Relatări despre unirea Principatelor Române (II) | Dragusanul.ro

Relatări despre unirea Principatelor Române (II)

Alaiul lui Cuza 29 februarie 1860

*

Relatată de către presa vremii, povestea unirii Principatelor pare un roman plin de spectaculos şi de savoare, în care balcanismul tradiţional îmbracă veşmintele glorioase ale patriotismului trâmbiţat („îşi bătea pieptul că iacă, în mijlocul românilor, ca Moise vine ca să-i mântuiască”), iar conspiraţiile, precum cea de la Focşani, pusă la cale împotriva lui Cuza, eşuau lamentabil, „punând la umbră mai mulţi dintre ei”, deci dintre „astfel de păsări răpitoare”, dintre „astfel de vagabonţi turburători”, întotdeauna plătiţi de „partida îndrăcită” şi „armaţi înfricoşat”. În rest, înghesuială pe posturi, umilinţă şi smerenie creştină, inclusiv prin titulatură, din partea „Eminenţei Sale Părintele Mitropolit al Ţării”, defilări, muzici, banchete, luminaţii nocturne, „un entuziasm fără margini”, „fericire pentru toţi şi pentru fiecare”, „aclamaţie generală de bucurie şi de entuziasm naţional”, şi totul, dar absolut totul „conform progresului şi trebuinţei timpului”. Şi un Alexandru Ioan Cuza însingurat şi depărtat, care duce pe umeri o povară grea, de care nu avea nevoie, dovadă fiind faptul că şi-a depus abdicarea în alb, cum se relata în episodul precedent, urmând să intre în exerciţiu această demisie în clipa în care „ţara” va afla un prinţ străin, care să curme, cumva, vânzoleala patriotică a neamurilor noastre princiare. Dar, înainte de toate, să trecem la relatările proaspăt smulse din rugina buchiilor, pentru a fi încredinţate mierii latine a alfabetului nostru naţional – ptiu, drace şi iertaţi Exelenţa Voastră Prea Fericite Părinte, dar se vede că deja m-am molipsit de acele vremuri!

 *

 Tempera Bucuresti 1866

*

Bucureşti: După alegerea Domnului Alexandru Ioan Cuza, se prefăcu capitala României într-o mare de făclii şi lumini; îndată se improviză o iluminaţie măreaţă şi un conduct impunător cu făclii, precedat de bande muzicale şi de un batalion de miliţie română. O generală entuziasmare cuprinse tot oraşul, care răsuna de urări: „Să trăiască Prinţul României Alexandru Ioan Cuza!”. Într-aceea, telegramele erau în cea mai mare activitate cu răspândirea ştirii acesteia în toate ţările. În Iaşi, se primi această ştire cu un entuziasm fără margini. Prinţul Alexandru Ioan Cuza îndată-şi şi puse un guvern provizoriu în Bucureşti, stătător din domnii Golescu, Dimitrie Ghika şi spătarul (supremul cap al miliţiei) Vlădoianu. Pe joi, se aşteaptă Prinţul ales să vină la Bucureşti şi să-şi depună jurământul constituţional (Gazeta Transilvaniei, nr. 4, 31 ianuarie 1859, p. 19).

*

Tempera Iasi 1848 ARHIVA SSL n 3 1905 p 109

*

Iaşi, 27 ianuarie vechi. Aici compuse Alecu, Domnul, un minister împăcător de toate frângerile. În persoanele domnilor Vasile Sturza, ca ministru preşedinte şi de interne, postelnic Vasile Alecsandri, ca ministru de externe, Lascăr Răducanu-Roseti, ministru de finanţe, Constantin Rola, ministru de cult şi instrucţiune, Dimitrie Miclescu, ministru edil, Manolache C. Iepureanu, ministrul justiţiei, şi poliţia rămase în mâna colonelului Constantin Mano.

*

Poliţia guvernului nou a şi început a strânge frânele menţinerii ordinii, cu energie de ostaşi. După cum ni se împărtăşeşte şi după cum citim şi din „B.” şi „Kr. Z.”, apoi oamenii blăstămaţi nu lăsară ca bucuria generală, cu alegerea Domnului, să nu fie turburată şi ameninţată. O seamă de emigranţi, mai vârtos poloni, se puseră tiptil la rând prin Galaţi, Focşani şi Botoşani, ca, cu ocaziunea alegerilor, să se alăture către o partidă şi să încingă o revoluţiune, pe care apoi să o lăţească în Polonia, apoi noul guvern iute puse mâna pe revoluţionari, punând la umbră mai mulţi dintre ei. „B. Z.” Scrie că Prinţul Grigorie Sturza, general turcesc, a fost în comunicaţiune cu turburătorii aceştia şi avea de cuget, cu ajutorul lor, a se sui, prin revoltă, pe Scaunul Domniei, dacă nu i-ar succede alegerea. Mai întâi, se închiseră, în Iaşi, în urma unei încăierături, 22 de poloni, care primiră bani de la partida îndrăcită ca să pornească la Focşani, unde se mai aflau vreo 400 feciori din legiunea polono-turcă şi din cea maghiară, ca să-i stea la dispoziţie.

*

Beizadea Grigorie Sturza (fiul) chemase pe Domnul Cuza la Focşani, cu cuvânt că acolo se va proclama, deodată, regent al ambelor Principate, supt nume de România, vrând însă a-l pierde şi, cu ajutorul revoltei, a se proclama Domn şi a se arunca pe sine pe tron. Unii dintre prinşi declarară public că beizadea Sturza a avut planul acesta diavolesc.

*

Tempera Iasi 1845 CLA 1909 p 123

*

Fostul adjutant al lui Grigorie Sturza, Murat Bey (Verbinski), fu arestat, pe drumul spre Focşani, cu alţi consorţi disperaţi, care erau armaţi înfricoşat. La astfel de păsări răpitoare le ştie Domnul Cuza pune cursa, căci în ambele ţări a emis strâns ordine ca, aflându-se astfel de vagabonţi turburători, îndată să se aresteze. Adeverirea faptelor acestora o aşteptăm din fântâni oficioase. Astfel, nu lipsi, nici aici, un Iuda, care mai ieri îşi bătea pieptul că iacă, în mijlocul românilor, ca Moise vine ca să-i mântuiască (Gazeta Transilvaniei, nr. 4, 31 ianuarie 1859, p. 19).

*

Tempera Bucuresti BOABE DE GRAU 1930 n 10 p 593

*

România. Bucureşti, în 28 ianuarie. Nimic mai plăcut decât forma ce a luat Camera noastră astăzi. După celebra zi de 24 Ianuarie, zi solemnă şi care s-a otărât de Adunare a fi o eternă sărbătoare naţională, nu mai este dreaptă, nu mai este stingheră în Adunare; în alte cuvinte, nu mai este partidă, căci toţi sunt partida naţiunii. Acest rezultat nu este mult mai frumos decât acela ce-l prezenta Camera, în celelalte două zile, când fiecare parte din Cameră se privea ca inamică? Ce efect ar fi avut această inamiciţie? Mizeria şi nenorocirea ţării.

*

Astăzi, că toţi deputaţii formează un singur corp, rezultatul va fi binele pentru toţi şi pentru fiecare, fericirea pentru toţi şi pentru fiecare. Dar pentru ca aceasta să se realizeze, este de dorit ca acest acord să nu piară, să urmeze şi în viitor, când va veni rândul chestiunilor de reforme. Aceste chestiuni pot fi importante; însă să ne aducem aminte că mersul lor depinde mult de la Domn; căci, după cum ştim, dreptul de iniţiativă al legilor de interes special este dat, de Convenţie, numai Domnului. Prin urmare, dacă Domnul va prezenta un proiect bine cugetat şi conform progresului şi trebuinţei timpului, anevoie va fi Camerei a-l răsturna; căci un asemenea proiect va avea în favoarea sa opiniunea publică, care a început a fi de oarecare importanţă şi la noi.

*

Dar, aşteptând aste chestiuni, misiunea Camerei s-a uşurat deocamdată. Deputaţii ce o compun se ţin, acum, de bancheturi. Li se permite astă distracţiune, după luptele grele ce au avut a susţine în cele trei zile. Dar, când va veni ora de lucru, voim a-i vedea luptând cu bărbăţie.

*

Tempera Iasi 1845 CLA 1909 p 134

*

Ministerul (în sensul de guvern – n. n.) nostru provizoriu se compuse de către Maiestatea Sa Alexandru Ioan Cuza, după cum l-am publicat într-un supliment al nostru. Mai repetăm, şi aici, numele domnilor miniştri Ioan Filipescu, prezident al Consiliului şi ministrul justiţiei; general V. Vlădoianu, ministru al războiului; Nicu Golescu, ministru din lăuntru; Ioan Cantacuzino, ministrul cultului şi al instrucţiunii; Dimitrie Brătianu, ministru din afară; Barbu Catargi, ministrul finanţelor; Grigore Filipescu, ministru de control. Guvernul, până la venirea Domnului, se află încredinţat domnului Ioan A. Filipescu şi domnului Nicu Golescu. Acest minister îl aflăm compus din oameni onorabili şi stimaţi, şi aşa cum se mulţumesc mai multe partide. Observăm că oficiul (înscrisul oficial – n. n.) prin care Maiestatea Sa întăreşte acest minister zice că directorii, administratorii şi ceilalţi funcţionari vor rămâne toţi pe la locurile lor, până la venirea Măriei Sale, când se vor face schimbările ce se vor afla de cuviinţă. Sosirea Maiestăţii Sale, în capitala noastră, asemenea nu se ştie pozitiv pe când va fi; unii cred că va fi după 4 februarie, adică după ce, mai întâi, se va face, în Iaşi, ceremonia încoronării.

*

Camera s-a mai adunat şi în zilele de 25 şi 26 ianuarie, pentru nişte lucruri preliminarii. Fiindcă, în numărul trecut, nu am arătat numele tuturor persoanelor ce compun biroul, le arătăm astăzi. Vice-prezidenţi sunt: domnii C. Cantacuzino şi Barbu Catargi; secretari sunt: domnii Ioan Cantacuzino, A. Arsache, C. Fălcoianu, D. Brătianu; secretari supleanţi sunt: domnii C. Turnivitu şi Apostolescu; chestori sunt: domnii G. Băleanu, I. Filipescu şi A. Florescu.

*

S-a trimis către Domn, în Moldova, o deputaţie, compusă din Sfinţia Sa Părintele episcop de Argeş, domnii Scarlat Creţulescu, A. Florescu, G. Opranu, Barbu Slătineanu şi, ca ataşat, C. Roseti.

*

Pe lângă aceasta, s-a format o comisie spre facerea regulamentului Camerei. Membrii acestei comisii sunt: domnii Bozianu, B. Boerescu, Barbu Catargi, Ioan Florescu, Constantin Brăiloiu. Această comisie mai este însărcinată a face un proiect de listă civilă a Domnului. S-a mai ales o altă comisie, de trei membri, Prinţul Dimitrie Ghika, D. Brătianu şi B. Boerescu, spre a redacta, din partea Camerei către Domn, un memoriu despre motivele şi natura alegerii ce a făcut Camera, pentru ca, apoi, acestea să se expună puterilor garante, de o deputaţie ce Domnul o va trimite pe lângă aceste puteri. După aceea, Camera şi-a luat două zile de vacanţă. Lucrările ei reîncepură la 29 ale acestei luni.

*

Tempera Bucuresti Hanul lui Manuc BOABE DE GRAU 1930 n 5 p 299

*

La 27 ale acesteia, oştirea română şi-a făcut jurământul de credinţă către Domn şi ţară. Spectacolul era grandios şi orice român simţea inima sa bătând de bucurie, la vederea acestei oştiri, ce jura a apăra unirea. Tot la 27, s-a primit o ştire telegrafică în Bucureşti, prin care se anunţa că, în cuvântul ce a ţinut Împăratul Napoleon (al III-lea – n. n.), la deschiderea Camerei din Paris, a vorbit despre România într-un chip foarte favorabil. Ceea ce dovedeşte că Franţa s-a pronunţat, chiar de acum, în favoarea alegerii noastre.

*

Cuza portret

*

În fine, armia României primi, la 26 ianuarie, Ordinul de Zi al Măriei Sale Domnului Alexandru Ioan I, ce s-a publicat îndată, după care, luându-se dispoziţiile necesare, astăzi, marţi, în 27 ianuarie, la 11 ore de dimineaţă, s-a concentrat toată oştirea din garnizoana Bucureşti în cazarma Alexandria, unde s-a săvârşit solemnitatea depunerii jurământului de credinţă către Maiestatea Sa Domnitorul şi către patrie. Oştirea concentrată s-a compus din Regimentul Nr. 1, 5 companii din regiment, Regimentul Nr. 3 de Pedestrime, escadronul al 3-lea din Regimentul de Cavalerie, din bateria de artilerie, din comanda de pompieri, elevii Şcolii Militare şi ai Şcolii de Chirurgie, şi de către toate gradele ofiţereşti din Statul Major al ministerului ostăşesc şi adjutanţii domneşti, cu toţi cei ataşaţi la dânsele, şi 3 bande de muzicanţi.

*

Ceremonia s-a deschis, faţă cu onoraţii domni miniştri, deputaţi ai Camerei legislative, funcţionarii guvernului şi o mulţime de cetăţeni, printr-un discurs, ţinut către ostaşi de către dumnealui domnul general al oştirii române din Valahia, ce s-a primit cu aclamaţie generală de toată oştirea şi de către toate persoanele aflate de faţă; după aceasta, a citit Ordinul de Zi al Măriei Sale Domnului, dat către armia României, care a fost întreruptă de aclamaţii de bucurie şi de entuziasm naţional; iar după finirea acestui ordin, s-a săvârşit, prin Eminenţa Sa Părintele Mitropolit al Ţării româneşti, jurământul de credinţă, depus sub steagul oştirii de către toate gradele ostăşeşti, care au sărutat, pe rând, Crucea şi Sfânta Evanghelie.

*

Solemnitatea s-a încheiat prin defilarea trupelor, în prezenţa Eminenţei Sale Mitropolitul Ţării, a domnului prezident şi a domnilor membri ai consiliului administrativ, precum şi a domnilor deputaţi. Eminenţa Sa Mitropolitul Ţării, în tot cursul defilării, a binecuvântat trupele şi, după finirea ceremoniei, le-a ţinut un mic discurs spiritual, privitor la solemnitatea acestui act. Această solemnitate se va urma în toată ţara, unde se află oştire, atât de linie, de graniţă, cât şi jandarmerie, ordonându-se a se serba cu „Te Deum” şi mese pentru toate gradele, fără osebire, spre a lua toţi, deopotrivă, parte la publica bucurie (Gazeta Transilvaniei, nr. 5, 5 februarie 1859, pp. 23, 24).