Sfânta Înălţare, pe înălţimile huţule

Biserica satului Breaza

*

Cândva (în toamna anului 1841), Iraclie Porumbescu venea la Breaza, împreună cu tatăl său, Tănase, ca să-şi viziteze unchiul, de pe Făghiţăl, Ioan Golembiovschi, unchiul urmând să-i înlesnească însurătoarea cu frumoasa Măriuţa, fata primarului Mihalache Macovei, pe care tatăl lui Ciprian Porumbescu a iubit-i întreaga viaţă, după cum şi mărturisea singur. Venise de peste Feredeu, poposise pe culmea muntelui, din spatele cimitirului, şi i se tăiase respiraţia, în faţa frumuseţii văii Moldovei, cotropită, încetul cu încetul, de gospodării temeinice.

*

Culmea Feredeului, încă vegheată de spiritul lui Iraclie Porumbescu

*

Mi-am reamintit de Iraclie şi poate că l-am şi retrăit, ieri, de Înălţare, când am participat, alături de huţului din Breaza la Pomenirea Morţilor printr-o adevărată sărbătoare a luminii. La Breaza, nu se fac pomenile păgâne ale trocului deşănţat care se comite, anual, în satul meu natal, Plopenii. La Breaza, se aprind lumini şi se vorbeşte, cu o tulburătoare seninătate, despre cei care nu mai sunt. Urmaşii vin cu gustări (pască, ouă roşii, plăcinte, gogoşi, prăjituri) şi cu băutură pentru a-şi rememora, la un pahar de vorbă, străbunii.

*

*

Mormintele porumbeştilor brezeni se află aproape de intrarea în cimititir, mai jos de capela hexagonala care a fost, cândva, biserica satului Fundu Moldovei. În casa lor de pe Făghiţel, refăcută în anii din urmă, încă le mai vieţuiesc urmaşii. Grinda casei, frumos încrustată şi împodobită cu simboluri totemice şi cu litere chirilice (Ciprian Porumbescu avea să scrijelească, la Stupca, pe grinda bucătărioarei, ceva asemănător – dovadă că a fost adesea în casa unchiului din Breaza), a fost achiziţionată de Gheorghe Flutur şi dăruită muzeului din Stupca, unde poate fi admirată de toată lumea.

*

Fosta biserică hexagonală din Fundu Moldovei

*

De Înălţare, brezenii stau de vorbă cu străbunii. În fond, dacă Cerurile sunt deschise, de ce n-ar face-o?