Ultimii ani ai lui Ştefan cel Mare | Dragusanul.ro

Ultimii ani ai lui Ştefan cel Mare

 

 

 

Să trecem acum la documentele găsite în Diarul lui Sanudo. Iată, mai întâi, o epistolă intimă (Suceava, 9 Decembre 1502) a lui Ştefan cel Mare către prea iubitul său amic, dogele Leonardo Loredan, prin care-l roagă ca să înlesnească lui Demetriu Purcivi, veneţian aflător în serviciul Moldovei, cum­părarea unor medicamente, după care îl trimite în Veneţia din consiliul doctorului Muriano, de asemenea veneţian, medic al curţii din Suceava.

 

Relaţiunile între Ştefan şi Dogele Leonordo Loredan par foarte frecvente, în aceşti ani, şi am­basadorii Moldovei găsesc o foarte bună primire pe lângă doge. Unii dintr-înşii primesc distincţiuni onorifice din partea guvernului veneţian; aşa gă­sesc, în Sanudo, că, la 28 Martie 1502, un amba­sador a lui Ştefan este înălţat la demnitatea de „Cavaler aurat”, distincţiune foarte rară, ce se acorda cu cea mai mare dificultate străinilor.

 

La data 20 Decembre 1503, citim încă în Sanudo:

 

„Un ambasador moldovenesc, sosit împreună cu un trimis din partea ducelui Ion Corvin Matei, desigur, „Ion” fiind degenerescenţa de la iniţiaticul „Io” – n. n.), se prezintă Dogelui cu o misiune ale cărei amănunte se expun în documentele ce urmează mai jos.

 

Şi mai la vale :

 

„21 Decembrie 1503,

Astăzi, 21 Decembrie, se prezintă în Colegiu Postelnicul Teodor, ambasador din partea lui Şte­fan şi fiul său Bogdan. / După ce descrise izbânzile principelui român contra turcilor şi câte a lucrat în interesul Cre­ştinătăţii şi chiar al Republicii veneţiene, trece apoi la morbul (boala – n. n.) eroului, anume neputinţa de a mişca mâinile şi picioarele, prezentând o epistolă de la însuşi Ştefan, scrisă din Suceava, la 11 Octombrie, şi prin care roagă pe Doge de a-i trimete un medic, căci doctorul Muriano, trimis mai dinainte, sosise în Moldova bolnav şi a şi murit acolo; la care tot Dogele răspunde că bucuros şi-ar da sângele pentru sănătatea lui Ştefan. Urmează, în urmă, copia scrisorii lui Ştefan cel Mare.

 

 

„La data de 28 Decembrie 1503: Ambasadorul moldovenesc şi al ducelui Ion Corvin, voind să alegă un bun medic pentru Ştefan cel Mare, salariul anual fiind de 500 ducaţi, ezită între trei candidaţi, Georgie di Piemont, Ieronim de Cesana şi Alecsandru Veronescu.

 

 

2 Ianuarie 1504. Ambasadorul moldovenesc şi al ducelui Ion Corvin, oprindu-şi alegerea asupra junelui medic Ieronim de Cesana, au plecat din Veneţia”.

 

 

Văzurăm din însăşi epistola lui Ştefan cel Mare că doctorul veneţian Matteo Muriano sosise bol­nav în Moldova şi că n-a trăit mult timp în urmă. Cu toate acestea, el trimete în Veneţia o epistolă din cele mai interesante asupra lui Ştefan şi asupra Moldovei (publicată integral în Călători străinii – n. n.). Senatul Veneţiei nu se mulţumea cu relaţiunile ce le primea de la ambasadorii şi trimişii săi ofi­ciali; în dorinţă, în pasiunea sa de a şti tot, el da însărcinare oricărui veneţian ce se afla pe la curţile străine de a-l informa despre tot ceea ce vedea, tot ceea ce afla.

 

 

Dar iată rezumatul epistolei lui Matteo Mu­riano către Doge, a caria copie o găsim în volu­mul IV al ziarului Sanudo, cu data: Suceava, 7 Decembrie 1502. Matteo Muriano comunică Dogelui Leonardo Loredan următoarele date despre situaţiunea internă şi externă a Moldovei :

 

Matteo Muriano descrie, mai întâi, prima între­vedere ce a avut cu Ştefan. După ce mă prezentai, zice Muriano, şi me exprimai cu acea formă de cuvinte ce se cuvin unui aşa de mare Domn, con quella forma di parole che se convien a un tanto Signor como e questo, el îmi zise, între altele: eu n-am voit să caut medic în nici o altă ţară decât acolo unde am amici, despre care sunt sigur că mă iubesc; şi îmi mai zise încă: eu sunt înconjurat de inamici de tot felul şi am avut 36 de bătălii, învingându-i în 34 şi fiind învins numai în 2. Io non ho voluto domandar me­dico in alcuna parte del mondo salvo da li amici mei li qual son certo me amano, et dissemi etiam: io sono circondato da inimici di ogni banda e ho avuto bataie36 dopoi che son signor de questo paese de le qual sono stato vincitore de 34 e 2 perse.

 

În urmă, Matteo Muriano dă informaţiunile ce urmează:

 

 

1). Ştefan este foarte înţelept, iubit de supuşii săi pentru clemenţă, justiţie, energie şi liberalitate. El e bine constituit de corp, afară numai de gravul morb, de care speră însă a-1 vindeca.

 

2). Bogdan, fiul Principelui, tânăr de vreo 25 ani, imită în toate pe tatăl său, e modest ca o domnişoară, modesto quanto una donzella, viteaz, virtuos.

 

3). Moldovenii sunt toţi voinici, omeni de luptă şi nu de a sta pe saltea, formând o armată de 60.000, din care 40.000 călărime şi 20.000 pedestrime.

 

4). Ţara este frumoasă, plină de animale şi producând toate fructele, afară de untdelemn: grâ­nele se seamănă în aprilie şi în mai; în august şi în septembrie se face vin cam de felul celui din Friul; bogăţia păşunilor ar putea nutri peste 100.000 de cai.

 

5). Distanţa până la Constantinopole este de 15-20 zile, fiind totodată locul cel mai potri­vit pentru a ataca pe turci, care, după mărturia tuturor acelora ce vin de acolo, se tem forte mult de Ştefan.

 

6). În Octombrie 1502, moldovenii au reluat nişte castele şi sate, ce le-au fost răpit, mai dinainte, Polonia, pe care, în acelaşi timp, au atacat-o tă­tarii de Crim.

 

7). Urmează amănunte despre cele trei imperii tătărăşti, dintre care acela de Crim este cel mai periculos, nu numai prin o armată de vreo 100.000 călăreţi, dar şi prin o strânsă alianţă cu Turcia, astfel că Ştefan se teme de a nu fi atacat,  la spate, în caz de a avea un război cu Turcia.

 

 

N-am trebuinţă să insist asupra importanţei documentului ce-l analizai. Faima bravurii românilor, pe de o parte, iar de alta, a înţelepciunii lui Ştefan, era răspândită în toată Europa. Astfel, găsesc, tot în Sanudo, 28 Noiembrie 1500, că secretarul Republicii, Francesco dalla Zuecca, reîntors din Ungaria, raportând despre dispoziţiunile anti-turce ale regelui Matei Corvin, arată că tot ostili păgânilor sunt şi româ­nii, popor curajos şi feroce, şi mai cu seamă Şte­fan cel Mare.

 

Găsesc, asemenea în Sanudo, o epistolă a flo­rentinului Octavian Gucci, datată Cracovia 21 Iunie 1500. Acesta, după ce dă multe informaţiuni asupra polonezilor, tătarilor din Crimeea şi du­celui de Moscova, zice: „Ştefan cel Mare nu doarme, ci stă gata la hotar, cu toată oştirea sa, dar nu se ştie ce va face, căci, pe de o parte, are alianţa cu Polonia, iar pe de alta, este în amiciţie cu Moscova, în orice caz trebuie să se aştepte de la dânsul ceva însemnat, fiind renumit prin înţelepciunea sa, perche, come sapete, e Savio[1].

 

Ştefan cel Mare, la Voroneţ

 

[1] Atheneul Român, Documente Istorice descoperite în Arhivele Italiei de C. Esarcu. Conferinţă publică ţinută în seara de 8 Aprilie 1878, Bucureşti 1878, pp. 88-93