S-a întâmplat vinerea, sâmbăta şi duminica viitoare!

Împreună cu Liviu Velniciuc, prieten, coleg şi om cu sufletul ca pâinea caldă, am trecut Carpaţii – Doamne, ce minunăţie ne-ai clădit până la cer! Am poposit acolo, la tălpile bunului Dumnezeu, împrospătându-ne sufletele, apoi am tot mers până la Cluj-Napoca, cetate întotdeauna mai puternică decât vremurile, în care îşi află împlinirea şi rostul în viaţă mai toţi tinerii Moldovei, inclusiv cei de dincolo de Prut. Talerul cerului a înclinat întotdeauna cu mai multă speranţă şi cu şanse reale spre dincolo de Carpaţi, aşa că, în clipa de faţă, chiar şi componenţii tinerei trupe sucevene „Nightmarion”, care a debutat la „Bucovina Rock Castle” anul trecut, deja se stabilesc definitiv, unul câte unul, la Cluj-Napoca, de unde îl luăm, de pildă, pe basistul trupei, Alex Tipa. Practic, aducem dincoace de Carpaţi fiii risipitori din trei trupe, „Luna Amară”, „Toy Machines” şi „Nightmarion”, ca să filmăm un concert cu 10 cântece, pe care să le distribuim vineri (3 piese), sâmbătă (3 piese) şi duminică (4 piese), dar în vinerea, sâmbăta şi duminica în care ar fi trebuit să ţinem festivalul, ca închinare, ca ţipăt, ca lumânare.

Zice-se că în vremile vechi, când ţi se lehămisea de civilizaţie, bătrânii urcau în munţi, se întindeau pe o lespede şi aşteptau somnul întoarcerii în cer. Iar pentru Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul şi Alex Tipa întoarcere în cer înseamnă revenirea în şanţul Cetăţii pentru vestiri şi despovărări. Ionuţ Cozmin Manolache, un optimist incorigibil, rămâne pe vecie la Suceava, ca ambasador „Bucovina Rock Castle în tumultoasele şedinţe cu invitaţi biblici ale Consiliului Judeţean. Ai dracului credincioşi: ăia dau voturile disciplinat şi cazon doar politrucei care le pupă în fund ciobanul, aşa că politica se poartă smerelnic de înţelegător cu zevzecii inchiziţiei culturale, de te apucă greaţa din piesa lui Mihnea Blidariu. Ca să te salvezi de năpastele pe care le vor aduce ăia asupra lumii prin rugăciuni, urci în Carpaţi şi uiţi de bezna prostiei omaneşti măcar pentru o vreme.

Observaţi: trag de timp, doar ca să pot posta şi a treia poză de pe acoperişul lumii, inclusiv pe cea a bunului meu coleg, Liviu Velniciuc, preferatul rockerilor şi din ţară, şi de prin cele ţări ale lumii, de unde i-am adus ca să ne sprijine în tentativa noastră de a semnala existenţa Sucevei.

În fine, după 16 ore de drum (Liviu e fost şofer de autobuze europene, dar europenii n-au Gura Humorului, Câmpulungul, Pojorâta, Becleanul, care să înţepenească traficul până la a-ţi râde melcii în nas), ajungem de unde am plecat: la Suceava. Şi muzicienii sunt frânţi de oboseală, dar am suficiente paturi în casă (doar nu vreţi să irosească bugetul patriei două nopţi de cazare la vreun hotel, când eforturile electorale ale întregului popor sun atât de epopeice!), ca să-i pot recupera până dimineaţa, când urcăm în şanţul Cetăţii, acolo unde Dănuţ Lungu, Nicolae Gabriel Sandu şi Gheorghe Senciuc deja au instalat aparatura de sunet, de filmat şi de ce mai trebuie, vreme în care Poetul Roman Istrati, întotdeauna solidar cu „Bucovina Rock Castle”, pentru că i se urăşte să tot joace „Barbut” cu bunul Dumnezeu, mai face o şotie şi-i trimite o diplomă şi un premiu pentru poezie şi muzică, prin intermediul lui Marius Bruja, lui Mihnea Blidariu, de la „Luna Amară” şi de la „Bucovina Rock Castle”, ca şi „Luna Amară”.

În fine, sub un soare mai dulce ca mierea (oricâte rugăciuni ar deversa biblicii, Sfântul Soare nu ne va părăsi niciodată – se ocupă Roman Istrati, ambasadorul nostru în Ceruri, de chestia asta), încep cântările şi filmarea. Am parte, împreună cu Bianca Bodnar, Diana Damian, Ionică Băiţan şi un invitat de onoare, domnul Theodor George Sauciuc, de doar un anişor – topit după muzică şi călărindu-şi tătânele numai zâmbet. Romică Istrati îşi şopteşte, de acolo, din ceruri: ţine-ţi-o tot aşa, că şi lui Dumnezeu îi place; când i-am arătat boboroazele, a strâmbat din nas, apoi a trimis îngerii, să desprindă din aripi câte o boare, ca să nu vă copleşească risipa asta de dragoste solară…

Nu mă credeţi? Aşteptaţi pănă vom posta concertele şi o să vedeţi că nu umblu cu hiperbole vag metaforice. Până şi pe bunul Dumnezeu o să-l puteţi zări, iar dacă nu, înseamnă că aţi păcătuit iremediabil, urmându-i pe ciobanii bigoţi, inclusiv politici, pe care îi apasă anatema Victoriei din Timpuri Noi. Parol.