Mărturii din vremea aducerii moaştelor Sf. Parascheva | Dragusanul.ro

Mărturii din vremea aducerii moaştelor Sf. Parascheva

Aducerea moaştelor Sintei Parascheva

Aducerea moaştelor Sintei Parascheva

*

În vreme ce Miron Costin este destul de evaziv în a vorbi despre faptele creştine ale lui Vasile Lupu, care încerca să-l… atragă pe Dumnezeu de partea sa, pentru a birui în cele pământeşti, inclusiv prin înscăunarea fiului său pe tronul Valahiei, catolicul Petru Bogdan Baksic lasă mărturii preţioase şi interesante despre Sfânta Parascheva şi despre Aducerea sintelor ei moaşte la Iaşi.

*

„A adus Vasile Vodă moaştele sfintei prepodobnei Paraschevei, în anul 7148 (1640), cărei sfinte viaţa şi de pe ce locuri a fost se citeşte viaţa ei, petrecută cu mare dumnezeire în Minei, în luna lui octombrie, în 14 zile”[1].

*

Pentru „Mănăstirea cea nouă”, cum era numită biserica Trei Ierarhi, pentru că fusese închinată sfinţilor Vasile cel Mare, Ioan Chrisostomul şi Grigorie Teologul, în 1641, Vasile Lupu „a adus de la Constantinopol şi nişte moaşte întregi, anume trupul sfintei Petka bulgară (Petka înseamnă, în slavonă, la fel ca Paraschiva în greacă, „vineri” – n.n.). Grecii o numesc Sfânta Parasciva, şi românii, Sfânta Vineri. Bulgarii şi toate popoarele acestea o cinstesc foarte mult şi o serbează la 14 octombrie.

*

Sfânta Parascheva

Sfânta Parascheva

*

Domnul a cumpărat aceste moaşte, de la patriarhul Constantinopolului, cu 30.000 de scuzi – în afară de alte cheltuieli – şi le-a adus, pe Marea Neagră şi, apoi, pe Dunăre, la Galaţi, unde au fost întâmpinate cu foarte mare evlavie şi cu imnuri de slavă, de către toţi episcopii, stareţii, călugării şi preoţii ţării şi de un mare număr de credincioşi.

*

Şi au fost aduse în această biserică nouă. Şi această sfântă se numeşte Sfânta Petka din Tam, localitate care se află aproape de Sofia, în Bulgaria (în regiunea Târnovo – n.n.).

*

Eu am intrat, odată, să văd biserica şi, printre alte lucruri, am văzut acele moaşte, care erau închise într-o raclă, cu catifea roşie înăuntru, în sfânta sfintelor, unde se află altarul, îm partea dreaptă; am cerut să le văd şi mi s-a spus că nu au cheia, care se găseşte în mâinile egumenului şi că el nu este acasă.

*

Mi s-a spus că trupul acela s-a păstrat întreg, îi lipsesc numai un picior şi o mână, şi este îmbrăcat într-o cămaşă albă bulgărească; se construia un mormânt, în biserică, la un perete, adică un chivot din felurite marmure frumoase, pentru a aşeza sub el trupul acela; se făcea întocmai ca un altar latin, cu coloane, cu podoabe şi cu inscripţii în slavonă, în cinstea acestei sfinte”[2].

*

În documentele de cancelarie ale lui Vasile Lupu, evenimentul creştin este menţionat doar cu ocazia unei dispute târzie pentru posesia unei mori, care ar fi fost dată bisericii, „când s-au adus moaştele cuvioasei Parascheva de la Galaţi”, semn că evlavia trece, dar morile rămân.

*



[1] Costin, Miron, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 164

[2] Baksic, Petru Bogdan, Monumenta Spectantia Historiam Slavorum Meridionalium, Zagreb 1887, în Călători străini despre Ţările Române, V, Bucureşti 1973, p. 235

 


Comments are closed