victor t. rusu: umbra cuvintelor

victor t. rusu, la vârsta lansării cărţii

*

Există în Suceava poeţi înnăscuţi, dar care, de ani buni, au renunţat să mai scrie şi să mai publice poezie. Constantin Severin e unul dintre ei. Roman Istrati e un altul. Victor T. Rusu…

*

Eu încă sper că, odată şi odată, Victor T. Rusu şi Roman Istrati, foştii mei colegi de an, în liceu, vor mai scoate măcar câte o carte de poezie. I-am admirat şi preţuit încă de atunci, iar îndeceniile care au urmat le-am urmărit atent scrisul, preţuindu-i şi mai mult. Victor ar trebui să înceapă cu o carte a cărţilor lui de poezie şi, mai târziu cu un volum nou, care să se constituie în expresia unei alte vârste lirice. Numai că Victor, ca să-mi poată oferi, spre lectură “Umbra cuvintelor” (la cărţile lui anterioare, “Strigare la somnul miresei” şi “De dragoste”, n-am speranţe să ajung), s-a folosit de întâmplarea că poetul Dan Bodnar (alt poet înnăscut, cu cărţi încă nepublicate, dar chinuit şi de o boală grea) o avea, aşa că astăzi, v-o pot arăta.

*

Concepută ca un singur poem unitar, în şapte părţi, fiecare “prefaţată” cu câte o grafică dumnezeiască de regretatul Ion Carp Fluierici – în 6 ianuarie ar fi împlinit 68 de ani, iar breslele pictoriceşti l-au omagiat prin… ignorare!, cartea lui Victor T. Rusu, asupra căreia voi reveni cu o cronică (imediat după ce o să mă iau, într-un mod asemănător şi de Roman Istrati!), arată aşa:

*

Coperta interioară a cărţii “Umbra cuvintelor”, de Victor T. Rusu; coperta experioară, făcută de Ion Carp Fluierici s-a pierdut… odată cu originalele lucrărilor

*

*

*

*

*

*

*