roman istrati: elegia ţiganilor

munte, în trupul tău de lumină

cocoşii-nnoptează-ntr-un cântec de seară

lângă focul uscat şi pâinea amară

cohorte înalte se-nchină

*

o şatră de vine nomadă, pustie

cu pasul domol ca vuietul ierbii

îţi poartă fiinţa în izvoare cu cerbii

şi-adoarme cu brazii-n chindie:

*

în pacea sfinţită de ceasu-mpăcării

cuţite înalte aşteaptă botezul

când fecioare-aplecate-n cură cu crezul

cinstesc masa cu semnul uitării