Mârlanul lui Flutur | Dragusanul.ro

Mârlanul lui Flutur

*

Nimic nu mă poate face mai fericit decât conştiinţa faptului că măcar o fărâmă din fericirea de trei zile, pe an, a tinerilor Sucevei se sprijină şi pe osteneala mea. Practic, eu asta iubesc la „Bucovina Rock Castle”: raţiile de fericire, de câte cinci-şase ore pe noapte, de care au parte generaţiile viitorimii, şi datorită mie. Fac festivalul acesta, datorită aglomerării de manifestări ordonate de Consiliul Judeţean Suceava, cu doar trei colegi şi cu minunaţii lui voluntari. Dar când mi-era lumea mai dragă, vine unul dintre colegi şi-mi spune că nu poate rămâne să plătească premiile din această seară, pentru că are ordin de la un nu ştiu cine să stea la dispoziţia lui, la Aeroport. Şi mi-a spus un nume, pe care nu l-am reţinut, iar când am cerut lămuriri, am aflat că cetăţeanul care se crede super-preşedintele, e un pozar stupid, plătit, de vreun an, din bugetul Centrului Cultural „Bucovina”, loc în care nu l-am văzut niciodată. Ştiam despre individul respectiv că, în anteriorul mandat al lui Gheorghe Flutur, o insultase pe una dintre cele mai frumoase femei ale Sucevei, muzeograf care tocmai îşi prezenta o superbă expoziţie, cu răsteala-i de mârlan: „Dă-te, fă, la o parte, în p… mea, că-mi strici cadrul! Nu vezi că eşti grasă şi urâtă?”. La vremea respectivă am reacţionat, dar tardiv, pentru că Gheorghe Flutur, din pricina slugoilor, a pierdut alegerile, aşa cum le va pierde şi pe cele care vor urma, dacă se va lăsa în continuare manevrat de incapabili.

*

Supărat de tupeul pozarului, l-am sunat pe Nicu Barbă, omul lui Flutur, şi i-am cerut să nu-mi ia şi puţinii colegi, cu atribuţiuni la „Bucovina Rock Castle”, rugându-l să-şi potolească vietatea care se dă la nădragii mei. Peste vreo jumătate de oră, mă sună Nicu Barbă, asigurându-mă că nu mi se ia nici un om din echipă, deşi colegul meu plecase, oricum, la Aeroport, ca să aducă nu ştiu ce aparatură (un generator şi nu mai ştiu ce). La aeroport, mârlanul lui Flutur a prins să-mi ameninţe colegul: „Băi p…, ţi-ai pierdut auzul la rock? Las’ că-ţi arăt eu, băi p…, cine-s eu!”. Martori ai umilirii publice a unui slujitor al culturii, berechet!

*

Cântau, pe scena „Bucovina Rock Castle”, prietenii de la E.M.I.L, iar jocul cu baloane colorate a continuat şi în acest an. Când băieţii au rugat publicul să captureze baloanele şi să le păstreze drept amintire, un astfel de mingioi colorat era să-mi zboare şapca de pe cap, dar al meu a fost! Durează mult dezumflatul unui astfel de balon, dar nu-i bai, din moment ce, luni, spre seară, voi fi la Cluj-Napoca şi-mi voi bucura nepoţeii. Între timp, cineva mă tot poza, dar nu m-a deranjat. Curând, lângă mine s-a aşezat pozarul şi-mi zice: „Mulţumesc, bă, că m-ai lăsat fără maşină!”. Crezând, iniţial, că poate autobuzele promise de domnul primar Ion Lungu nu circulă conform promisiunii, i-am zis cetăţeanului că poate primarul a comis un astfel de… sacrilegiu. Şi unde nu începe mârlanul lui Flutur să mă ameninţe şi să mă tot insulte, încât brusc am priceput cine este, aşa că am chemat voluntarii, cerându-le să-l scoată din spaţiul de stagiu.

*

Trecând peste câte am făptuit, de-a lungul timpului, ca slujitor al culturii şi, desigur, ca scriitor, am, îndată, 63 de ani, şi vine un individ fără şapte ani de acasă (mârlan se cheamă orice individ care nu are educaţia de neînlocuit), şi mă insultă, şi mă ameninţă, în spaţiul protejat al festivalului pe care eu l-am întemeiat şi îl gestionez. Iar mârlanul lui Flutur, fără să dea vreodată pe la servici (ai PSD-ului măcar mai vin!), plătit pe nedrept din banii Centrului Cultural „Bucovina” ca să distrugă definitiv imaginea lui Gheorghe Flutur (numai Flutur îşi închipuie că i-o face!), se dă la beregata mea!

*

Textul acesta am să-l listez şi am să-l înregistrez, drept referat, şi la managerul Centrului Cultural „Bucovina”, şi la Consiliul Judeţean Suceava. Nu mă mai revoltă că toate partidele, cum prind puterea în judeţ, cum îşi încadrează incapabilii, pe lefuri grase, în sistemul culturii, în locul scriitorilor, muzicienilor sau artiştilor plastici pe deplin îndreptăţiţi la un astfel de post. Cu mârlanul lui Flutur, însă, s-a ajuns la intolerabil. Dacă scriu acest material după ora 3, dimineaţa, după două nopţi frumoase, dar cam împovărătoare pentru umerii vârstei mele, de festival, atunci cred că înţelegeţi cât de profund m-a jignit acest pripăşit la tocat bugetul culturii.

*

Prin urmare, îl somez pe Gheorghe Flutur să-şi ia mârlanul de pe cultură (toţi colegii mi s-au plâns că-i terorizează, de vreun an) cât mai repede posibil. Pentru că ar fi păcat să-mi arăt cu adevărat colţii, când am atâtea altele mai bune de făcut, nerămânându-mi prea mult timp din viaţă, ca să-l irosesc şi cu stârpirea prostiei de pe brazda rodnică a spiritualităţii neamului.


Comments are closed