1914: Spioni români în Ardeal | Dragusanul.ro

1914: Spioni români în Ardeal

Jurământul voluntarilor ardeleni, foşti prizonieri la ruşi, în 15 iunie 1917

 

Este o mizerabilă şi ticăloasa apucătură a şovinismului maghiar calomnierea şi batjocorirea poporu­lui român. E veche aceasta deprindere, foarte veche, din timpurile lui Werböczy şi ale „Aprobatelor”, poate şi de mai înainte. În cărţile aceste şi în alte acte legislative din secolii tre­cuţi, de câte ori se face amintire de Valahi, ei sunt timbraţi ca cei mai mişei şi periculoşi oameni, vrednici de-a fi ţinuţi în opresiune şi sufe­riţi în ţară numai pană când le convine nemeşilor. Au fost, pe acele vremi, stări barbare la noi. Cu aceasta îşi scuză uneori patrioţii înfierbântaţi trecu­tul, ruşinos. Aşa este. Timpul a fost grozav şi barbar, dar barbaria au făcut-o stăpânii nemeşi de pe atunci.

Charles Upson Clark: Familie de germani ardeleni

S-au sfărmat însă „Aprobatele” şi celelalte legi nevrednice, s-au cu­fundat în noianul uitării. Şi, după mai multe şi puternice zguduiri, Ungaria a intrat şi ea în şirul sta­telor moderne. Şi multe s-au schim­bat, multe lucruri noi s-au intro­dus, dar cu puţin folos pentru poporul de rând,. Pentru naţionalităţi s-au votat legi în cameră, cum e, de exemplu, Legea de naţionalitate, dar aceste au rămas literă moartă. Ca în trecut, aşa şi în zilele noastre, dar în formă schimbată.

Chevalier: Ardeleni

Şovinismul oligarhic de acum, văzând că voim a ne susţinea cu toate forţele naţionalismul nostru ro­manic, a introdus, de vreo 4-5 decenii, încoace, iarăşi calomniile şi pervertirile faţă de noi. Întâi ne numeau patrioţi răi, în care nu pot avea încredere, apoi epitetele calom­niatoare s-au sporit uimitor, tot mai severe, tot mai fără scrupule. În adunări publice, în broşuri şi în zia­rele inspirate de şovinismul nesă­buit, am fost atacaţi şi calomniaţi ca duşmani ai patriei şi ai Maghia­rilor, ni s-a reproşat că voim să fa­cem stricăciuni Ungariei, s-o vindem. Cu un cuvânt, mulţi dintre Români au fost declaraţi de trădători de pa­trie, fără să se afle, în nenumăratele procese şi investigaţii, ce ni s-au fă­cut, nici o urmă de trădare de patrie sau de dinastie, nu s-a găsit nici un român trădător.

Defilarea voluntarilor ardeleni prin fata regelui

Patrioţii de contrabandă, patri­oţii şovinişti, însă, merg mai departe la a scorni minciuni, cu scopul de-a compromite întreg neamul românesc. De când noi, Românii de aici, am făcut unele progrese politice şi culturale şi de când România a devenit regat independent, pornirea lor pătimaşă a luat un impuls şi mai puternic. Iar acum, când Româ­nia a pacificat Orientul şi şi-a câş­tigat stima şi iubirea tuturor state­lor europene, atitudinea lor duşmă­noasă s-a potenţat. Iscodesc fel de fel de scorni­turi în vorbirile lor, dar mai ales în ziarele fără conştiinţă, că România e periculoasă pentru Austro-Ungaria, pentru că voieşte, la timp favorabil, să anexeze Ardealul.

Generalul Prezan, salutand ofiterii voluntari ardeleni

Dar, ca România să poată exe­cuta acest plan, trebuie să cunoască pământul Ardealului, munţii, văile, râurile, strâmtorile, drumurile, oraşele şi satele, iar aceasta nu se poate face decât prin un spionaj. Şoviniştii au ridicat o nouă acuză, o nouă calomnie asupra poporului român. Suntem cu toţii spioni, noi, Românii de aici, dar mai ales fraţii din România. Şi în chestia aceasta şovinismul şi-a ajuns culmea obrăz­niciei. Dacă vreun bărbat de-ai noştri merge la Bucureşti, face ser­viciul de spion, raportând cercurilor competente de acolo lucruri secrete din Ardeal. Dacă vin prin Ardeal bărbaţi de valoare din România, sunt priviţi ca suspecţi şi mişcările şi paşii lor sunt urmăriţi în taină. Dar mai mult. După ziarele ungureşti infectate de boala şovinis­mului, România a organizat un în­treg sistem de-a pune la cale spio­najul. Cităm aci două exemple.

The Times history of the World War: Soarta a doi spioni

Săptămânile trecute, ziarele au descoperit un mare act de spionaj, dirijat din România. O mână nevă­zută ademenea pe ţăranii români din câteva comune ale comitatului Hu­nedoarei şi-i trecea în România, ca muncitori. Dar acolo erau instruiţi în „arta” spionajului şi apoi trimişi acasă, încărcaţi cu bani şi însărci­naţi să pregătească satele de pe Mureş pentru cazul invaziunii arma­tei române. Totodată, aveau să tri­mită în România diferite ştiri despre stările de pe acolo. Adică iată pe ţăranii români din un colţ de ţară ca spioni!

Şovinismul turbat şi cu intenţii perverse, după ce ne-a atribuit nepatriotismul, trădarea de patrie, acum ne face şi spioni!

1917, Bojan: Untersuchung Spionageverdächtiger

: Natural că s-au introdus cer­cetări în sate, dar nu s-a putut afla nici un spion. Doar s-a constat atâta că, din unele sate, trec sporadic Români în România şi alţii se în­torc acasă. Aceştia vin cu parale, câştigate cu muncă grea, acolo. O ştiau aceasta denunţătorii la ziare, dar s-au folosit de emigra­rea unor ţărani români în România, unde căutau lucru cinstit, să ne calomnieze ca pe nişte oameni care sunt în stare să trădeze patria prin spionaj.

Ostaşi austrieci

Un alt caz de felul acesta se relevă acum. Ziarul şovinist „Pesti Napló” constată, în numărul său de Duminecă, că „în Ungaria şi mai ales în Ardeal se află o mul­ţime de spioni români. Această afirmaţie – zice ziarul – se do­vedeşte prin denunţul ce l-a făcut, zilele acestea, ministrului de război din Viena un desenator, Iosif Tem­pinsky”. Ziarul spune, că desenato­rul a fost în România, unde, con­venind, la Brăila, cu nişte ofiţeri, ei i-ar fi propus „să facă spionaj în Ardeal”. El a respins propunerea, dar, trecând prin Ploieşti, ar fi asistat la sosirea unei trupe române de teatru, „care venea din Ungaria”. Printre actori s-ar „fi aflat şi doi ofiţeri români, care ar fi făcut spionaj în Ungaria”. Tempinsky a venit apoi în Austro-Ungaria, unde a făcut denunţul, iar ministrul de război a orânduit o anchetă în această chestiune.

Ostaşi austrieci

Astfel e informat propovăduito­rul de neadevăruri, ziarul „Pesti Napló” . Cine e acel Tempinsky, ce pont se poate pune pe denunţul lui, şi că peste tot s-a făcut un astfel de de­nunţ – nu putem şti. Tot lucrul se pare forţat, o scornitură, o ştire fantezistă. Dar aceasta e suficient ca ziarele ungureşti să alarmeze lu­mea, că s-a găsit un nou mijloc la neamul românesc de a submina statul ungar şi a-i pregăti căderea – mijlocul de spionaj. Scopul acestor fel de apucături e a arăta în sus, la Viena, şi poate până la Ber­lin, iar în jos, opiniei publice ungureşti, că Românii sunt un popor re­bel, duşman monarhiei şi pervers. Ei nu merită nici un sprijin, şi aici, în Ungaria, nu li se pot acorda drep­turi şi privilegii, căci ar folosi favo­rurile spre ruinarea Ungariei.

Baterie de tunuri austriacă

Ştim noi că, în multe părţi, nu se va da crezământ acestor calom­nii, dar şoviniştii şi alţi duşmani ai neamului nostru vor folosi, de câte ori li se va da ocazie, această nouă şi mârşavă ponegrire şi calomnie faţă de noi. Patrioţi răi, duşmani, trădători de patrie şi, în zilele noastre – spioni. Protestăm contra acestor apu­cături nevrednice şi păcătoase şi le denunţăm lumii ca nişte minciuni grosolane şi impertinente, menite a compromite un neam viguros şi cu conştiinţă de demnitatea sa (Gazeta Transilvaniei, LXXVII, Nr. 129, Braşov, sâmbătă 14/27 iunie 1914, p. 1)


Comments are closed