s-ascult strămoşii irosiţi în slavă
*
fecioara-n alb din crengile din cer
a scuturat încet un pumn de stele
ce lunecă discret prin efemer
şi în pământ se-nfig până-n plăsele,
iar noi cântăm prin târg: vin sărbători!,
şi apăsăm cu palmele pe clanţă
înfăşuraţi în cosmice ninsori
doar din nevoia calmă de speranţă
*
şi spumegă-n pocale vinul bun
cu care vom mai pune o pecete
pe sufletele care se supun
când viscoleşte-n lume cu regrete,
când un pustiu însingurează veşti
şi-n alt pustiu al albului se duce,
când naşterile toate, la fereşti,
vestesc numai urcările pe cruce:
*
veniţi, veniţi, veniţi la Vifleem
să beţi din cupa timpului otravă!;
de-aseară ninge calm şi iar mă tem
s-ascult strămoşii irosiţi în slavă