Retrospectiva RADU BERCEA 80
O expoziție retrospectivă, organizată de Primăria Gura Humorului, RADU BERCEA 80, transformă în sărbătoare destinul unui martir și artist, care descinde dintr-un vechi neam răzășesc bucovinean, cu jirebii în mai toate satele de pe Sirețel, Siret și Prut. Radu Bercea a văzut lumina zilei în satul lui Mircea Streinul, Cuciurul Mare, în urmă cu exact 80 de ani, iar de atunci tot închină Bucovinei lumina astrală, ursit fiindu-i să fie, dintotdeauna și pentru totdeauna, o fărâmă din ea.
Patria, pe care a iubit-o nepământește, i-a răsplătit dumnezeiasca afecțiune cu răpirea din fața șevaletelor Liceului de Arte „Octav Băncilă” din Iași și cu aruncarea adolescentului Radu Bercea în generoasele ei pușcării și colonii de muncă forțată. Întâmplarea a făcut ca recentul său album să fie tipărit la Brăila, iar eu, cunoscător al vieții și operei lui Radu Bercea, am tot avut o strângere de inimă, pe durata editării albumului, sufletul fiindu-mi copleșit de imaginea tânărului martir Radu Bercea, aplecându-se după un cotor de varză, pe drumul întoarcerii în lagăr, și cu mâna încadrată de tirul precis și nemilos al gardienilor. Cine știe, poate că excelenta tehnoredactare de la Brăila îi readuce fărâma aceea de hrană a supraviețuirii, care să-l ajute să recapete deceniile pierdute ale tinereții prin atingerea centenarului. Ceea ce ar însemna pentru cultura patriei care l-a martirizat un mare câștig.
Pentru că martirul și artistul plastic Radu Bercea este un creator de patrimoniu național românesc, un simbol exponențial al spiritualității neamului nostru veșnic lipsit de noroc și de înțelegere. Pentru că martirul și artistul plastic Radu Bercea este un trăitor profund al Căii lui Iisus Hristos, aidoma majorității celor oropsiți de Neam și de Patrie, în vremurile însângerate ale înstrăinării noastre istorice, vremuri care, din păcate, încă mai continuă, și mai degradant, dar cu alți stăpâni de pripas.
Scăpat, prin voia hazardului istoric, de temnițe și de interdicții, dar nu și de supraveghere încrâncenată, Radu Bercea a trăit prin familie și prin artă plastică. Și nu există lucrare a sa, inclusiv în caricatură, din care să lipsească Sfântul Soare, obsesia Luminii fiind mai mult decât atât, adică și credință, și trăire intensă, tulburătoare.
A pictat cu fervoare, de parcă s-ar fi prăbușit într-un nou destin, de parcă ar fi primit câte o naștere nouă în fiecare dimineață a lumii, a pictat și a dăruit lumina înveșnicită în armoniile culorii. A trăit mult, mult mai multe expoziții personale decât anii de viață, fiind omagiat cu titluri de „Cetățean de Onoare” de către o puzderie de orașe ale lumii, inclusiv de… Gura Humorului. Pentru Radu Bercea nu s-au desprins file din calendare, ci lucrări de artă din sufletul lui generos, toate drept expresie a unei tulburătoare iubiri de semeni, de patrie, de viitorime.
Întâmplarea a făcut să devenim prieteni și tovarăși de făptuire încă din vremurile în care asocierea cu forța creatoare a lui Radu Bercea te expunea suspiciunilor, pentru că – se vede treaba – îmi era mie scris să-i călăuzesc operele spre memorie, încredințându-le, prin intermediul cărților și albumelor, rafturilor bibliotecilor.
Și am fost, și suntem, și vom fi întotdeauna un singur suflet, singura datorie care mi-a mai rămas fiind aceea de a încerca o carte despre opera lui Radu Bercea, care înseamnă mult mai mult decât ceea ce se vede și se știe.
Va fi ca și cum îngemănarea s-ar dura în cuvinte aidoma unui văl de lumină primăvăratecă, răzbind printre crengile și frunzele copacilor. Dar, până atunci, mai e vreme, iar dacă mi-i dat mie să lucrez o astfel de carte, cu siguranță că o voi face.
Astăzi, la Gura Humorului, va fi sărbătoarea RADU BERCEA, un eveniment de la care nu voi lipsi, pentru că și soarta-mi complicitează cu mine să pot ajunge lângă Radu Bercea și să-i urez, cu sau fără cuvinte, cu formula voievodală de odinioară:
La mulți ani, Radu Bercea,
și Dumnezeu să ni te ție
numai întru bucurie!