Tradiţia alegerilor libere în Bucovina
*
În mod tradiţional şi, cu precădere, în acest caraghios an 2016, în neasemuit de frumoasa, dar populata Bucovină “conştiinţa politică a comunităţilor dormitează încă”, dar nu-i bai, noi votăm, noi tragem consecinţele. Aşa ne trebuie.
*
Primele alegeri libere, în Bucovina, au avut loc în anul 1861, urmate de altele, la fel de păguboase, în ianuarie 1867. Şi unele, şi celelalte, pilduitoare. Dar habar nu am ce nevoie am avea noi, mândrii bucovineni, de pilde, când toţi suntem deştepţi din naştere. Cu cât mai necitiţi, cu atât mai deştepţi. Rar loc în care mai exisă câte un prost al satului şi asta doar ca etalon pentru deşteptăciunea celorlalţi.
*
Despre alegerile care vin nu voi spune nimic alta, decât că, pentru prima dată, nu mi-am mai făcut cruce, după parcurgerea listelor electorale. Cruce îţi faci atunci când mai poţi spera în ajutorul bunului Dumnezeu, dar acum: Dante! Lăsaţi orice speranţă! Oricum, ce a fost, cum a fost şi urmează să postez mai jos poate că va da de gândit unora. Deşi nu ajută. Deştepţii sunt puzderii în întreaga ţară, pe când raţionalii – cât să-i numeri cu uşurinţă.
*
*
„Cernăuţi, în ianuarie 1867.
*
Cum decurg alegerile pentru dietă în Bucovina. Cele dintâi alegeri ale dietei bucovinene, în anul 1861, au arătat, până la ce inconvenienţe au păşit, la actul de alegere, chiar unele organe oficioase, a căror datorie este de a priveghea asupra ţinerii legilor privitoare la alegeri. De asemenea, paşi demni de dezaprobat au putut să se întâmple, cu atâta mai uşor, cu cât, în provincia noastră, conştiinţa politică a comunităţilor dormitează încă şi, afară de funcţionari, preoţi şi proprietari, abia se află, ici, colo, câte un orăşean care e în stare să-şi procure singur ştiinţă şi încredinţare despre instituţiunile reprezentanţilor statului şi ai ţării, precum şi despre legile şi ordonanţele respective. Însă comunele săteşti, din care cea mai mare parte nu cunosc nici scrierea, nici citirea, sunt mărginite la conducerea organelor oficioase, care sunt chemate a priveghea asupra ţinerii legilor respective. De nu împlinesc aceste datorii ale lor cu cuget curat şi caută mai degrabă a aduce în rătăcire comunele necunoscătoare, apoi uşor se înţelege ce fel de fructe ne poate aduce viaţa constituţională, în general, şi dieta ţării, în special.
*
Spre desluşirea celor spuse servească de exemplu alegerea pe care am avut-o în anul 1861,în ţinutul Humorului, împreună cu al Solcei, al cărei rezultat a dat la lumină numele c. r. pretor Victor de Tustanovschi. Nevoind a face pomenire de multe alte necuviincioase mijloace, care s-au întrebuinţat spre a reuşi cu numele pomenit, voim să dăm la iveală numai următoarele abuzuri.
*
I. Comuna Lucăceşti a ales alegător pe un fiu al satului, anume pe absolutul jurist Paul Paicu, mai târziu aşezat ca profesor suplinitor la Şcoala reală superioară din Cernăuţi. Fiind acesta şi candidat pentru dieta ţării şi, prin aceea, rivalul pretorului Tustanovschi, a devenit în ochii acestuia nesuferit şi, de aceea, l-a depărtat din locul lui ca alegător. Cum că această îndepărtare a fost cu totul arbitrară a dovedit-o rezultatul recursului numitului Paicu, adresat către c. r. diregătoria provincială de atunci în Bucovina. Rezultatul recursului a fost că dispoziţiile pretorului s-au anulat, prin rezoluţia numitei diregătorii din 17 martie 1861. Drept că decizia asta n-a ajutat la nimic, pentru că alegerea pentru dietă era, acum, trecută; hotărârea veni post festum şi pretorul, îndepărtându-şi rivalul, a ajuns la scop.
*
II. Să vedem ce procedură s-a observat la alegerea deputaţilor pentru dietă! Paragraful 35 al orânduielii la alegerea pentru dieta ţării hotărăşte: „Comisiunea alegătoare are să constea, pentru fiecare corp alegător al comunităţilor, din trei mădulari ai corpului alegător, numiţi de c. r. comisar al alegerii, şi din patru mădulari, numiţi de alegătorii corpului alegător”. Şi, într-adevăr, alegătorii, la Humor, aleseseră patru mădulari din mijlocul lor, pentru comisia alegătoare. Însă aceştia au fost nişte bărbaţi cari n-au voit să voteze pentru pretor. Deci, spre a se elibera de dânşii, i-a îndepărtat pretorul şi a hotărât singur pe alţi patru, care au fost cu totul siguri pentru domnia lui. Prin urmare, au avut toţi şapte membrii onoarea de a fi aşezaţi ca membri ai comisiunii prin omnipotenţa domniei sale.
*
III. Paragraful 37 al rânduielii la alegere pentru dieta ţării hotărăşte: „Această comisiune de alegere numeşte pe preşedinte din mijlocul lor”. Şi asta n-a jenat pe prea amabilul domn pretor. El a hotărât, pe loc, mai bine, el a numit pe adjunctul ţinutului ca preşedinte al acestei comisiuni, deşi acesta nu era nici măcar alegător, dar în acesta s-a putut încrede domnul pretor.
*
IV. Cu toate aceste manevre, totuşi n-ar fi văzut prea stimatul pretor din Humor dieta din Cernăuţi, de n-ar fi întrebuinţat, în fine,încă următoarea faptă maestră. Ştiind el, acum, de la votarea cea dintâi, pe cine ar voi bucuros să aleagă cei mai mulţi alegători ca deputat al dietei, s-a folosit de astă firmă şi a zis către alegătorii ţinutului său: „De vă place, într-adevăr, ca să fie deputatul vostru acel bărbat, către care aveţi cu drept toată încrederea, apoi daţi voturile voastre numai mie și eu voi trece, după aceea, alegerea către dânsul şi, aşa, veţi avea deputatul pe care îl doriţi; altminteri nu va merge”. Şi iată, acuma a intrat poporul în capcană: el a votat, cu toată inima, pentru numele prea bunului pretor Tustanovschi. Căpătând el, dar numai la alegere strânsă, cu mare nevoie şi trudă, majoritate prin unul sau două voturi, a mulţămit mărinimosul pretor, cu cuvinte pline de dragoste şi cu inima mişcată, pentru încrederea dăruită şi aşa de măgulitoare, şi i-a asigurat cum că el se supune alegerii acesteia şi o primeşte din dragoste către dânşii.
*
Ce au gândit, acuma, şi ce au spus,între sine, adunaţii cei seduşi, de foame necăjiţi, zbânţuindu-se, toată ziua, cu alegerea, ruşinaţi şi turburaţi, despre aceasta încă n-a înştiinţat nici o gazetă, dar două ţinuturi sunt martore vii despre toate acestea. Şi care a fost urmarea? Personalul preturii din Humor aranjat pretorului lor celui mărinimos şi nobil, care s-a împovărat cu misiunea de deputat, la care a ajuns, prin încrederea comunelor celor seduse, porţi de triumf şi împuşcări cu săcăluşuri. Drept aceea, aşteptăm noi ca comitetul ţării să nu întârzie a aduce aminte antiştilor (primarilor – n. n.) comunelor despre datoria lor ca se facă cunoscut comunelor, iar mai ales alegătorilor din ele, înţelesul acelor ordonanţe care privesc alegerea dietei şi ating îndeosebi comunele; mai departe, aşteptăm noi ca dieta următoare să examineze cu asprime procedurile alegerilor şi să încuviinţeze numai alegeri cu totul legiuite; şi, în urmă, aşteptăm noi ca c. r. guvernul ţării să întreprindă cuviincioase măsuri ca toţi acei funcţionari, care se întrebuinţează, la alegerile de faţă pentru dieta ţării, să se ţină strict după ordonanţele alegerii şi să pedepsească cu asprime orice vătămări sau abuzuri care s-ar face din partea lor.
*
Se afirmă că domnul Tustanovschi, după reorganizarea ţării, are de cuget a pleca din Bucovina, cu el, împreună, şi alţi oficiali străini, fără de posesiuni în ţară. Se înţelege că noi nu ne-am supăra” (Albina, Anu II, Nr, 5-112, 11/23 ianuarie 1867, pp. 1, 2).
*
*
„Bucovina. Alegerea ablegatului din ţinutul Coţmanilor. Mă aflasem, din întâmplare, în 23 ianuarie / 4 februarie 1867, aici, în trebi negustoreşti, şi, auzind cum că, astăzi, se va ţine alegerea deputatului, mă cuprinsese curiozitatea de a întârzia, mai multe ore, aici, spre a vedea rezultatul. Spre acest scop, mă dusei pe piaţa liberă, înaintea preturii, unde încă se adunau alegătorii, formând mai multe grupe, şi se consultau despre obiectul acesta.
*
Aici, preoţi, cam la 12 inşi, se sfătuiesc între sine, precum înţelesesem, cum ar putea să aducă pe săteni, ca să se învoiască a alege pe un consilier consistorial, însă, văzându-se cum că aceştia nu voiesc a se înţelege, fiindcă pretorul de aici, un aprig alienat al naţiunii şi bisericii noastre, prin agenţii săi, trimişi prin sate, a întărâtat spiritele lor în contra preoţimii, ba şi în cancelarie a lăţit câte şi mai câte calomnii şi defăimări, între altele cum că preoţimea voieşte a-i româniza pe ei, citindu-li-se, aici, de către diurnişti, natural de nu din mandatul, de bună seamă cu ştirea pretorului, articole din ziarele polone, tipărite în limba rusă, contra preoţilor rusini din Galiţia; se deciseră a face o mână cu bieţii săteni şi a vota pentru unul din aceştia.
*
Dincolo, agenţii pretorului, mai cu seamă diurniştii, care aici funcţionează, în multe comune, ca scriitori, precum şi unii amploaiaţi şi servitori ai oficiului, informează pe alegători, măgulindu-i cu fel de fel de promisiuni extravagante, în favoarea patronului lor, Procopovici. În fine, venise treaba într-acolo cum că majoritatea, prin influenţa preoţilor, se uni a vota pentru un ţăran din Lujeni.
*
Între acestea, îmi căutai eu de treaba-mi, cu speranţa cum că, astă-dată, de bună seamă bieţii săteni se vor scutura de periculoasa ablegaţíe (deputăţie – n. n.) a pretorului acestuia, care stăruie, din răsputeri, cu ajutorul partitei armeano-polonă, a anexa Bucovina la Galiţia, de care rău să ne ferească Dumnezeu! Însă, după vreo câteva ore, întorcându-mă la ospătăria unde trăsesem, auzii cât de cumplit m-am înşelat în aşteptarea mea. Pretorul a ieşit triumfător, cu 42 de voturi din 80 de votanţi. Aceasta s-a întâmplat în următorul chip:
*
Părintele Prodan, exarhul şi predicatorul slavon la catedrala din Cernăuţi, fu numit de către pretor membru în comisia alegătoare şi aceasta îl alese preşedinte. Amintitul părinte, ţinu o cuvântare, în care arătă alegătorilor actualitatea lucrului, provocându-i să aleagă un bărbat înţelept, plin de încredere, să fie cunoscut cu trebile ţării, adică să fie indigen, încheindu-şi cuvântarea cu cuvintele cum că, după a sa cea mai bună opinie şi după conştiinţă, nu putea fi altul decât acela care, până acum, a fost pretorul Procopovici – veneticul de la Berejeni, din Galiţia, şi capul partitei armeano-polone; aşadar, votează dânsul în contra deciziei preoţilor colegi, pentru Procopovici. Ce ironie batjocoritoare!
*
De la acest vot a atârnat rezultatul, pentru că mulţi săteni, care încă, până acum, stăteau la îndoială, au trecut, prin aceasta, în partea pretorului. Părintelui exarh, de bună seamă, nu i-au fost cunoscute multe axiome, altminteri nu s-ar fi dat a fi înşelat, prin complimentul de a fi membru la comisie şi prin alte curtenii nenumărate, cu care fu peste măsură încărcat, ca corbul lui Esop. La mulţi ţărani a adus această purtare a părintelui exarh amărăciune şi a periclitat încrederea către preoţi adânc, pentru că pentru pretor au votat numai unii săteni, seduşi de către scriitorii săi venetici, pe lângă răzeşii sau proprietarii de categorie mai mică, a căror stare materială e foarte decăzută şi, adeseori, au trebuinţă de un judecător blând, ca să-i apere în contra apăsării şi prigonirii pornite din partea creditorilor lor. Dintre preoţi, au mai votat pentru pretor încă doi, şi anume Iavorovschi, din Davideşti, şi Tarnovieţchi, din Stăuceni. Despre acesta din urmă se vorbeşte cum că el, pe din dosul colegilor săi, aşadar în contra binelui comun, a lucrat în favoarea pretorului.
*
Destul de trist! Un preot s-a retras de la votare. Să fi fost aceste 4 voturi unite cu cele ce se dăduseră săteanului amintit, rămânea, desigur, acesta deputat, şi sătenii, împreună cu preoţii ţinutului, se întorceau liniştiţi acasă, unde acuma s-au reîntors plini de temere şi îngrijorare ca să nu păţească şi ei aceea ce păţesc rusinii. în Galiţia, din partea polonilor, fiindcă ştiu prea bine că astăzi atârnă soarta patriei, uneori, numai de la un vot. În fine, n-am nimica alta de zis, decât fraţilor săteni a recomanda ca ei să caute cât mai curând a se mântui de scriitorii venetici, mai cu seamă poloni, lipitorile acestea urâcioase, care trăiesc numai din sudoarea ţăranului, şi-l vând străinilor; pentru aceea, ar fi bine ca, deocamdată, învăţătorii de la şcolile sătene să ocupe posturile acestea, sub privegherea preoţilor, ca să nu se neglijeze învăţământul, până ce vor ajunge ei a avea, din sânul lor, indivizi apţi pentru purtarea afacerilor comunale. Preoţilor, însă, le dau sfat a citi pe Salustiu Crispus, şi anume „Războiul Iugurtin”, iar acolo vor afla cuvintele învăţătoare: „Concordia res parvae crescunt, discordia et maximae dilabun tur”. Care să le ia măcar în viitor de îndreptar vieţii” (Albina, Anul II, Nr. 14-121, 3-15 faur 1867, p. 3).
*
*
„Humor, în 4 februarie s. n. 1867.
*
În numărul 5 din anul acesta al prea stimatului jurnal „Albina”, se descoperi publicului cititor procedura ce se observa, în anul 1861, la alegerea deputatului dietal pentru ţinutul Humor cu Solca. Acea procedură era, fiecăruia ce se împărtăşi la acea alegere, cunoscută şi fiecare se cuprinse de durere, văzând cum că legile referitoare la alegere se calcă cu picioarele, şi că tactul cel diregătorial se abuzează spre scopuri egoiste. Au trecut, de atunci, şase ani şi poate ar fi cugetat cineva că întâmplarea aceea s-ar fi şters din memoria celor bine cugetători. Dară nu, cauza cea dreaptă, cauza conştiinţei şi-a răsplătit acum, în 4 februarie, la alegerea deputatului dietal pentru Humor şi Solca. Constituindu-se, adică, corespunzător legilor comisia de alegere, sosiră, în decursul alegerii, ceea ce nu era de lipsă, agitatori birocraţi, mai întâi delegatul din Solca, Mihalachi Florea, înaintea comisiunii, zicând:
*
„Cinstită comisie, aicea-s cei treizeci de lei de argint, pe care mi i-a dat, acum, iudeul Haim Siber, spre a-mi da glasul pentru domnul Bezirksvorsteher Tustanowski”.
Îndată după Florea, sosi şi Niculai Ştiru, unul din delegaţii comunei Arbure, tot cu o asemene cotă înaintea comisiunii, descoperind tot acelaşi fapt, cu aceleaşi nume, şi adăugând: „Cu bani voiesc oamenii să întunece dreptăţile noastre!”.
*
Preşedintele comisiei de alegere, care era un preot gr. or. şi cărunţit în experienţe, dictă îndată faptul acesta la protocolul de alegere, iar pe cei doi ţărani îi excluse de la alegere, aflându-se ei, acum, în cercetare, şi-i trimise, chiar pe loc, la despărţământul pretorial pentru cercetare de crime, unde numitul iudeu, înaintea martorilor, fără de reţinere se confesă că el le dete banii spre a vota pentru pretorul Tustanowski. Acesta este unul din acei matadori, la care se referă articolul din numărul 3 şi 9 al „Albinei”, şi noi am putea să facem, aici, mai multe conchideri, dar, în credinţa cea tare, cum că Dumnezeu nu-i bate pe oameni cu bâta, lăudăm, aici, numai amoarea către dreptate şi conştiinţa cea rezoluta a domnilor delegaţi spre alegere, Florea şi Ştiru, pentru că ei, prin descoperirea acestei manevre despre tutorele de legi ale Maiestăţii Sale, ale prea iubitului nostru Împărat, au dovedit, de a se afla în posesia acelei conştiinţe ca numai prin respectarea şi neviolarea legilor prea înalte poate deveni bietul popor ţăran ferice şi mulţămit cu soarta sa. În urmă, mai amintim că iudeul nu reuşi cu mamonul său” (Albina, Anul II, Nr. 14-121, 3-15 faur 1867, p. 4).
*
*
„Alegerile dietale în Bucovina. Din Cernăuţi se scrie că, acolo, românii au compus un comitet central de alegere, numind candidaţi pentru toate cercurileelectorale. La aceasta, observă „Zukunft”,despre activitatea rusinilor din Bucovina se aude încă puțin” (Albina, Anul II, Nr. 6-113, 13/25 ianuarie 1867, p. 2).
*
„Cernăuți, 13 faur 1867
*
Sunt în stare a continua reportul meu despre celelalte alegeri dietale. În Vijnița a reușit un țăran ruten, cu numele Cușnir. La Zastavna, alt țăran ruteanu, anume Traci. În ținutul Sucevei se alese Croitoriu, țăran român. Orașul Rădăuților alese pe neamțul Trompeteur, c. r. adjunct la tribunal. Orașul Suceava ne dede de ablegat (deputat – n. n.) dietal pe baronul Alessandru Petrino, federalistul cel mare (adeptul principiilor ardelenești de federaliare a Austriei, neacceptate în Bucovina – n. n.). Orașul Siret alese pe neamțul Pompe, c. r. consilier la tribunalul provincial. Ținutul Siretului alese pe un polon, cu numele Voinarovici, fost c. r. pretor și fost membru în comitetul dietal. Alegerile la Coțmani dădură pe pretorul de acolo, polonul Procopovici.
*
Camera comercială alese pe președintele său, Alth, neamț protestant, germanistu mare, și pe avocatulevreu Dr. Fechner, fost membru al comitetului țării. Deci aceşti ablegati, adăugându-se către ceia pe care i-am înșirat,în corespondența mea de mai înainte, fac numărul de 27, iar cu episcopul, care are vot viril, sunt 28; prin urmare, mai lipsesc încă două alegeri spre a completa numărul de 30, care este defipt pentru dieta nostră.
*
Știu că nu te va mulțămi rezultatul alegerilor, și totuşi, pentru noi e mare triumf; niciodată nu s-a așteptatun rezultat atâta de bun; avem să mulțămim soartei că ne-a dat măcar speranța de a putea forma, odată doar în 50 de ani, o majoritate în dietă. După informațiile mai detaliate, voi săzic, acuma, astfel: pe 7 voturi ne putem sprijini, totdeauna, la cazuri mai puțin însemnate – pe 10, căci ni se pare că Sfinția Sa arhimandritul Bendella se va clătina; așijdere, Lupul,închinându-se acesta către Petrino. Iliuțîncă se cam clatină, când și când;însemnătatea omului acestuia e că,în dietă, mai sunt aleşi încăși alți 5 țărani, care, precum s-a întâmplat și în prima sesiune, se dau lesne conduşi de Iliuțși partida care îlare pe el vine în majoritate.
*
Petrino are 6 voturi care vor fi morțiș cu el. Dacă, eventual, ar câștiga pe Iliuț, ar avea 11, lipsindu-i numai 5 pentru a forma majoritatea. Andrievici (viitorul mitropolit Silvestru Morariu – n. n.) s-au ales cu foarte mare greutate. Schönbach (consilierul episcopului Hackmann – n. n.) a reușit în urma poruncilor domnului episcop Hackmann, trimise preoților din țienutul Humorului, ca să lucre pentru el. Lumea vrea săștie si de eșecuri: Sbiera a căzut, așijdere Ciupercovici, secretar la tribunalul criminal, român bun. În dieta de mai înainte erau numai 4 țărani, acuma s-au ales 6, tot prin facţiunile partitei lui Petrino, care ne-au împiedicat mai mult, altminteri am fi reușit în majoritate” (Albina, Anul II, Nr. 15-122, 5-17 faur 1867, pp. 1, 2).
*
„Baron Alessandru Vassilco din Bucovina e numit de Maiestatea Sa Împăratul membru al casei de sus în senatul imperial” (Albina, Anul II, Nr. 20-127, 17 faur / 1 martie 1967, p. 2).