Vobiscum sutanas: Înapoi, în rock-bie!

“Ciocanul lui Thor” sau Crucea întoarsă

*

Cu ocazia ediţiei din 2015 a Festivalului “Bucovina Rock Castle”, publicam două interviuri, realizate de Andi, unul cu Jan Akkerman, iar celălalt, cu Peter de la “Vader”, iar nota generală a răspunsurilor sugera “Infernul” lui Dante, care încă mai domină societatea planetară, cu un anacronism desuet, dar agresiv, îmbrâncind-o într-un obscurantism pâclos, proclamând, cum sublinia Constantin Negri, în 1871, în “Păcatele tinereţii”: FIAT NOX!

*

Muzica rock, născocită ca o revoltă împotriva întunericului şi a dogmatismului, uneori revigorată de lecturi din Heidegger şi din Nietzsche, alteori doar de viziuni SF justificabile pe fundamentul vechilor cărţi religioase ale omenirii, are doar un singur segment oarecum mai dur şi mai tranşant, cel al metalului extrem, în care instituţiile religioase anacronice sunt privite ca răul suprem al omenirii. În muzica unor trupe, precum VADER sau DARK FUNERAL, Papalitatea este sinonimă cu Satana, iar folosirea limbii latine în învocările aduse “Întunericului Funeral” pe care îl reprezintă practicile anacronice şi, prin opulenţă şi perfidie, opuse Căii lui Iisus (Iisus ne-a spus că suntem fiii Tatălui Ceresc, iar ei ne-au transformat în “robii lui Dumnezeu”; Iisus le-a spus să nu adune averi pe pământ, să nu bolborosească, toată ziua, rugăciuni ca fariseii, ci să-şi arate credinţa prin dragoste şi prin fapte ş. a. m. d.). Revolta luminii (muzicii) împotriva întunericului (Papalitate, pentru că metalul extrem a apărut în ţări catolice, dar asta nu înseamnă că turma de farisei a lui Daniel este mai brează) s-a făcut din nevoia de primenire spirituală. Generaţiile care vin nu mai vor atâta ipocrizie, atâta spălare de creiere, atâta hărţuire cu spaimele iadului, prin care, odată cu minţile, să ţi se stoarcă şi buzunarele. Generaţiile care vin vor lumină, vor regăsirea căiii întoarcerii în lumină, vor recuperarea Căii lui Iisus.

*

Subiectul acesta e lung şi trebuie explicat şi dezbătut ca scop în sine (de fapt, ca ţel), şi nu cu ocazia mârşăviei unor beizadele ale mafiei popeşti (doi dintre sutaniştii beznei sunt odrasle de protopopi, care “luptă” pentru scaunele sfinţiţilor lor părinţi, pentru ca laptele şi mierea raiului împărţirii parohiilor să rămână în familii), care s-au năpustit cu biciurile asupra generaţiilor viitorimii. Mi s-a spus că un diavol roşcat şi duhnind de ură şi venin şi-a pus sutana şi ar fi declarat televiziunilor că, dacă mai aduc, şi în anul viitor, vreo trupă de metal extrem, mă dă în judecată. Păcat că metalul extrem nu înseamnă pentru mine un scop, ci un reper pe harta universală a muzicii rock, care trebuie cunoscută. Ca şi simbolistica primordială, pe care obscurantismul a confiscat-o şi falsificat-o. De unde să ştie, prea cucernicele îmbuibăceli, că simbolul viking (pe care stră-stră-bunicul meu îl avea ca blazon – vă arăt îndată dovada), numit şi “Ciocanul lui Thor”, însemna, precum în desenul de mai sus, exact ceea ce înseamnă şi crucea cu notorietate, dar cu mai multă modestie şi evlavie, “Calea Zeilor” fiind potenţată, în raport cu “Calea Străbunilor”, din care toţi, şi oameni, şi zei, ne tragem. Asta povesteşte şi piatra mormântală, în formă de Mama Terra, a antecesorului meu, Nicolai Gâză, plantată în cimitirul ortodox din Plopeni, în 1889. Mai are stră-stră-bunicul nostru şi alte simboluri sacre străvechi (poziţia sumeriană a zeilor şi sabia vikingă a dragonilor, dar în poziţia care ţine de solar, nu de lunar).

*

*

Nu ştiu de ce nu şi-au păstrat străbunii mei blazonul viking în astralul lunar (al Dumnezeului Timp), optând pentru cel astralul solar, dar poate că îmi va fi dat să aflu, odată şi odată.

*

Cât despre celălalt simbol sacru primordial, care a turbat popimea protopopească a Sucevei, pe care îl găsiţi, alături de Venus, în toate bisericile din lume, înclusiv din Bucovina, “pentagrama vikingă”, adică steaua în cinci colţuri, acesta îl simbolizează pe Marte, pe paznicul războinic al Muntelui Soarelui, în care “Dumnezeu şi-a făcut sălaş”, cum zice Psalmul 18 al lui David, din Biblia ortodoxă:

*

*

Acest material nu înseamnă o polemică, ci doar o probă că îmi erau pe deplin cunoscute simbolurile sacre străvechi, pe care artizanatul românesc le mai păstrează. Le-am întâlnit şi la muzicienii suedezi, puse nu la întâmplare (în sigla lor, Marte veghează între cele două civilizaţii primordiale, polară şi boreală), ci conştientizat, apoi, ascultându-i, am înţeles că vrăjmaşele îndepărtări de Calea Lui Iisus ale popimii din toată lumea trebuie să înceteze. Simbolistica sacră primordială nu este păgână şi nu este satanică, ci profund metafizică (dacă am mai înţelege-o, am intra în dialog cu Dumnezeu). Prostia şi incultura odraslelor protopopilor bucovineni, îmbâcsite de ură feroce şi de carierism satanic, îmi pot mânji doar umbra. Nu şi trupul. Şi nicidecum sufletul.