Ziua cea mai scurtă, ziua memoriei: colinde

*

În tradiţia manifestărilor organizate împreună cu Muzeul Bucovinei “Ziua cea mai scurtă, ziua memoriei – Noaptea cea mai lungă“, în acest an e rândul colindelor “populare”, create de mari compozitori români şi răspândite în popor drept cântece de stea şi vifleimuri, apoi amalgamate în sintagma “colinde creştine” sau “colinde de Crăciun”. Melodiile sunt splendide, multe dintre ele prelucrând teme străvechi ale colindelor zodiacale, dar, pentru că folcloriştii le culeg în variante din ce în ce mai denaturate, pentru că nu au prins de veste că melodiile acestea sunt, totuşi, creaţii culte, minunat adoptate de popor, am sfătuit astăzi cu Petrică Oloieru şi cu Răzvan Mitoceanu că ar fi bine să le fonotecăm, după partiturile originale, publicate de aşezămintele bisericii ortodoxe. Ca să le audă doritorii aşa cum au fost compuse şi, totodată, să poată opta pentru evadarea din platitudinea “creaţiei colective a întregului popor” (sic!). În fond, un popor e mare prin elitele culturale pe care le naşte şi nu prin diletantisme de doi bani, manifestate petrecăreţ mai ales la beţie.