S. Ţion, 1929: Naşterea Domnului

Dumineca, No. 51-52, Anul III, 19/26 decembrie 1926, p. 1

Într-un ţinut îndepărtat

Ce nu vi-l pot descrie,

Nişte păstori strajă au stat

Cu turma în câmpie.

În jurul unui mic oraş –

Acolo, la păşune,

Veni de sus un îngeraş

Şi iată o minune!

Întunericul cel mare

Ce peste tot a fost domnit,

La acea întâmplare

Cu totul s-a risipit.

Păstorii cuprinşi de spaimă

Priveau cu ochi aţintiţi,

Şi neştiind ce-nseamnă

Au rămas încremeniţi!

Glasul îngerului sună:

„N-aveţi teamă! Eu, de sus,

V-am adus o veste bună:

Astăzi s-a născut Iisus!

În a lui David cetate

S-a născut Mântuitor;

Asta-i marea bucurie

Pentru întregul popor.

Iată semnul: veţi găsi,

În scutece înfăşat,

Pe pruncul ce veţi privi –

Ce e în iesle culcat”.

Şi deodată se unise

Cu îngerul ce vorbea,

Oastea ce din cer venise

Pe Domnul a-L lăuda.

Şi-au cântat un imn de slavă

Celui vecinic pururi sfânt;

„Pace şi bună-nvoire

Să fie pe-acest pământ!”.

Când plecă oastea cerească,

Păstorii veseli s-au dus

Şi-n Betleem ei aflară

Tot ce îngerii le-au spus.

(Lumina, No. 10, Anul I, Oradeadecembrie 1929, p. 1)