Vasile Gherasim: Vecernie
*
Preludiu:
*
Se pun troiene mari pe înserate,
Iar cerul cu pământul una sunt –
Auie clopote îndepărtate:
E timpul de vecernie-n curând.
*
Şi vântul a-ncetat să mai gonească
În drumu-i fără ţintă, fără rost:
Vrea parcă-o rugăciune să şoptească
La-al zidului himeric adăpost…
*
Eu către suflet:
*
Şi tu, trudite suflet, cauţi pace
Zadarnic pribegind prin spaţii goale,
În tine însuţi cearcă-a te întoarce
Şi vei afla tămăduiri de boale.
*
E ceas de rugăciune – ia aminte!
Iar Dumnezeu e-atât de blând şi mare…
Simţind adânc, nu-ţi trebuie cuvinte
Spre a găsi la dânsul ascultare.
*
În veşnicia care te străbate
Chiar suferinţa Golgothe-i nimic,
Şi toate fericirile visate
Ce sunt în sufletul unui pitic?
*
Sufletul către mine:
*
Dar clipa cea cu-adevărat trăită
Nu-i mai presus de seaca veşnicie?
Vecernia, azi, oricât e de cernită,
Vesteşte doară sfânta Liturghie.
*
Iubeşte-adânc viaţa nesfârşită,
Psalmodiază imn de bucurie!
Iară iubirea, din etern simţită,
O rugăciune de-nălţare fie!
*
(Junimea literară, nr. 1-6/1932, pg. 70).