„Zi, măi frate lăutare, Zi în România Mare!”
Guvernul Unirii
*
În Bucovina, odată cu Unirea, a apărut şi o nouă „Hora Unirii”, pe melodia cunoscută, dar cu versuri dibaci improvizate:
*
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară duşmănia-n ţară,
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie.
*
Basarabia iubită,
Transilvania dorită,
Bucovina-n veci frumoasă,
Temişana cea mănoasă,
Ţări cu fraţi de-un neam şi-o lege
Sub aselaşi falnic Rege,
Astăzi toate împreună
Vin la patria română.
*
Între Tisa, Nistru, Mare,
Cât e munte, câmp şi zare
Pân’ la Dunărea albastră
Este iarăşi ţara noastră.
Mândra Românie mare
Azi e-n sfântă sărbătoare,
Să-nvârtim hora frăţească
Pe moşia strămoşească.
(Glasul Bucovinei).
*
Au urmat zilele sărbătoreşti şi un recurs triumfal la memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ca un preambul al bătăliei bucovinene pentru administrarea Fondului Religionar:
„Sărbătorirea amintirii lui Ştefan cel Mare la Cernăuţi, în ziua de Sf. Ştefan (a treia zi de Crăciun, 1918). S-a sărbătorit la Cernăuţi pomenirea Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, la catedrală, I. P. S. Sa mitropolitul Repta, asistat de P. S. Lor arhimandriţii Vorobchievici şi Popovici, şi încunjurat de numeroşi preoţi, au celebrat Sf. slujbă şi panahida pentru odihna sufletului marelui Domnitor moldovean.
*
Cernăuţi, 28 noiembrie 1918
*
Prezenţa în biserică a plutonului de căciulari români, în frunte cu drapelele regimentelor de infanterie 29 şi 37, a căpeteniilor oştilor române din Bucovina, în frunte cu dl general Zadik, a delegaţilor tuturor oficiilor civile, în frunte cu dl ministru Iancu Flondor, dădeau pomenirii celui mai mare Domn şi ctitor al bisericii noastre fastul cuvenit şi caracterul unei impozante manifestaţii de conştiinţă şi demnitate românească. A fost adânc mişcător momentul când, după pilda vrednicului nostru arhipăstor, toată asistenţa a îngenuncheat pentru rostirea rugăciunii pentru odihna sufletul celui ce zace la Putna.
În tot cursul Sf. slujbe şi al panahidei, corul „Armoniei”, disciplinat şi discret nuanţat, a contribuit, prin armonioasa sa unitate, la ridicarea nivelului serbării.
După slujba bisericească, a urmat parada militară, inaugurată prin o frumoasă cuvântare, adresată de dl general Zadik trupelor înşiruite în faţa catedralei. Apoi, în sunetul muzicilor, trupa a defilat în faţa dlui general încheind astfel festivitatea” (Unirea, Anul XXIX, nr. 10, 18 ianuarie 1919).
*
Guvernul Unirii
*
La începutul lunii ianuarie 1919, se publica, în Monitorul Oficial, „Decretul regal pentru organizarea Bucovinei”:
*
„FERDINAN D I.
*
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.
Asupra raportului preşedintelui consiliului Nostru de miniştri sub Nr. 2.212 din 1918.
Având în vedere unirea Bucovinei cu Regatul României şi
Considerând trebuinţa de dispoziţii tranzitorii pentru administraţia şi justiţia Bucovinei,
Am decretat şi decretăm:
*
Art. I. – În Bucovina rămân în vigoare legile şi ordonanţele de până acum.
Legile esenţiale nu vor putea fi modificate decât pe cale legislativă; întrucât însă vor fi necesare schimbări, ce ar re zulta din faptul unirii cu Regatul României, ele vor putea urma prin decrete-legi.
Ordonanţele în vigoare vor putea fi schimbete de ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi, care are şi dreptul a da ordonanţe privitoare la administraţia Bucovinei, în cadrul legilor în vigoare.
Art. II. – Pentru Bucovina vor intra în consiliul de miniştri doi miniştri fără portofoliu.
Art. III. – Unul dintre aceşti miniştri, ca delegat al guvernului pentru administraţia Bucovinei, îşi va avea reşedinţa la Cernăuţi, iar al doilea, la Bucureşti.
Art. V. – Pentru trebuinţele Bucovinei, afară de acele ale administraţiilor, rezervate autorităţilor centrale (art. 8), se va alcătui un buget, care, după aprobarea consiliului de miniştri, va trece sub administraţia ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi.
Art. VI. – Pe lângă ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi se va numi un secretar general, care, în împiedecarea sau absenţa ministrului, va gira afacerile în numele acestuia. În lipsa secretarului general, ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi va putea însărcina, pentru cazurile împiedecării sau absenţei sale vremelnice, pe un alt funcţionar cu girarea afacerilor, ivindu-se împiedecări sau absenţe de durată mai lungă de zile, această însărcinare se va face, la propunere a ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi, prin preşedintele consiliului de miniştri.
Art. VII. – Pentru administraţia Bucovinei se instituie, sub conducerea şi organizarea ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi, un serviciu administrativ, cuprinzând următoarele secretariate de serviciu, şi anume pentru:
1. Interne,
2 Justiţie,
3. Finanţe,
4. Instrucţia publică,
5. Culte,
6. Lucrări publice,
7. Industrie, comerţ şi îngrijire socială,
8., Agricultură, domenii şi alimentare,
9. Salubritate publică.
În fruntea fiecărui secretariat de serviciu se va numi un secretar şef.
Art. VIII. – Afacerile străine, armata, siguranţa generală a Statului, căile ferate, poşta, telegraful, telefonul, circulaţia judiciară, vămile şi împrumuturi publice în Bucovina vor fi administrate de către administraţiile centrale de resort din Bucureşti.
Primele numiri ale funcţionarilor de la postă, telegraf, telefon şi căile ferate se vor face în înţelegere cu ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi.
Privitor la serviciul siguranţei publice în Bucovina, jandarmeria şi poliţia vor sta la dispoziţia ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi.
Ca parte militară, jandarmeria rămâne sub ordinul ministerului de război cu ocazia reorganizării jandarmeriei în Bucovina, recrutarea jandarmilor, numirea ofiţerilor şi gradelor inferioare se va face în înţelegere cu ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi.
Art. IX. – Publicările oficiale privitoare la Bucovina se vor face prin Monitorul Oficial.
Art. X. – Toţi funcţionarii în Bucovina, afară de cei prevăzuţi la art. VIII, vor fi propuşi de către ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi şi vor fi întăriţi, după gradul lor, prin decret regal sau deciziune ministerială.
Art. XI. – Preşedintele consiliului Nostru de miniştri este însărcinat cu executarea acestui decret.
FERDINAND.
Preşedintele consiliului de miniştri şi ministrul afacerilor străine: Ion I. C. Brătianu” (Unirea, Anul XXIX, nr. 10, 18 ianuarie 1919).
*
Guvernul Unirii
*
Abia încropită România Mare, cu o întreagă clasă politică a provinciilor unite dornică să parvină şi să înşface cât mai mult din putere, care dă tonul obedienţei în relaţia cu monarhia românească, dar şi al disputei între găştile provinciale, se pune şi problema alegerilor, programate pentru începutul lunii noiembrie a anului 1919. Ostaşul român e cădelniţat siropos prin presă, deşi, trecut în rezervă, el, ostaşul, redevine ţăran, care, întors acasă, îşi găseşte gospodăria ruinată şi tare ar pune mâna pe topor, ca să-l oblige pe „măreţul Rege” să se ţină de cuvânt şi să îi dea pământul promis în schimbul jertfelor de sânge, depuse anterior.
În părţile nordului moldav, primii se răscoală boroienii, bogdăneştenii şi rotopăneştenii, ultimii, mai pragmatici, ocupând moşia regală şi întemeindu-şi vatră nouă de sat, cu pământuri de rod cât să le ajungă. E drept, mai au de vărsat sânge, pentru că jandarmeria română adoră, în toate timpurile, glorioasele ei tradiţii de luptă, constând în cotonogirea propriului popor.
*
Împroprietărirea ţăranilor, la Bosanci
*
La fel de glorios precum cuplul regal era, imediat după unire, poetul Radu Cosmin, cel care publicase, în 1914, poemul „Vrem Ardealul” şi care, acum, bântuia glorios prin provincii, vreme în care, întemniţat, Ioan Slavici, esenţă a spiritualităţii româneşti, primea o condamnare la 5 ani de închisoare, deşi era nevinovat, dar monarhia avea nevoie de un exemplu dur în declanşarea cultului personalităţii. Trăiască Regele! Trăiască Mama Românilor!
Iar Regina, „Mama Românilor”, călătorea prin cele străinătăţuri mai dihai şi mai inutil decât Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor.
Între timp, datorită rezistenţei ungurilor, neam neobişnuit să piardă, armata română mărşăluieşte spre Budapesta, dar nu înainte de a face ordine prin localităţile ungureşti din Ardeal.
Şi mai apare un cântec nou, scris de alt glorios al acelor vremuri, Iustin Ilieşiu, care, astăzi, poate părea amuzant, mai ales că e o mărturie despre geneza… folclorului român:
*
Măi ţigane, azi pe strune
Nu mai cânţi în limbi străine,
Că n-au drept să-ţi poruncească
Altul liftele păgâne…
*
Azi să-mi zici hora-nfrăţirii
Cum o ştii mai dulce, frate.
Vreau să-nchin, căci astăzi are
Tot Românul libertate!
*
Vreau să simt în piept viaţă!
Inima îmi bate tare;
Zi, măi frate lăutare,
Zi în România Mare!
*
Trage lin de tot cu arcul,
Doine dulci de pribegie,
Că mâni „ordin” o să vină
Să plecăm la bătălie…
*
Ş-om pleca cu suflet vesel
Toţi Românii mână-n mână,
Nici picior păgân, măi frate,
Vom lupta să nu rămână!..,
*
Puneţi focul tot în diplă,
Cântă-mi marşuri triumfale;
Ah, mă duc să-ncalec roibul
C-aud zăngănit de zale!
*
Apoi au fost alegeri şi s-a răzbit şi provincial la putere, iar Bucovina şi Basarabia, ştiind, şi atunci, ca şi acum, că indiferent de partidul care câştigă alegerile în România, fie ea şi Mare, viaţa noastră-i „tot un drac”, n-au renunţat la optimism:
*
Guvernul Unirii
*
„Bucovina vede în guvernul central un organ al României întregi, desemnat de Majestatea Sa Regele, şi, ca atare, îl asigură de tot concursul necondiţionat. În întreaga Bucovină – de la Vatra Dornei, până în munţii Huţăneşti şi la Vijniţa –, toată populaţia, fără deosebire de naţionalitate şi confesiune, este pe deplin mulţumită şi, asigurând cea mai deplină lealitate faţă de tron şi încredere faţă de actualul guvern, cere tot sprijinul pentru satisfacerea nevoilor ei, declarând, că va participa la alegeri şi a nominat candidaţi în toate judeţele: români, nemţi, evrei şi ucraineni.
Toată lumea aşteaptă cu nerăbdare ziua alegerilor, care nu mai poate fi amânată fără pagube mari, atât morale, cât şi politice.
Bucovina este, deci, în mod hotărât contra amânării alegerilor şi avem convingerea deplină că o amânare ar fi dăunătoare nu numai pentru Bucovina, dar şi pentru vechiul regat.
O schimbare, în momentele de faţă, ar putea fi catastrofală.
*
Guvernul Unirii
*
Luând cunoştinţă de declaraţia Basarabiei, ne-o asumăm şi o subscriu.
Regretăm foarte mult că Ardealul s-a abătut sau e pe cale să se abată de la hotărârile, luate în deplin acord, în ceea ce priveşte data alegerilor. Aceasta este părerea noastră şi a Bucovinei întregi.
Orice s-ar întâmpla, alegerile în Bucovina nu se pot nici amâna, nici anula. Ele trebuie să fie făcute cu orice preţ, la 2 noiembrie.
Asigurăm tronul că cuvântul regal de libertate va găsi deplina ascultare în alegerile din Bucovina” (Ion I. Nistor, Unirea, Anul XXIX, nr. 239 din 7 noiembrie 1919).