Ziua unui pezevenchi: Nicu Amurăriţei

Ce poate spune sau ura un om cu toate doagele la cap jurnalistului Nicu Amurăriţei, un pezevenchi cu suflet proaspăt, inexorabil şi inoxidabil, mereu vesel şi zgomotos în cascade de hohote – să-i fi auzit râsul inconfundabil atunci când un partid politic umpluse stâlpii Sucevei cu un citat din… Nicu Amurăriţei, despre candidatul găştii respective!

*

Nicu Amurăriţei este unul dintre puţinii optimişti ai vieţii, şi filosofic vorbind, dintre câţi există pe pământ, sufletul lui căutând, clipă de clipă, doar lumina, aşa superficială şi cam frunză în cădere, cum pare şi ne apare, uneori, lumina. Din pricina asta, poate părea unora un superficial, pentru că şapte zăvoare trage Nicu Amurăriţei peste amărăciunile lui de fiecare zi şi doar licărul tristeţilor lăuntrice poate fi zărit, dacă-i vânezi lumina ochilor, dar şi licărul acela bine bandajat într-o aură de poezie trăită cu toate celulele corpului.

*

Eu ştiu şi, tocmai de aceea, nu o să mă las niciodată păcălit de zâmbetul larg, cu care Nicu Amurăriţei întâmpină zilele, că e multă frământare şi nelinişte dincolo de aparenta superficialitate a optimismului cu care Nicu salută viaţa, aşa cum ştiu că amândouă ipostazele, cea lăuntrică şi cea publică, îi vin bine. Pentru că îl definesc.

*

La mulţi ani, Nicu Amurăriţei, şi

Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!