Vatra Dornei, între 1907-1939 | Dragusanul.ro

Vatra Dornei, între 1907-1939

 

1880: Vatra Dornei an der Bistrița Aurie. Foto: Julius Dutkiewicz

 

 

1907: „Vatra-Dornei a căpătat caracterul administrativ urban încă din 1907.

 

E aşezată în lungul râului Dorna, care se varsă în Bistriţa la capătul răsăritean al oraşului. Dorna zglobie, cu apă limpede de se văd prundişurile de pe fund, formează o alee naturală, mărginită de sălcii rămuroase, ce dau umbră deasă, şi tablouri pline de frăgezime, cu perspective atractive, când Dorna, în apus de soare, e acoperită cu zale aurie.

 

Coasta nordică e mai povârnita, aşa încât nu prea lasă loc pentru clădiri. Coasta sudică trăgănată prelung, numai pajişti şi păduri de brad, în­găduie să se întindă casele şi vilele.

 

Două străzi principale merg paralel cu râul. Una, pe malul stâng, e împrejmuită de clădiri mai mari, în bună parte ale administraţiilor diferite, la capătul ei apusean; Otelul Traían, încăpător, alte două clădiri de găzduire se găsesc în spaţiu larg dinspre răsărit. Cealaltă, pe malul stâng, este strada vilelor şi a căsuţelor liniştite, cu grădini înflorite la faţă, curţile cu iarbă verde şi pomi.

 

Ambele străzi sunt legate-n curmeziş prin podul principal peste Dorna, care se prelungeşte într-o stradă scurtă, dugheni lângă dugheni, formând cen­trul negustoresc aproape în totalitate înstrăinat. După 20 şi mai bine de ani de administraţie româ­nească, mai e nevoie să se afişeze în fiecare du­gheană, etichete cu „Se va vorbi româneşte”, care tot nu se bagă-n scamă.

 

Oraşul întreg astfel are forma literei H.

 

 

Vatra Dornei, podul de peste Dorna

 

La încrucişarea străzii transversale cu cea de pe malul stâng se află poşta, primăria în stil italian, cu un turn prismatic, ce domină oraşul. Tot pe această stradă se află şi bisericile: Una protestantă curată, lângă sinagogă, clădire impozantă pentru micul orăşel. În jumătatea răsăriteană a străzii se înalţă biserica romano-catolică, iar pe un pinten pitoresc, ce desparte valea Dornei de a Bis­triţei, ascunsă între brazi şi mesteceni e vechea biserică ortodoxă de lemn, înconjurată de o pa­jişte deasă, mănăstirească. Trepte de lemn urcă spre intrarea principală a locaşului de rugă în for­mă de cruce, cu câteva turnuri cenuşii, abia zărite din desişul arborilor. Alăturea e clopotniţa prismatică, tot de scânduri, izolată pe marginea malului râpos; sub ea s-a mai păstrat o veche casă, cu cerdac la mijloc, şi acoperiş de şindrilă.

 

Dorna Watra: Gr. Kath. Kirche

 

Deşi localitatea ar fi meritat o biserică nouă măcar cum e cea de la Câmpulung, totuşi aşa cum este, bătrânească, păstrează mai bine şi caracterul local şi sfinţenia legată de simplicitate. Duminica şi în zilele de sărbătoare străluceşte în interior de flăcările lumânărilor aprinse înaintea icoanelor îm­podobite cu ştergare frumos ţesute. Pajiştea din jur pare înflorită la ieşirea din biserică a credincioşilor cu portul naţional, de o simplicitate impresionantă.

 

Partea băilor, cu izvoarele, cu stabilimentele bal­neare se află în cadrul întăritor al naturii înverzite, de pe coasta trăgănată din partea dreaptă a râului.

 

Stabilimentul de băi, clădire renovată, este des­tul de încăpător şi ţintit într-o curăţenie desăvârşită. Sunt cabine numeroase pentru băi de acid carbonic, cu căzi de aramă; sunt cabine pentru băi de nămol. O hală mare, luminoasă, formează sală de aşteptare.

 

Alăturea e Cazinoul, nelipsit din o staţiune balneară, lărgit în ultimii ani, cu o frumoasă terasă ce dă spre partea, întruna înflorită, a parcului, răcorit de o fântână ţâşnitoare. În clădirea Cazinoului se află restaurantul, cofetăria, nelipsitele săli cu mici mesuţe; tot în el sunt adăpostite birourile adminis­traţiei locale.

 

 

A treia clădire, iarăşi complect renovată în ulti­mul an, este Hotelul Băilor I, cuprinzând camere luxos mobilate, de o curăţenie exemplară, având apă rece şi caldă. Avantajul de a avea băile luxoase de acid carbonic în subsol, îi măreşte preţuirea.

 

Îndărătul lui se află stabilimentul de băi No. II, tot îngrijit întreţinut, apoi cochetele pavilioane ale izvoarelor captate (Sentinela).

 

Pe lângă aceste clădiri ce formează centrul bal­near, în jurul parcului întins sunt presărate vile numeroase, peste tot, unele moderne, cu confort occidental, toate având deschideri largi spre lumină şi aer. Avântul ce-l ia staţiunea se vede şi după clădirile ce se ridică pe fiecare an.

 

În afară de băi, există instalaţiuni medicale, care complectează pe cele dintâi. În ultimul an s-a înfiinţat un Institut de fizioterapie şi electro-cardio-grafie, băi de lumină, tratament cu unde-scurte, diatermie, corolarul tratamentului bolilor de inimă şi nervoase. Un institut de mecano-terapie cu apa­rate Zander, altul de analize medicale, complec­tează instalaţiunile legate de darurile naturii. Mai e nevoie, şi planul există, de a se crea un inhalator modern şi instalaţii de hidroterapie, pentru ca în adevăr staţiunea să corespundă tuturor cerinţelor unei staţiuni balneare, dar şi climaterice…

 

Dorna Watra: Hotel Comunal und Rathaus

 

Dacă fondul bisericesc îşi face pe deplin datoria, din nefericire administraţia comunală, nu urmează aceiaşi cale. De îndată ce treci podul şi dai în adevărata parte a oraşului, unde însă se află găzduiţi mare parte dintre vizitatori, nu numai în cele 4 oteluri mari, încăpătoare, dar în casele strânse grămadă, tărăgăneala gospodăriei se simte. Captarea apei e insuficientă şi lipseşte înainte de toate canalizarea, aşa încât apele de ploaie stagnează de-a lungul străzilor, infectând adeseori atmosfera cu miasme de putreziciuni. Curăţenia oraşului, ca şi luminatul, lasă mult de dorit, deşi veniturile comunei sunt îndeajunse pentru a li se da o întrebuinţare mai folositoare obştiei.

 

Starea actuala, cu o intermitenţă de scurtă durată de speranţă în bună gospodărie, durează cam de multă vreme, în dauna străduinţei lăudabile a fondului, de a atrage, prin instalaţiile moderne, cât mai mulţi vizitatori, cum se şi cuvine.

 

În adevăr, numărul creşte pe fiecare an. A ajuns la peste 5.000, numai în cele 3 luni de cură obiş­nuită (Iunie, Iulie, August), din vara anului 1937; în cursul verii din 1939, numărul a crescut la aproape 10.000, lămurit şi prin condiţiile externe.

 

Vizitatorii nu sunt numai din ţară. Chiar în 1937, au venit din Austria (33), din Germania (31), din Po­lonia (37), dar şi din Palestina (61), din Ungaria (15). Se cuvine de pomenit că aproape 80 % dintre vizi­tatori sunt izraeliţi, iarăşi o strânsă apropiere în comparaţie cu Marienbadul”[1].

 

Dorna Watra, Bahnhof

 

[1] Simionescu, I., Vatra Dornei, Bucureşti 1939, pp. 79-83