Arhivele Eminovici, în Bucovina | Dragusanul.ro

Arhivele Eminovici, în Bucovina

*

Mihai Eminescu, în 1873

Mihai Eminescu, în 1873

*

Materialul documentar despre Eminovicienii Bucovinei (fiecare imagine poate fi mărită, printr-un simplu click pe ea), mi-a fost cerut de Centrul Cultural “Bucovina” şi, indirect, de Consiliul Judeţean Suceava, drept suport logistic pentru manifestările comemorative din 7-15 iunie 2014.

*

Prin urmare, pentru fotocopieri ale paginilor din registrele de stare civilă, aflate în patrimoniul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Suceava, am apelat la serviciile de artist fotograf profesionist ale şefului meu direct, poetul Victor T. Rusu, directorul CCPTP Suceava, care, de altfel, a făcut o treabă exemplară, aşa cum procedează în tot ceea ce îi face, cu adevărat, plăcere.

*

Vom porni, deci, într-o călătorie imaginară, prin Bucovina, pe urmele străbunilor lui Eminescu, pornind de la actul pe care, în seara zilei de 5 septembrie 1922, la lumina unei biete lumânări, l-a cercetat maestrul lui Lucian Blaga, poetul, filosoful şi eminescologul Vasile Gherasim, cel care se face răspunzător şi pentru busturile lui Mihai Eminescu, amplasate la Cernăuţi şi la Putna.

Vasile Gherasim

Vasile Gherasim

*

Vasile Gherasim, îndrumat de părintele Furtună, descifrase doar conscripţia parohiei din Călineştii lui Cuparencu, din anul 1816, “sloveneşte”, mai întâi, numele lui Vasile Iminovici (eu aş crede că scrie, de fapt, “Ieminovici”), apoi descoperă, “dedesubtul acestui nume”, înregistrările: “Ioana ca soţie, iar mai în vale, copiii: George, Maria, Ileana, Ioan. Drept ocupaţie, era notat “ţăran”. Spre stânga de la această înregistrare de nume, la rubrica numărul casei, era nr. 27. Ca fulgerul îmi trecu prin minte: Iată cheia!” (Bătălia bucovineană pentru Eminescu, Suceava, 2010, p. 14).

*

Şi totuşi, numărul 27 nu înseamnă “cheia”, pentru că, de-a lungul anilor, mai sunt trecute, la acelaşi număr şi simultan cu familia Eminovici, şi alte familii. Să însemne asta că numărul casei aparţinea, de fapt, socrilor bunicului lui Eminescu şi că, în cele din urmă, o vom putea identifica şi pe bunica Ioana ca aparţinând unei anumite familii din Călineşti? Răspunsul îl poate da numai viitorul, dacă va fi cântărit cu răbdare şi pe îndelete. Dar iată pagina cu conscripţia din 1816:

*

Conscripţia din anul 1816

Conscripţia din anul 1816

*

Primul copil al familiei Vasile şi Ioana Eminovici a fost Elena, care avea să se căsătorească, la timpul cuvenit, cu Dumitru Sandriuc, din Şerbăuţi, dar, în perioada sarcinii, conform unui obicei bucovinean al rodniciei, cei doi soţi au botezat o fată, Anna (fata lui Pintilei Kopalo; mai avea o fină, din 1804, Nastasia, în ambele file Vasile Ieminovici figurând şi ca dascăl), la puţină vreme după aceea, în 23 februarie, născându-se şi Elena. Redau, în ordine cronologică, ambele detalii de registru (paginile întregi, doar în expoziţia din iunie):

*

Pagina în care Vasile Eminovici apare ca naş, în a doua rubrică

Pagina în care Vasile Eminovici apare ca naş, în a doua rubrică

*

Paginile care consemnează naşterea Elenei Eminovici (rândul 3, a doua coloană)

Paginile care consemnează naşterea Elenei Eminovici (rândul 3, a doua coloană)

George Eminovici,  primul dintre cei trei feciori ai familiei Eminovici, din Călineştii lui Cuparencu (au mai existat şi patru fete), s-a născut în 10 februarie 1812.

Raluca Iuraşcu-Eminovici

Raluca Iuraşcu-Eminovici

George Eminovici

George Eminovici

*

 

Numele feciorului lui Vasile Ieminovici poate fi citit “Gheorghe”, aşa cum s-a şi încetăţenit. Feciorul acesta avea să înveţe şcoală, la Suceava, sub îndrumarea dascălului armean Ioniţă Botezat (de regulă, numele acesta se da evreilor creştinaţi, dar Ioniţă era, în mod sigur, armean) şi să-şi asume viitorul aşa cum şi-l dorea el, dar fără ca, mai târziu, să priceapă că şi fiul lui, Mihai, avea dreptul la aceeaşi asumare de destin.

*

În condica parohială din Călineşti, părintele Furtună, care căutase material documentar pentru Vasile Gherasim, dar fără ca Gherasim să mai ajungă la Călineşti, scrisese, deasupra numelui lui Vasile Ieminovici, cu creion chimic, “Eminovici”, cu acelaşi creion subliniind şi numele pruncuţului:

*

Paginile care consemnează naşterea tatălui lui Mihai Eminescu

Paginile care consemnează naşterea tatălui lui Mihai Eminescu

*

Detaliu din condică, privind naşterea lui George Eminovici

Detaliu din condică, privind naşterea lui George Eminovici

*

Al doilea fecior, Ioan, s-a născut în 14 martie 1816 (iarăşi, părintele Furtună scrie, deasupra numelui, cu creion chimic, “Eminovici”) şi avea să rămână în Călineşti, şi după ce s-a căsătorit cu Maria lui Ştefan Mareci, tot din Şerbăuţi:

*

Filele care consemnează naşterea lui Ioan Eminovici

Filele care consemnează naşterea lui Ioan Eminovici

*

Detaliu din condică

Detaliu din condică

*

Ştefan, cel care avea să-l însoţească pe George Eminovici în fuga în Moldova şi ai cărui urmaşi îi mai poartă numele, şi astăzi, la Sălăgeni (bunicul lor, Iordache Eminovici, a fost Erou în al doilea măcel planetar), s-a născut în 24 ianuarie 1821:

*

Filele care consemnează naşterea lui Ştefan Eminovici

Filele care consemnează naşterea lui Ştefan Eminovici

*

Detaliu din condică

Detaliu din condică

*

Vasile Eminovici, bunicul lui Mihai Eminescu, avea să moară în 20 februarie 1844. De data asta, scrisul este mai limpede (penultima poziţie, jos), mai uşor de descifrat:

*

Filele care consemnează moarte bunicului lui Eminescu

Filele care consemnează moarte bunicului lui Eminescu

*

În paginile deja reproduse, zac, încolonate, zeci şi zeci de nume, pe care nimeni nu le mai ştie, nu le mai pomeneşte. Doar Vasile Ieminovici a avut norocul unei reale veşnice pomeniri, datorită eternităţii nepotului său de geniu, Mihai Eminescu.

*

Ceea ce puteţi vedea, aici, înseamnă doar o părticică din documentarul “Străbunii bucovineni ai lui Mihai Eminescu”. O parte, cu care mă simţeam dator, deşi strădania mea, din ultimele luni de zile, a fost închinată străbunilor materni ai lui Mihai Eminescu. Căutându-i, inclusiv în recensământul din 1771-1773, făcut din ordinul generalului rus Rumeanţev, am dat peste străbunul meu de atunci, călăraş de Coţmani, la Revcăuţi şi care se numea… ca şi mine. Dar, despre el, cu altă ocazie.

*

Autograf Eminescu pe o carte


Comments are closed