Starea muzicii din Moldova. Iași, în iunie 1821

Iași, în 1818 – acuarelă de Adam Neale

„Starea muzicii din Moldova. Iași, în iunie 1821. Nu se poate da o idee corectă a stării muzicii în Moldova, fără să aruncăm o privire, mai întâi, asupra culturii acestei țări. Moldovenii sunt, în general, grefari, tributari culurii grecești și, deși presiunea conducătorilor turci a împiedicat dezvoltarea condițiilor burgheze, moldovenii fac pași repezi în educația generală, în care restul Europei s-a maturizat deja. Literatura este, de obicei, calea către această afirmare: Moldova a urmat-o și ea; aici veți găsi bărbați care sunt familiarizați cu literatura și au o gamă largă de cunoștințe și, din moment ce părinții le oferă copiilor lor o educație tot mai fină, de la an la an, artele frumoase înfloresc în sfârșit.

Deci nici muzica nu este neglijată: pianul este predat în aproape toate casele mijlocii; se cântă și la chitară, nu și la harpă, uneori se pot auzi cele mai frumoase sonate, pe unul sau pe altul dintre instrumentele moldovencelor. Desigur, această abilitate nu se regăsește printre oamenii obișnuiți; profesorii de muzică sunt străini, care joacă, în Jași, jocuri cu bile și se distrează și cu alte activități de genul celei amintite. Există, aici, o încredere a societății în ei. Muzica formează un ansamblu orchestral foarte complet. Deci nu ar trebui să căutați autorul național al muzicii moldovenești în ea.

În folclor, există trupe de țigani, care cântă melodii plăcute, dar nu și un cor, care să cânte cu orchestra, așa cum puteți vedea în restul Europei. Instrumentele obișnuite sunt viorile, clarinetul, naiul și un fel de chitară (cobza – n. n.). Trupa aceasta cântă, în general, în pentru oamenii de rând, fără cunoștințe reale despre muzică.

Fiecare națiune, chiar și cea mai neinstruită, își imprimă caracterul național în muzica sa. Muzica este genul care desemnează individualitatea civică a fiecărui popor, dar trebuie mai întâi menționat că caracterul muzicii moldovenești este influențat de muzica altor popoare. Romanii antici, în special sub Traian, au stabilit colonii în Moldova; ulterior, ei cu rătăcit obiceiurile; muzica turcească, așa ciudată cum este, încă se poate auzi, în fiecare zi, de sub ferestrele voievodului care locuiește în Iași; în sfârșit, grecii, care s-au răspândit de multă vreme în această țară, mai au ceva național în melodiile lor. Deci, caracterul muzicii moldovenești este amestecat, în melodiile ei scurte. Muzica moldovenilor este, de obicei, melancolică, aproape întotdeauna în game minore, și limitată la cântece și dansuri, cu excepția unor muzici pentru nunți sau alte sărbători; armoniile instrumentelor exprimă o dispoziție calmă și serioasă.

Prin această muzică trec ecourile strălucirii grecești antice, rămase printre arhonți, cântate, mai mult sau mai puțin, în limitele unei octave.

Poate că cititorii sunt interesați să încerce câteva piese muzicale moldovenești, incluse aici, care au fost colectate din țara în sine”[1].