Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: weathers - Grecia | Dragusanul.ro

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: weathers – Grecia

Weaters

         Cu unul dintre cei mai buni baterişti din lume, Stavros Nteves, trupa corinthiană “WEATHERS“, înfiinţată la Patras, în 2009, va fi prezentă la BUCOVINA ROCK CASTLE, alături de concitadina “REJECTION“, pentru a asigura, Weathers siglaîmpreună, duminică, 25 august, două ore de heave metal de primă mână, lui Stavros alăturându-i-se pe scenă Prokopis Gryllos (voce) şi instrumentiştii Gewrgios Papageorgiou, Vaggelis Kostoulas şi Georgios Leodis.

       În doar patru ani de existenţă, “WEATHERS“, care a înregistrat un prim album, “Heavy Truck“, în 2011, trupă cu un potenţial imens – cum se spune în Grecia, a bătut Europa în lung şi în lat, cântând în Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Italia, Ungaria, România şi Bulgaria, spiritul lor boem, dublat şi de o inconfundabilă generozitate, dar şi de o verticalitatea impunătoare, tip Zorba Grecul, conferind evoluţiilor lor scenice, pe fundalul unei muzici excelente, o aură de pasageri din sala de aşteptare a Goriei Definitive.

Weathers Alpi

         “WEATHERS” ar însemna, conform formulărilor presei muzicale greceşti, o muzică “în spirit post-metal”, cu importante contribuţii la panorama muzicală modernă gecească prin mixtura psych-stoner-doom-sludge (habar nu am ce înseamnă, pentru că nu am ajuns cu “erudiţia” muzicală chiar atât de sus), dar piesele lor, de trei-patru minute, pe care le-am ascultat (şi postat în “Categories in english“, de pe acest site), mi i-a apropiat de suflet până la a decide să le asigur condiţiile ca să se simtă în Bucovina ca acasă, lângă umbra protectoare a taţilor lor.

Weathers Paris

         Grecii “mei” (eu am ţinut mult să fie prezenţi în festival şi muzicienii din “WEATHERS“, dar şi cei din “REJECTION“, deşi nu i-am întâlnit niciodată – doar prin muzica lor, pe care o ascult adesea) realizează, deocamdată, o importantă şi amplă întâlnire (indirect, şi ucenicie) cu lumea de pretutindeni şi, mai mult ca sigur, când vor întrerupe, odată, pentru scurt timp, “vagabondajul” muzical prin Europa cu adevărat muzicală (englezii, francezii, germanii, olandezii şi ungurii întâi ascultă, şi abia după aceea merg la un spectacol), dar şi prin Europa cea pitoresc afectivă (România, Bulgaria şi chiar Grecia), îşi vor aşterne temeinic sufletele într-o simbolistică explicită şi implicită a muzicii cu adevărat muzică.