Agatha Bârsescu, regina operei vieneze | Dragusanul.ro

Agatha Bârsescu, regina operei vieneze

Barsescu Agata GAZETA ARTELOR 1902 n 3

*

Agatha Bârsescu s-a născut în Bucureşti, în ziua de 9 septembrie 1861. Creşterea a primit-o într-un palat al capitalei române, în casa unui demnitar militar, care se afla în legături intime cu curtea. După ce s-a făcut mai mare, a fost internată într-o mănăstire, cu scopul ca să se pregătească pentru viaţa de călugărită. Un impresar italian o auzi, odată, cântând un cântec bisericesc, când se credea neobservată. Impresarului, care se afla cu o trupă de operă în Bucureşti şi dădea tocmai reprezentaţii, îi plăcu atât de mult de vocea tinerei novice încât o hotărî pe aceasta să-şi dea concursul într-un concert public, cu scop de binefacere, câştigându-i totodată învoirea părinţilor şi a superiorilor.

*

Regina, care a fost de fată Ia reprezentaţie, se interesă, din momentul acela, de domnişoara Bârsescu, se hotărî să poarte grijă de dezvoltarea ei artistică şi urmări, de aici, înainte, cu cea mai mare simpatie dezvoltarea protejatei sale. După ce apăruse tânăra cântăreaţă, deja de mai multe ori în operă, pe scena teatrului regal, aflând totdeauna succese, se interpuse pe lângă părinţii săi, ca să aibă permisiunea să se dedice operei cu totul. Pentru studii mai superioare au hotărât să se ducă Ia Paris; pe drum însă se opri în Viena şi întră ca elevă de cant în conservatorul de acolo. Înclinările ei teatrale-scenice însă se manifestară atât de eclatant şi dragostea ei pentru tragedie izbucni cu atâta tărie, încât trecu în şcoala de declamaţie, chiar înainte de a fi învăţat cu desăvârşire limba germană.

*

Aici, s-a devotat studiului dramatic, cu o energie nemaipomenită, care a pus pe profesorii ei în uimire, îndată ce a terminat cursul – după ce a apărut, o singură dată, în Deutsches Theater din Berlin (ca „Dama în doliu”, în „Minna von Barhelm”), a fost angajată de Burgtheater-ul din Viena, unde a debutat în 22 noiembrie 1883, în rolul „Hero” din „Des Meeres und der Liebe Wellen” (cunoscut, la noi, sub titlul „Hero şi Leandru”) şi, în 29 noiembrie, ca „Deborah”. Îndată după primele ei roluri, erau toţi de părere că au gă­sit un talent de prima ordine (allerersten Ranges), ba recenzentul Ludwig Speidel scria, că Burgtheater-ul şi-a găsit „norocul”.

*

Tânăra artistă, care era numai o începătoare, la adică, se dedică cu o abnegaţie juvenila şi cu un entuziasm cald pentru cariera apucată, lucră mai departe la câştigarea cât mai perfectă a limbii germane, se feri de orice joc şablonatic, avea totdeauna tendinţa să prelucreze ceea ce zăcea întrînsa şi, astfel, îi succese ei, româncei, în urma mişcărilor ei plastice înnăscute, în urma sârguinţei şi a talentului ei mare, să întrupeze de fapt, în scurt timp, figurile cele mai deosebite ale clasicilor germani, în modul cel mai mulţumitor şi şi-a câştigat, astfel, recunoaşterea talentului ei, prin personalitatea plină de temperament şi prin adevăratele sale prestaţiuni, chiar şi din partea cercurilor acelora care au stat, la începutul carierei sale ceva mai străine, la o parte. Astfel, seceră succesele cele mai mari la „Bhertha”, în „Străbuna” (tradusă de L. Dauş ca noi?), ca „Esthera”, ca „Eboli”, în „Don Carlos”, ca „Fecioara de la Orleans”, ca „Gretchen” („Faust”), „Iulia”, „Partenia”, în „Fiul pădurii”, ca „Rhodope”, în „Inelul lui Gyges” etc. Şi deja după o activitate de şase ani, i s-a dat decretul de „actriţă de curte”. Şi totuşi, s-au dezvoltat relaţiile artistice pentru domnişoara Bârsescu atât de nefavorabil, în Hofburgtheater, încât nu s-a putut hotărî să rămână, şi mai departe, acolo.

*

În seara de 30 noiembrie 1890, şi-a luat rămas bun de la scena imperială, şi anume în acelaşi rol, în care păşise, cu 7 ani mai înainte, înaintea publicului vienez, de la a cărui ţinută, în seara aceea, se vedea lămurit cu câtă durere o lasă să părăsească scena. Artista se angajă Ia teatrul orăşenesc din Hamburg, unde găsi ca teren de activitate întreagă gama eroinelor. Deja, în 1892, avu ocazie să joace, din nou, înaintea vienezilor, ca „Eva”, în „Tragedia omului”,fiind în ansamblul din Hamburg, care dădea reprezentaţii cu prilejul expoziţiei internaţionale de teatru şi muzică. Nu mai târziu, îşi luă rămas bun de la scena din Hamburg şi se făcu membră a teatrului nou înfiinţat, „Raimund-theater” (din Viena), unde a recitat, în persoană, „Repertoriului dramatic”, prologul, în felul ei caracteristic de a recita, la reprezentaţia de inaugurare. Dar repertoriul teatrului acestuia, care cultiva prea mult genul poporal şi nu dădea decât numai puţină ocazie domnişoarei Bârsescu să se manifeste, a silit-o, din nou, să ia toiagul pribegiei în mână şi, de data asta, domnişoara Bârsescu părăsi, din nou, Viena, pentru ca să gasteze pe cele mai de seamă scene ale Europei.

*

Pentru a treia oară se întoarse, în anul 1898, în oraşul de pe malurile Dunării, ca să-şi înceapă angajamentul cu „Thusnelda”, în „Hermannschlacht” şi ca „Turandot”, în Kaiser-Iubiläunns –Stadttheater, care se zidise de curând. Aceleaşi motive, ca şi în Raimundtheater, au contribuit, şi aici, ca să-şi ia, în curând, rămas bun şi de la institutul acesta dramatic şi, astfel, părăsi, pentru a treia oară, oraşul împărătesc. De atunci, joacă, în decursul iernii, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în limba românească şi gastează pe scenele cele mai de seamă ale Germaniei, Rusiei, Austriei, Olandei etc., în limba germană. Domnişoara Bârsescu se numără, la orice caz, între cele mai strălucite artiste dramatice germane (Marele dicţionar biografic al teatrului german din secolul al XIX-lea – Eisenberg, Ludwig, Grosses Biographisches Lexikon der Deutschen Bühne in X/X S, apud Tribuna, Anul XI, nr. 45, 25 februarie / 10 martie 1907, pp. 1, 2).


Comments are closed