vei tot păşi cu soarele pe frunte

să nu te-ntrebi, ci numai să te bucuri

de ce ţi-i pus în drumul tău ursit,

pe pragul casei numai mucuri, mucuri

luceferii târzii au ruginit,

dar să nu-ţi pese, nu-i lua în seamă,

trăieşte-ţi bucuriile firesc,

chiar de te simţi adesea o hologramă

prin care alte lumi ne tălmăcesc,

dar nu contează, ai ce e al tău

şi fericeşte-ţi sufletul cu asta,

poverile părerilor de rău

azvârle-le-n pustie şi-apoi basta,

vei tot păşi cu soarele pe frunte

din stânci golaşe până sus, în vers,

căci ţi-a fost dat destinul unui munte

ce vieţuieşte şi în univers