Teodor Tovarniţchi, cumnatul lui Ion I. Nistor

Una dintre cele două imagini, nelocalizate, care mi-au fost trimise de dl Vlad Rene Roşca

Povestea aşezărilor bucovinene a canalizat interesul unora dintre contemporanii care-şi caută străbunii spre aptitudinile mele de detectiv particular de memorie, aşa că mă văd obligat să înfiinţez o rubrică specială, chiar dacă, spre deosebire de detectivii particulari judiciari, cei ai memoriei nu câştigă nimic (nici nu le trece prin gând solicitanţilor că munca ar trebui remunerată). Iar primul personaj în căutarea căruia am pornit este un intelectual bucovinean de odinioară, Teodor Tovarniţchi, al cărui nume este trecut pe o troiţă din cimitirul din Carapciu, deşi doar tatăl lui era din Carapciu pe Siret (vatra neamului Tovarniţchi, cum se va vedea în finalul probatoriului), mama fiind din Igeşti. Băiatul a făcut gimnaziul la Suceava şi, prin urmare, a fost „studintele” lui Simion Florea Marian, căruia îi furniza informaţii despre obiceiurile din districtul Storojineţului, dar toate localizate în Igeşti, nu în Carapciu – ceea ce mă face să cred că părinţii săi au trăit în Igeşti, acolo unde Teodor a şi copilărit (altminteri, nu ar fi ştiut atât de bine obiceiurile). În 1903, terminând cursurile gimnaziale, cu statut de învăţător, Teodor s-a hotărât să plece la Viena, pentru a face studii universitare economice, ocazie cu care a făcut parte din conducerea Societăţii „România Jună”, ocazie cu care, în acelaşi an 1906, semnează o scrisoare de susţinere a demersurilor lui Nicolae Iorga pentru apărarea limbii române. Întors în Bucovina, a prins un post de director al băncii din Câmpulung, apoi, după ce Ion Nistor i-a devenit cumnat, face carieră. Ajunge în consiliul de administraţie al Băncii Regionale din Cernăuţi, funcţie în care îl găsim şi în 1924, devine „verificator”, deci un fel de expert economic, al Comisiei Agrare Centrale şi îi merg toate atât de bine, încât, în 1927, presa îl acuză de fraude. Posibile sau doar inventate. În tot acest timp, între el şi Aurel Morariu a funcţionat o teribilă prietenie, cimentată în vremea primului război mondial, când amândoi s-au refugiat în Bucureşti, apoi la Iaşi. Deci elemente mai picante despre acele vremuri pot fi găsite în amintirile mezinului lui Constantin Morariu, Aurel însemnând şi o garanţie de onestitate pentru Teodor Tovarniţchi,  pentru că nu se însoţea cu oricine. Cam astea ar fi, pe scurt, reperele vieţii expertului economic bucovinean, pe care ţin să le şi probez în cele ce urmează:

Cealaltă informaţie nelocalizată, trimisă de dl Vlad Rene Roşca

1899: Simion Florea Marian „comunicată de Tóder Tovarniţchi, stud. gimn.”, „ó”, conform regulilor lui Bărnuţ citindu-se „oa”, „Sân-Tóder îl ţin oamenii pe la noi (în districtul Storojineţului şi, în special „a celor din Iordăneşti” – n. n.) pe la noi în sâmbăta întâia a Postului mare”[1].

Provenienţa textului de mai sus

În 1906, T(e)odor Tovarniţchi, casierul „României June” din Viena este trecut „stud. merc.”, ceea ce înseamnă că tânărul bucovinean studia economia la Viena. Dacă există sau nu vreo legătură sau nu între Teodor Tovarniţchi (în germană se scria ca şi în polonă Towarnicki) cu „Theodor Towarnicki, lehrer, Suczawa”, care se cazase la Hotel „Central” din Cernăuţi, în 1903, se poate afla din anuarele gimnaziului sucevean. Într-o scrisoare adresată lui Nicolae Iorga, în 2 aprilie stil nou 1906, „În numele Românilor din Viena”, Tovarniţchi figurează printre primii semnatari, dar, de data asta, drept „Tudor” – probabil notat astfel de către Iorga, pentru carte[2].

1918: În martie, Teodor Tovarniţchi încă făcea parte din elita câmpulungeană, după cum mărturiseşte „Eu, cum nu făceam parte din nici o formaţiune militară din Câmpulung şi mă ţineam direct de ministerul de război de la Viena, m-am ataşat fruntaşilor români de acolo, Boca, la care aveam şi locuinţa, Griclevici, Constantinovici, Teleaga, Ţurcan, Anghel, Tovarniţchi, Iacoban, doctorul Mălinaş, de origine tot ardelean, şi inginerul silvic Sbiera, devenit, mai târziu, prefectul judeţului, şi alţii mulţi al căror nume îmi scapă”[3].

În Comisiunea agrară centrală, ca reprezentant al băncilor, „Teodor Tovarniţchi, director al casei de economii din Câmpulung”[4].

1919: „Comisiunea agrară centrală: Preşedinte: Iorgu G. Toma, consilier la curtea de apel. Locţiitor: Dr. Cornel Gheorghian, consilier la curtea de apel. Reprezentanţii administraţiei: Filaret Do­boş, secretar-şef la agricultură; Ion Balmoş, director, general la secr. lucrărilor publ.; Teofil Gramatovici, director general la secr. cult. Locţiitor: Dr.  Ion Ionaşcu, secretar de administraţie. Judecători: Dr. Vas. Bodnărescu, consilier la curtea de apel; Gheorghe Iacubovici-Boldişor, consilier de tribunal; Sig. Kas. Jasilkowski, consilier de tribunal. Locţiitor: Constantin Dracinschi, consilier de tribunal. Reprezentanţii băncii regionale: Dr. Vasile Marcu, director general al băncii regionale; Dr. Aurel Morariu, avocat; Teodor Tovarniţchi, director al casei de economii din Câmpulung[5].

În prima şedinţă a Comisiei agrare centrale, din 18 noiembrie 1919, care reprezintă Banca Regională în Senatul III, Tovarniţchi era „verificator”, urmând să studieze „chestia… datoriilor încărcate pe moşiile” care urmau să fie expropriate[6].

În 1923-1924, Teodor Tovarniţchi, face parte din Consiliul de Administraţie al Băncii Regionale Cernăuţi, consiliu condus de Dr. Aurel Morariu, întemeietorul comerţului cooperatist în Bucovina. În mai toate comitetele din care face parte Tovarniţchi, se află şi Aurel Morariu, sugerând o prietenie, dar şi o camaraderie aparte.

„În 1927, Dreptatea nr.794 din Cernăuţi se adresa prim-procurorului din localitate cu rugămintea „să se sesizeze din oficiu asupra fraudelor săvârşite de domnii Teodor Tovarniţchi, dr. Valerian Şesan et consortes” şi să nu întârzie cu „trimiterea la puşcărie a dlor Tovarniţchi – cumnatul actualului ministru Iancu Nistor şi dr. Valerian Şesan, consilier eparhal şi fost rector al Universităţii din Cernăuţi”. Acelaşi ziar, în acelaşi număr, se întreba „dacă e compatibilă cu situaţia de rector şi calitatea de escroc consacrat, după cum e părintele dr. Valerian Şesan”. / Cum Valerian Şesan fusese deja reales rector al Universităţii Cernăuţene, ziarul se întreba doar retoric: „Oare ce-şi va gândi studenţimea cetind cele din Dreptatea despre rectorul lor?…”[7].

1897: O colectă de produse agricole pentru Internatul de băieţi români din Cernăuţi, făcută, în 1897, la Carapciu pe Siret şi la Prisecăreni, de „zelosul preot Maximilian MITRIC”, de cantorul Clementie SCRPCARIU şi de gospodarul Nicolaiu CÎRCIUL, menţionează pe Aniţa lui Dimitrie TOVARNIŢCHI, Mara lui L. TOVARNIŢCHI[8].

1919: Florea lui Ştefan Tovarniţchi, din Presecăreni, şi Veronica lui Florea Tovarniţchi, născută Nicolaevici[9].

1921: Floarea a lui Georgi Tovarniţchi, născută Ungurian, şi soţul ei Gheorghe a lui Lazar Tovarniţchi din Carapciu pe Siret[10].

[1] Marian, Simion Florea, Sărbătorile la Români. Păresimile, Vol. VII, Bucureşti 1899, p. 33, 39 şi altele

[2] Iorga, N., Lupta pentru Limba Românească, Bucureşti 1906, p. 139

[3] Roşu, Traian, Amintiri în legătură cu unirea Bucovinei şi intrarea Armatei Române, în Nistor, Ion I., Amintiri răzleţe din timpul Unirii, Cernăuţi 1938, p. 355

[4] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[5] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[6] Monitorul Bucovinei, Fascicula 84, 27 noiembrie nou 1919, pp. 4, 5

[7] Oprea, Ion, N., Bucovina în presa vremii / Cernăuţi 1811-204, Edict Production, Iaşi 2004, p. 78

[8] DEŞTEPTAREA, Nr. 15/1897, p. 124

[9] Monitorul Bucovinei, Fascicula 86, 5 decembrie 1919, p. 14

[10] Monitorul Bucovinei, Fascicula 19, 1 iulie nou 1921, p. 256