Soloneţul lui Ilie Vasile Tipa
*
Satul lui Vlad Negrul, care, în 15 martie 1490, avea o biserică, pe care Ştefan cel Mare o închina Episcopiei Rădăuţilor, drept “a 38 biserică, pe Soloneţ”, iată că a devenit a lui Ilie Vasile Tipa “a lu’ George a lu’ Ilie a lu’ Toader, în urma unor splendide succesiuni spirituale, din care fac parte legendarul Constantin Milici, Epifanie Grosu, minunatul învăţător şi monograf al vetrei sale Ioan V. Rachieru, Mihai Bocancea, Petrea Tabarcea, învăţătorul Doru Luchian, profesorul şi criticul literar Rodica Moroşan, învăţătoarele Rodica şi Ioana Grigorean şi, nu în ultimul rând, inconfundabilul Adrian Dinu Rachieru, trăitor profund de Bucovina, care a scris şi un minunat “Cuvânt de însoţire” a surprinzătorului “Album fotoetnografic al satului Soloneţ”, lucrare unică, în felul ei, care prezintă iconografic mărturii de tip cronică ale unei comunităţi bucovinene, admirată şi de Alexandru Voevidca, învăţătorul superior sucevean, care a cules, în 1907, splendide melodii, de la Constantin şi Filemon Milici (de 24 şi respectiv 36 de ani, pe atunci), şi de la Mihai Tipa, care avea 17 ani în 1908.
*
Coroborând cântecele de atunci cu mărturiile iconografice, care înfăţişează Soloneţul drept comunitate de tip răzeşesc (folosirea sucnei, adică a fustei de catifea, cumpărată din târg, dar croită în casă, şi a bârneţelor înalte, la femei), dar şi cu spiritualitatea pământeană, prima din Bucovina, a cantorului bisericesc Constantin Milici, cu care voi încheia această scurtă prezentare, urmând ca în următoarea să vă vorbesc şi despre ctitorul “Ţării Fagilor”, revistă făcută împreună cu liceanul Eusebiu Cămilar, din banii obţinuţi pe vite, pe care le-a vândut după război, cred că din albumul bănăţeanului bucovinean Ilie Vasile Tipa se pot extrage informaţii, care să îmbogăţească ştiinţa noastră, şi mai ales a folcloroşilor, despre portul din bătrâni autentic, neuniformizat şi, fără îndoială, profund identitar, înainte de a-şi băga coada propagandişţii culturnici bolşevici, cu patima lor nivelatoare. Iată, deci, o parte dintre acele mărturii, care îl legitimează pe Ilie Vasile Tipa drept “soloncean” veritabil, pururi viu şi demn de amintire:
*