Când te "judecă" Dumitraş Daniela şi Vasile Laura | Dragusanul.ro

Când te “judecă” Dumitraş Daniela şi Vasile Laura

Colaj de probe ignorate de cetăţencele Dumitraş Daniela şi Vasile Laura

Colaj de probe ignorate de cetăţencele Dumitraş Daniela şi Vasile Laura

*

Eu nu mai am de mult încredere în doamnele în negru care-şi bat joc şi de Lege, şi de oameni, în cămăroaiele ostile ale istoricei închisori din Suceava, care se numeşte, de mai anţărţ, “Palatul Justiţiei”, aşa că nu aş fi vrut să mă fac mesagerul salariaţilor Centrului pentru Promovarea Culturii Tradiţionale, Ansamblului “Ciprian Porumbescu” şi Şcoala de Arte “Ion Irimescu”, instituţii în care lucrează oameni care înseninează suflete, precum pictorii Dumitru Rusu, Viorica Moruz, Mihai Pânzaru-PIM, dar şi muzicieni ca Viorel Leancă, Răzvan Mitoceanu, Petru Oloieru, Leonard Zamă, Decebal Chitic, Gheorghe Finiş, Călin Brăteanu, Sorin Filip şi aşa mai departe. Dar n-am prea avut de ales.

*

În societatea şi în statalitatea din România, omul de cultură are un statut de asistat social, pe care îl conştientizezi în toată monstruozitatea lui abia când ajungi în faţa trufaşelor instanţe de nejudecată. Acolo, în faţa suficienţelor, nu mai ai identitate, nu mai ai suflet, ci te transformi într-o vietate, în care cetăţencele negre pot zvârli cu discreţionara lor incultură generală şi incapacitate juridică din prostie sau din slugărnicie faţă de CSM.

*

Când e vorba de privilegiile şi de drepturile lor, cetăţencele (rar unde mai întâlneşti un judecător!) se adresează altor cetăţence negre şi “cer să li se restituie cei 25 % tăiaţi de Guvern anul acesta, pe motiv că măsura este una profund ilegală”. Şi se recunoaşte ilegalitatea şi li se face dreptate. Lor şi întregului aparat represiv al statalităţii li se face întotdeauna dreptate, ba chiar şi favorurii de dreptate. Dar mai bine citiţi ştirea, pe care am depus-o ca probă:

*

Măsura tăierii salariilor, "profund ilegală" numai în cazul judecătorilor şi procurorilor

Măsura tăierii salariilor, “profund ilegală” numai în cazul judecătorilor şi procurorilor

*

Încurajat de numeroasele procese câştigate prin judeţele din ţară, care au instanţe de judecată şi nu simulacre, precum Suceava, am încercat să-i ajut pe colegi din spaţiul culturii profesioniste din Suceava, fără să argumentez inutil cu anticonstituţionalitatea confiscării de proprietate şi a încălcării drepturilor omului (CEDO s-a cam transformat, în ultima vreme, într-un “Bună ziua! – Bat pari!”, precum injustiţia suceveană), precizând şi subliniind că nu folosesc argumentele respective (doar am citit pe rupte decizii judecătoreşti anterioare, ca să le înţeleg stereotipiile drapaţilor în negru), eu optând pentru două argumente mari şi late: 1). Legea 118 nu interzice dezdăunarea, iar dacă nu o interzice suntem îndreptăţiţi să o solicităm; 2). Dacă magistraţii, poliţiştii, profesorii, precum şi bugetarii din vreo 11 judeţe au primit dezdăunarea, prin decizii ale instanţelor, respingerea cererii noastre ar însemna o discriminare.

*

Cât de cât din acest insolit apel (cum numesc ele recursul) au priceput şi cetăţencele Dumitraş Daniela şi Vasile Laura, care menţionează printre poliloghiile fără nici o legătură cu cererea noastră:

*

Proba apelul

*

Deci, noi am precizat că nu avem treabă cu constituţionalitatea Legii 118 sau cu cazuistica CEDO, pe care nu le-am folosit ca argumente şi probe, precizând şi subliniind acest lucru, iar cetăţencele Dumitraş Daniela şi Vasile Laura îi dau şi dau cu constituţionalitatea şi cu CEDO, abia spre finalul dispozitivului sentinţei menţionând vag, fără argumente şi în sictir estenţa cererii noastre, adică legalitatea dezdăunării şi atenţionarea asupra discriminării la care am fi supuşi dacă nu am beneficia de un drept de care au beneficiat magistraţii, poliţiştii, profesorii şi bugetarii din 11 judeţe cu Justiţie:

*

Vaga referire la cele două capete ale cererii noastre

Vaga referire la cele două capete ale cererii noastre

*

Aţi citit: NEFONDAT? Adică unii iau, alţii nu, după cum vor muşchii cetăţencelor care pretind că reprezintă justiţia şi că, tocmai de aceea, le suntem datori cu plecăciuni.

*

Am pierdut, asta e! Am să mă adresez, în nume personal, Consiliului Naţional Antidiscriminare sau cum îi zice, Consiliului Superior al Magistraturii (de unde, de altfel, tot vin “indicaţiile” de a nu se da drepturi mulţimii de poporeni, ci doar “egalilor între egali”) şi am să depun o plângere împotriva cetăţencelor susnumite şi la Parchetul competent (presupun că are competenţă doar cel de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie), acuzându-le de fals în acte publice (una am cerut noi, alta au argumentat domniile lor), de abuz în serviciu şi discriminare.

*

Ooo, să nu vă închipuiţi că aş fi atât de naiv, încât să-mi închipui că o să mi se facă dreptate undeva, pe acolo, pe aiurea! Vreau doar să refuz ticăloasa înfrîngere. Pe mine mă pot nedreptăţi nişte cetăţence, care au poporul la cheremul lor, dar niciodată n-au să mă poată şi umili.


Comments are closed