În stanţele iadului injustiţiei sucevene | Dragusanul.ro

În stanţele iadului injustiţiei sucevene

INJUSTIŢIA SUCEVEANĂ: Ai dracului români, vor să le recunoaştem drepturile pe care noi, infailibilii, şi cu miliţienii deja le-am dobândit în Justiţia noastră!

INJUSTIŢIA SUCEVEANĂ: Ai dracului români, vor să le recunoaştem drepturile pe care noi, infailibilii, şi cu miliţienii deja le-am dobândit în Justiţia noastră!

*

De bună voie, nu am să mă mai prezint, vreodată, în faţa cuconetului abuziv şi suficient, care ţine loc de Justiţie, la Suceava, în fosta cumplită închisoare istorică a târgului. Am făcut-o de câteva ori, în numele salariaţilor din cultură (muzicieni, pictori, scriitori, coregrafi etc.), şi mi s-a acrit pentru totdeauna.

*

Cum auzeau de cultură, cucoanele negre şi drapate în negru aveau grimase scârbite, mai ceva ca dracul care aude de tămâie. Când citeau prin cele plângeri cum că ăştia, muzicienii, pictorii, scriitorii, coregrafii şi etc. (sic!), vor să li se recunoască în instanţă drepturile pe care judecătorii, procurorii, grefierii şi miliţienii  le-au luat de hăt-hăt şi tot prin deciziile instanţelor, iadul se prăbuşea pe capul bietului de mine, sfertodoctele putându-mă umili, că doar le-a dat Legea măturoiul şi găleata cu lături în mână, ca să mă înece în tăcere. Of, să fi spus şi mă bontăneau cu amenzi smolitele de mă băgau în mormânt.

*

Ultima dată, la recurs, nu m-am mai dus (conform legii), dar am ataşat fotocopii prin care dovedeam că drepturile solicitate de noi au fost acordate, prin hotărâri ale altor instanţe judecătoreşri, magistraţilor, serviciilor secrete, poliţiştilor, profesorilor, funcţionarilor publici din anumite judeţe, finanţiştilor, paznicilor de puşcării şi nu mai ştiu cui. Am atenţionat, în recurs, că acordarea de drepturi salariale doar unor categorii profesionale, iar altora nu înseamnă discriminare şi anticonstituţionalitate.

*

Le doare în cot pe cucoanele negre şi drapate în negru din Suceava şi de discriminare, şi de Constituţie, şi de legi, dar mai ales de cei ce duc din veac în veac memoria acestui neam: oamenii de cultură. De asta ziceam că, de bună voie, n-am să mă mai duc, vreodată, în fosta închisoare istorică a Sucevei, care îşi păstrează funcţionalitatea, dar ca închisoare a drepturilor, a legalităţii şi a constituţionalităţii.


Comments are closed