Sofia Vicoveanca, în hebraică şi în română
*
Festivalul european “Naţiunea Poeţilor” înseamnă şi prima instituţie (ştiu eu ce spun) care consacră, şi ca poet, numele Sofiei Vicoveanca, artista respirată, în întreaga lume, drept însuşi cântecul bucovinean.
*
Din punctul meu de vedere, singura poezie care contează (singura şi adevărată) este cea sinceră, cea a trăirilor netrucate, poezia care lasă literele să se prelingă pe degetele celui care a trăit-o. În rest, în ciuda aparenţei de savantlâc, totul nu e decât făcătură, un rumeguş discursiv, de care te cureţi înainte de a se vântura vorbăraia până la capăt.
*
Poezia Sofiei Vicoveanca avea nevoie de o recunoaştere publică amplă şi profundă, în amândouă dimensiunile sale, cea de operă lirică şi cea referitoare la statutul autoarei, de poet adevărat, de poet înnăscut. Doamna Sofia este un astfel poet, iar eu, împreună cu prietenul meu, Menachem M. Falek, preşedintele scriitorilor din Ierusalim, asta am premeditat, introducând 7 poeme, trăite de Sofia Vicoveanca, în antologia bilingvă româno-hebraică “Naţiunea Poeţilor 2015“, să facem o plecăciune şi în faţa operei poetice, şi în faţa poetesei Sofia Vicoveanca.
*
În hebraică, după cum probabil ştiţi, se scrie de la dreapta, la stânga, iar SOFIA VICOVEANCA, în runele feniciene, se scrie ACNAEVOCIV AIFOS, deci, din punctul nostru de vedere, de la coadă, la cap:
*
*
Un al Sofiei Vicoveanca, în hebraică şi în română, vi-l pun, acum la dispoziţie (pe celelalte le găsiţi în antologie, carte care se va dărui, în cadrul Festivalului european “Naţiunea Creatorilor” (include şi pictori din mai multe ţări, şi muzicieni), care se va desfăşura, în perioada 13-17 august 2015, la Câmpulung Moldovenesc (BTT, ora 19), Gura Humorului (Muzeu, ora 17), Calafindeşti (ora 15), Corlata – capitala Naţiunii Poeţilor (ora 14) şi Suceava (Palatul Administrativ, ora 14,30):
*
*
Sufletul stă să se rupă
*
Când ţi-apare-n suflet norul,
Clipa neagră, greu de dus,
Te suceşti, precum fuiorul
În fir depănat pe fus.
*
Te-ai ruga, dar n-ai cuvinte,
Tot ce-atingi pe loc se surpă,
Cu o lacrimă fierbinte
Sufletul stă să se rupă.
*
Este-un fel de încercare
Prin credinţă, prin durere:
Ce ni-i dat la fiecare,
Nu-l mai dăm pe cât se cere!