932), prima gazetă sătească bucovineană, la care a lucrat şi Eusebie Camilar, menită unei adevărate emancipări rurale, pe veci irepetabilă.

George TOFAN

George TOFAN

05.11.1880, Bilca – 15.07.1920, Cernăuţi

         „George Tofan a fost tipul profesorului bucovinean de atunci şi de totdeauna, care s-a dedicat cu pasiune carierei pe care şi-a ales-o şi s-a dăruit cu abnegaţie neamului pe care l-a slujit cu fanatism până la moarte” (Loghin). Co-întemeietor al „Junimii Literare”, publicist şi critic literar lucid, George Tofan a scris la ziarele locale „Junimea Literară”, „Patria“, „Deşteptarea” şi „Foaia poporului“, la „Şcoala“ şi la „Viaţa românească“ din Iaşi, dar şi în mai toate gazetele ardeleneşti. Mai multe, în Mărturisitorii ** – clik.

George MIHUŢĂ

George MIHUŢĂ

1881, Ilişeşti – 25.01.1945, Turnu-Severin

Prieten al lui Grigore Filimon întemeietorul cooperativelor de credit rural, care în casa lui a fost adus, după neaşteptata, dar grava îmbolnăvire, el însuşi întemeietor al cooperativei de credit din Suceava, George Mihuţă a publicat două monografii utile, „Însoţirea orăşenilor români din Suceava / 1890-1933” (1935) şi „Monografia satului Lisaura” (1939), dar şi o amănunţită relatare despre „Intrarea ruşilor în Suceava” anului 1915, publicată în „Viaţa Nouă”.

*

Prieten al lui Grigore Filimon (11.06.1869, Plavalari – 21.09.1905, Cernăuţi) întemeietorul cooperativelor de credit rural, care în casa lui a fost adus, după neaşteptata, dar grava îmbolnăvire, el însuşi întemeietor al cooperativei de credit din Suceava, George Mihuţă (1881, Ilişeşti – 25.01.1945, Turnu-Severin) a publicat două monografii utile, „Însoţirea orăşenilor români din Suceava / 1890-1933” (1935) şi „Monografia satului Lisaura” (1939), o amănunţită relatare despre „Intrarea ruşilor în Suceava” anului 1915, publicată în „Viaţa Nouă”, precum și textele parțial autobiografice „Ciprian Porumbescu învățător” („Făt Frumos”, anul IX, nr. 5-6, Cernăuți 1934, pp. 117-119) și „Prigonirea tricolorului românesc în Bucovina” („Făt Frumos”, anul X, nr.3, Cernăuți 1935, pp. 118-121).

Ca gimnazist în Suceava, George Mihuță colaborase intens, cu comunicări din Ilișești și din Bălăceana, la studiul lui Simion Florea Marian „Sărbătorile la Români” (București 1901), din materialul pus de el la dispoziție putându-se asambla oricând o interesantă cărticică mărturisitoare despre obiceiurile ilișeștene.

Implicat total în viața suceveană a vremii sale, George sau Gheorghe Mihuță, preot cu doctorat în teologie, însemna, în ochii lui Victor Morariu un personaj emblematic, pentru că „părintele paroh Dr. George Mihuță din Suceava, figură de luptător neînfricat, dar și de idealist practic, sub aceste ambe raporturi, stă alături de neuitatul părinte Mihai Sârbu”, arțăgosul detractor al viitorului Erou al Bucovinei, istoricul și prozatorul Ion Grămadă, care a ales că moară pentru România.

Memoria, însă, nu este îndreptățită la partizanate. Ai existat cu adevărat, lăsând urme mai mult sau mai puțin adânci, ești îndreptățit la memorie.

Revista „Însemnări sociologice” a lui Traian Brăileanu (Anul II, nr. 4, Cernăuți 1936, pp, 28, 29), considera, pe bună dreptate, că „Scrierea părintelui George Mihuță „Însoțirea orășenilor români din Suceava” se așează pe un plan de mare interes: orașul românesc”.

Aurel Moraru publica o cronică elogioasă a cărții, în revista „Făt Frumos”, anul XI, nr. 4, Cernăuți 1936, pp. 186, 187, precizând că părintele Dr. George Mihuță a fost ales președinte al însoțirii sucevene în 1899, în 1903 și în 1919, „graţie tactului şi influenței cu care preşedintele George Mihuţă a ştiut să intereseze lumea românească, intelectuală şi meserieşească, în jurul societăţii orășenilor, pe care o prezida”

„În registrul însoţirilor s-au introdus, la 7 August 1919, privitor la însoţirea „Banca română”, însoţire de economie şi credit în Suceava, următoarele schimbări: preşedintele George Georgian şi membrul în direcţiune Eugen Botezat şterşi; preşedintele Dr. George Mihuţă, vicepreşedintele George Hotincean, membrul în direcţiune Constantin Piţul şi membrul cu procură Ioan Ursachi introduşi” („Monitorul Bucovinei”, Fascicula 69, Cernăuţi 3 Octombrie nou 1919, pp. 3-5).

Dacă ar fi scris doar lucrarea monografică despre însoțire, cărturarul George Mihuță tot era îndreptățit la neuitare, pentru că înseamnă și iluminare, și călăuzire, deci o neostenită făptuire.

Gavril ROTICĂ

Gavril ROTICĂ

01.05.1881, Udeşti – 01.06.1952, Bucureşti

         Gavril Rotică, acest „Goga al Bucovinei“ (Loghin), acest „Faun, scoborât din munţii Câmpulungului“ (Lovinescu), a fost, mai întâi de toate, „un ales cântăreţ liric“, prin care s-a rostit „Bucovina, grădina Moldovei, cu poezia ei nesfârşită“ (Sadoveanu). După Gavril Rotică au rămas câteva cărţi cu versuri, „Poezii“ (1909), „Cântarea suferinţei / 1916-1917“ (1920) şi „Paharul blestemat“ (1924), precum şi volumul de publicistică „Bucovina care s-a dus / Articole despre oameni, locuri şi fapte“ (1921). Mai multe, în Mărturisitorii ** – clik.

Vasile BOGREA

Vasile BOGREA

08.10.1881, Târnauca – 08.09.1926, Viena

         Întemeietor, ca şi Sextil Puşcariu, al Universităţii din Cluj, membru corespondent al Academiei Române, din 1920, şi mare precursor român al integralismului, Vasile Bogrea a scris „Etimologii şi notiţe lexicografice” (1920), „Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti” (1920), „În jurul Alexandriei” (1922), „Pagini istorice şi filologice” (1922), „Din onomastica folclorică” (1924), „Românii şi civilizaţia vecinilor” (1925), „Semantism românesc şi semantism balcanic” (1927) etc. Mai multe, în Mărturisitorii ** – clik.