şi mă aştern în pagini, să exist

eu sunt din cei care-au trăit pe rug

şi au păşit desculţi doar pe jeratic,

dar nu am tras cu vitele în plug

şi nu mă-nchin bezmetic şi lunatic

stăpânilor ce-au fost ursiţi stăpâni

de omeneşti vremelnice tradiţii,

deşi îmi pun adesea fruntea în mâini

să desluşesc puhoi de superstiţii,

da-n viaţa asta nu mă las prostit

cu votul ambulant sau patrafirul,

căci am atât de multe de-mplinit,

mi le vesteşte-n zori de zi zefirul

şi mă aştern în pagini, să exist

acolo unde lumea chiar există,

noroc de trup, un fel de ametist

care-n prigoana vremilor rezistă