Povestea aşezărilor sucevene: Zamostea

Ţărani români – Anatole de Demidoff (1813-1870).

ZAMOSTEA. Moştenind satele primite, în 6 iulie 1413, de soacra lui Alexandru cel Bun, doamna Anastasia, „Episcopia de Rădăuţi, a Sfântului neculai, unde sunt îngropaţi moşii” voievodului moldav. Poftea, în mod cât se poate de natural pământesc, înmulţirea păcătoaselor averi pământeşti, dar de multe închinări şi rugi a fost nevoie, până în primăvara anului 1490, când, sub pretextul ascultării, 50 de biserici, printre care şi cea din Zamostea, îi sunt închinate de către evlaviosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei, iar odată cu închinarea bisericilor încap pe mâini călugăreşti şi satele şi moşiile cărora acele biserici le deschideau calea spre cer, chestia asta numindu-se, la începuturile civilizaţiei umane, în toate limbilă pământului Daina, Daena sau Doina, cu înţelesul de perspectivă, deschidere spre, deci ca primă tentativă religioasă a omenirii, născocită de un şaman care şi-a zis Cali Caluşar, adică Naşterea Luminii – Naşterea Limbii Credinţei. Numai că întâmplările acestea mitice nu-şi au locul aici şi nu ştiu ce-mi veni să le amintesc, deşi gândul îmi zbura la celelalte sate din zonă ale lui Ianis Viteazul, care, neavând biserică, nu au fost închinate şi au mai aparţinut, cale de vremelnice veacuri, unor oameni vrednici şi, desigur, Istoriei. Zamostea, în schimb, dacă tot învăţase să se pună pe genunchi, a fost pentru mult amar de vreme îngenunchiată şi mai deloc mărturisită. Abia după cumpărarea unei bucăţi din Moldova turcilor, aflată sub stăpânirea efectivă a ruşilor, de către austrieci, s-a mai populat şi Zamostea, iar ca sat de graniţă, s-a şi istoricizat, pentru că rutenii bucovineni de peste graniţă şi rutenii moldoveni liuzi puneau adesea de negustorie prin contrabandă, inclusiv prin metoda furtului din pădurea Zamoşceanca, care avea să devină proprietate la fel de nemţeacă precum Bucovina, dar „de Coroană”. Furau din lemnul „domeniului României” sătenii din Negostina şi Şerbăuţi şi îşi vedeau numele tipărite în Monitorul Oficial, în cazul în care îi şi interesa – chestie de care mă îndoiesc, pentru că româneşte nu ştiau iotă, româna fiind, după predicile preoţeşti, „limbă satanică”: „Învaţă, Mărie, ruseşte, ca să-i poţi explica lui Iisus toate păcatele tale, căci Iisus nu ştie româneşte, ci numai slavoneşte!”. Chestiile astea nu-şi mai au rostul în istorie, deoarece, tot în slavonă şi tot în tinda bisericii valahilor, s-a zămislit şi cultura română.

1490, martie 15: Printre cele „50 de biserici cu popii; din ținutul Suceava 44”, întărite Episcopiei de Rădăuți, se numără și „a 23-a biserică, laZamostia, cu popă”[1].

1772-1774: În Ocolul Siretului de Sus, conform recensământului rusesc dispus de Rumeanţev, la Zamostea existau doar 19 case şi doar 10 bienici, 9 fiind rufeturi, adică 2 mazili, 3 volintiri, 3 păstori ai medelnicerului Silion şi 1 ţigan[2].

1775: În recensământul ordonat de generalul Spleny, primul guvernator militar al Bucovinei, înainte de convenirea graniţelor definitive, în Ocolul Siretului, Zamostea are 1 popă şi 23 ţărani[3].

1803: În 1803, când încă aparţinea mănăstirii Râşca, Zamostea avea un plus de 148 liuzi (străini veniţi din Galiţia), în vreme ce „Ruşii lui Ciomărtan, ai lui Ianacachi Ciomărtan” aveau 91 de liuzi, iar „Bălileştii dumisale logofetesei Ilincăi Palade”[4], doar 48 dintre nefericiţii iobagi ai Poloniei, care şi-au luat lumea în cap de atâta suferinţă, devenind rădăcini genealogice pentru mândrul neam moldovenesc de astăzi.

1810: Parohia Zamostea, 450 familii, cu cătunele Răuteni, Tăuţeşti şi Nicani, are biserica parohială „Sfântul Ioan Botezătorul”, fondată, de piatră şi cărămidă, de căpitanul Grigore Costrăş, proprietar, la 1803, călugărit, în urmă la mănăstirea Râşca, şi numit Ghenadie, iar soţia sa, Monahia Teodora. Pe o icoană mică, cu hramul „Sfântului Ioan Botezătorul”, se citeşte: „Acest sfânt şi Dumnezeiesc locaş este făcut, din temelie, de căpitanul Grigore Ccstrăş, cu toa­ta cheltuiala, spre a sa pomenire şi a neamului său, fă­când şi 2 clopote, unul de 1600 ocă şi altul de 100 ocă, şi două rânduri veșminte preoţeşti, 2 diaconeşti şi alte tacâmuri bisericeşti, şi a ferecat şi o Sfântă Evanghelie cu argint, şi se prăznuieşte hramul Sfântul Ioan Botezătorul, ghenarie 7 zile, şi s-a sfinţit la anul de la Christos 1810, făcând şi zid de piatră în jurul acestui locaş. Asemene cu a sa cheltuială şi la acest sfânt locaş, a dat şi satul ajutor cu căratul materiei, care cum au voit, spre a lor pomenire, şi catapiteasma săpată, zugrăvită, a făcut tretrapoade, cu strane cu tot”. Altă inscripţie, deasupra uşii: „Actuala biserică se ridică în locul unei alte bisericuţe de lemn, ce fusese puţin mai la vale, în acest cimitir”. Un clopot mic, cu litere slavone, se zice a fi de la fosta bisericuţă. Sunt icoane de la fosta bisericuţă, din care, pe cea a hramului, este data 7299 (1791) April 8. În pridvor se vede potretul Bisericii, al Mân­tuitorului, al Sfântului Ioan Botezătorul şi ale ctitorilor. Catapiteasma, în 4 rânduri de icoane mici, cu pictură şi sculptură aleasă. Evanghelia de argint poartă data 1815, cu numele satului Zamostea şi a fundatorului. Pe Sântul Potir de argint se citeşte: „Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi Iordache, Elena, Zoi şi tot neamul lor / 1830“. Clopotniţa cu un turn are 4 clopote, podeala jos, din scânduri, în sfântul altar, cu cărămidă, ca şi în antret, la centru şi pridvor, piatră. Sunt 25,5 fălci pământ bisericesc, în tabela delimitării. / Proprietatea moşiei e a statului, fostă a mănăsti­rii Râşca, iar din vechime, a mănăstirii Zamostea, din Bucovina, până la 1785, când s-a vândut. Pâraiele Humăria, Putreda şi Caranca se varsă în Siret, ce curge pe margine. Este şi pădurea Baranca, pe şes. / Clerul, în 1894: paroh I. Măcărescu, seminar 4 cla­se, atestat No. 682 din 1872, Huşi. Cântăreţi: T. Băncescu, decret No. 3110 în 1864, şi Al. Popescu, decrct No. 368 din 1888, urmând Al. Ionescu şi Al. Andriescu. I. Mă­cărescu, în locul lui Ionescu”[5].

1878: „Tribunalul de Dorohoi: Ioan Lipcalinc, din Bucovina, este citat, pentru 14 noiembrie, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea; la neurmare, se va precede conform legei. No. 10.935. / Vasile Hrisovschi, din Bucovina, este citat, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea. / Dumitru Hrisovschi , din Bucovina, este citat, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea. / Groholea Casimiri, din Bucovina , este citat, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea. / Neculai Prochiupiuc, din Bucovina, este citat, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea. / Gheorghe Scripciuc, din Bucovina, este, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea. / Ion Ştranciuc, din Bucovina, este citat, pentru 14 noiembrie 1878, a se prezenta în camera acestui tribunal, orele 10 a. m., ca inculpat pentru furare de lemne din pădurea Statului Zamostea”[6].

1895: „Soldaţii mai jos notaţi dezertând, sunt rugate toate autorităţile civile şi militare a-i urmări şi prinzându-i, să-i trimită depozitului de recrutare Dorohoi: Regimentul 12 artilerie: Urâtu Gheorghe, contingentul 1889, din comuna Zamostea, judeţul Dorohoi. / Batalionul 4 vânători: Ifrim Theodor, contingentul 1886, din comuna Zamostea, judeţul Dorohoi. / Regimentul 4 roşiori: Istrate Petre, contingentul 1890, din comuna Zamostea, judeţul Dorohoi. / Regimentul 4 artiterie:  Hrumei Ioan, contingentul 1880, din comuna Zamostea, judeţul Dorohoi. / Regimentul 8 Dragoş No. 29: Briabăn Gheorghe, contingentul 1881, din comuna Zamostea, judeţul Dorohoi; Luchian Gheorghe, contingentul 1893, din comuna Zamostia, judeţul Dorohoi”[7].

1895: „Zamoştia, comună rurală, în județul Dorohoi, plasa Berhometele, formată din satele: Bălineşti, Ruşi-Ciomârtanul şi Zamoştia. Are o populaţie de 2.805 suflete; 3 biserici şi o şcoală. Locuitorii posedă: 1.140 vite mari cornute, 1.066 oi, 34 capre, 166 cai, 866 porci şi 200 stupi. Zamoştia, sat, pe moşia cu ace­laşi nume, județul Dorohoi, plasa Berhometele, comuna Zamoştia, format din cătuneșe Răuţeni, Tăuteşti şi Nicani, cu o populaţie de 1.956 suflete. Proprietatea moşiei e a sta­tului, fostă a mănăstirii Râşca, iar din vechime a mănăstirii Zamoştia din Bucovina, până la 1785, când s-a vândut. Are o biserică (1803) și o şcoală. E udat de: Putrida, Humăria şi Caranca, începătoare din pă­durea moşiei şi care se varsă în râul Siretul, ce curge pe mar­gine. Drumuri: acel ce duce la Mihăileni şi acel ce duce la satele vecine. Moşia se hotăreşte cu: Balniţi, Ruşi Ciomârtanul şi Zvoriştea”[8]. „Biserica, cu patronatul „Sfântul Ioan Botezătorul”, cu 2 preoţi, 2 cântăreţi şi 1 palamar; este bine zidită, făcută la 1803, de fraţii Alecu şi Gheorghe Cristescu. Şcoala primară, cu 1 învăţător şi 90 elevi, are bun local, făcut de comună. Calitatea pământului e cam puţin fertilă. Sătenii împroprietăriţi au 1.561 hectare 9 ari pământ; iar proprietatea: 1.446 hectare 52 ari câmp şi 1.031 hectare 18 ari pădure, atât în partea dealului, cât şi pe şesul Siretului… Drumuri sunt acel ce duce la Mihăileni şi acel ducător la satele vecine. Moşia se hotărăşte cu Balniţii, Ruşii-Ciomărtan şi Zvorăştea”[9].

1899: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 18 Noiembrie 1899, orele 11 a. m., se va ţine, în localul primăriei comunelor respective de care depinde fiecare din bunurile notate mai jos, licitaţiune publică orală pentru arendarea terenurilor de arătură, de fâneţe şi a golurilor de munte pentru păşune, încorporate pădurilor prin perimetrarea lor, cu ocaziunea vinderii de veci a moşiilor respective: Zamostea: „158. Locurile de arătură şi de fâneţe, anume: poienile numite a lui Iordache, a Irinei, a lui Gheorghe Gavriloaei, a Preotului Dumitru, a lui Ioan Pătroaia, a lui Constantin Cliru, a lui Manole Otăraşu, a lui Gheorghe Beldianu si capul Bahnei, în întindere ca de 6 hectare, 3.907 mp, situate în perimetrul pădurii Statului Zamostea; garanţia provizorie lei 120. / 100. Locurile de fâneţe, şi anume Putrida, ca de 6.800 mp; Marginea la Budăi, ca de 1 hectar, 8.000 mp; la Humărie, ca de 5.000 mp; poiana lui Mihaiu, ca de 3.000 mp; la Velniţe, ca 1 hectar, 8.000 mp; sub garanţie, ca 15 hectare; Grigore Andrei, ca 7.000 mp; Huciul Burlacului, ca 1.800 mp; Livada lui Ilie, ca 1 hectar; în prisos, la Răuţeni, ca 2 hectare, 2.000 mp; Prisacu I. Andrei Răuţu, ca 5.800 mp; linia Cristodor, 6.000 mp; Andreeşti, ca 7.000 mp; la Fântâna Litru, ca 2 hectare, 3.000 mp; Nicolae Gherman, ca 8.000 mp; Cojocarului, ca 1 hectar, 7.000 mp; la Peri, ca 3.000 mp; poiana Ion a Lupului, ea de 1 hectar, 7.000 mp; Marginea Petrea Haraga, ca 7.000 mp; Marginea N. Cojocăraşu, ca 7.000 mp; Marginea Hariţag, ca 7.000 mp; Marginea Ioan Ivăneaţă, ca 7.200 mp; Marginea Ioan Olăreasca, ca 1 hectar, 2.000 mp; Marginea Martiuc, ca 6.000 mp; Marginea Dângeni, ca 1 hectar, 8.000 mp; Marginea Carnicești, ca 13 hectar, 6.000 mp; Marginea podul Bursei, ca 2 hectare, 5.000 mp; Marginea Prisosului, ca 1 hectar, 2.000 mp; Poiana Carniciuc, ca 1 hectar, 2.000 mp; Ion Lupașcu, ca 6.000 mp; Baranca Nioanei, ca 5 hectare, 5.000 mp; Peste Baranca, ca 2 hectare, 5.000 mp; la Marișca, ca 1 hectar, 7.000 mp; Gherasim, ca 2.000 mp; Dascălu Gheorghe, ca 3.400 mp; Toader Cararie, ca 1.700 mp; Hatageni, ca 1 hectar, 2.000 mp; Ion Alexandru, ca 3.500 mp; Hârțac, ca 2.000 mp; Zăvoiul Popii Simion, ca 7 hectare; poiana de de la Popa, ca 2 hectare; podul lui Mihai, ca 1 hectar, 5.000 mp; poiana Ion Moscaliuc, ca 7.000 mp; Ohaci, ca 5.000 mp; câmpul Boerescu, ca 30 hectare, poiana Zăvoiul Pralei, ca 5 hectare, 6.000 mp; poiana zăvoiul Breabăn, ca 12 hectare, 5.000 mp; poienile Zăvoiul de la Țintirim, ca 11 hectare, 5.000 mp; poiana Zăvoiul popii Vasile, ca 5 hectare, 5.000 mp; poiana la Zăvoiul Nichiforeni, ca 7 hectare, 2.000 mp; poiana Baciului, ca 1 hectar, 9.000 mp; la Strejet, ca 23 hectare, dimpreună cu locurile de arătură, și anume: la gârla Calistului, ca 2.500 mp; livada lui Ilie, ca 3 hectare, 8.000 mp; la Sandola Răuțeni, ca 4 hectare, 5.000 mp; la Merii Cojocarului, ca 10 hectare; fântâna Litrului, ca 3 hectare, 7.000 mp; linia Hristodor, ca 32 hectare; linia Gherasinilor, ca 6 hectare, 5.000 mp; la Rohatca, ca 1 hectar, 5.000 mp; Marginea Lanului Budăi, 3 hectare, 8.000 mp; Gavril Șandru, ca 5.000 mp; Butnărești, ca 9 hectare, 5.000 mp; la Murișca, ca 2 hectare, 6.000 mp; Olăranu, ca 6.000 mp; Chiri-Beșu, ca 6.500 mp; Vărzari, ca 1 hectar, 2.000 mp; Dimitrie Amorli, ca 1 hectar; Carg ca 5.000 mp; Bucnelinilor, ca 1 hectar; Costache a Jităriței, ca 2 hectare, 5.000 mp; Ion Popa, ca 3 hectare; pe malul Siretului, ca 2 hectare, 2.000 mp; Curătura popii Simion, ca 17 hectare; În pârloage, ca 27 hectare; Curătura Țintirim, ca 24 hectare; poiana Zăvoiul Pralei, ca 3.000 mp; poiana Zăvoiul Breabănu, ca 2 hectare, și locurile loturilor schimbate, ca 13 hectare; în total întindere ca 343 hectare, 2.000 mp, răspândite prin pădurea ți zăvoaiele Statului de pe moșia Zamostea; precum și cu dreptul de a introduce vite la pășune în următoarele zăvoaie bătrâne, până când vor fi puse în exploatare fără dreptul pentru arendaș a ridica vreo pretențiune, în cazul când, în cursul periodului de arendare, s-ar da în tăiere, și anume: în zăvoiul bătrân Nichiforeni, ca 11 hectare, 300 mp, fără 1 hectar, 1.430 mp lăstar tânăr de nuiele; limitat la Nord și Vest cu râul Siret, la Sud cu frontiera Austriei, la Est cu loturile locuitorilor. În zăvoiul bătrân Breabănu, ca 30 hectare, 5.000 mp, fără 7 hectare, 1.600 mp lăstar tânăr de nuiele; limitat la Nord, Vest și Sud cu Siretul și la Est cu locurile locuitorilor. În zăvoiul bătrân Talpei, ca 5.400 mp, fără 4 hectare, 1.200 mp lăstar, limitat la Nord și Est cu râul Siret, la apus cu Bucovina și la Sud cu locurile locuitorilor. În zăvoiul bătrâra Popa Vasile, ca 5 hectare, 100 mp, fără 2 hectare, 1.500 mp lăstar, și în zăvoiul bătrân Țintirim, ca 15 hectare, 3.900 mp, fără 4 hectare, 2.900 mp lăstar; amândouă zăvoaiele limitate la Nord, Vest și Est cu moșia Hăpâi și la Sud cu pădurea Statulul Zamostea. În zăvoiul Vadu Mihai, ca 1 hectar, 4.300 mp, fără 2 hectare, 2.860 mp lăstar, și cu zăvoiul Popa Simion, ca 13 hectare, 6.000 mp, fără 3 hectare, 5.800 mp lăstar; ambele limitate la Nord, Vest și Est cu râul Siretul și la Sud cu pădurea Zamostea. În zăvoiul bătrân Pralea, ca 6 hectare, 9.100 mp, fără 5 hectare, 7.300 mp lăstar; limitat la Nord, Est și Vest cu râul Siret și la Sud cu pădurea Zamostea. Arendașul fiind obligat pe această întindere de 84 hectare, 1.410 mp, zăvoaie bătrâne, să nu introducă decât numărul de 17 vite mari. Orice vite intreduse în plus sau în alte părți, prin zăvoaiele tinere, va plăti amendă după codul silvic; garanția provizorie 3.000 lei” (Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, pp. 5915, 5916).

1906:  Se înființează „Banca populară „Prevederea” din comuna Hânțești și filialele ei: Adâncata, Vârful Câmpului, Zamostea și Grămești din plasa Berhometele, județul Dorohoi” (Biblioteca Academiei Române, Creșterile din anul 1906, No. II, aprilie 107, București 1907, p, 52).

1913: „S-a aprobat, pe 1 noiembrie 1913, pe următoarele persoane ca suplinitoare la şcoalele rurale din judeţul Dorohoi: dl Dumitru Capră, absolvent de gimnaziu, la ţcoala rurală Zamostea, postul al 3-lea” (Opinia, No. 2026, Anul X, duminică 3 noiembrie 1913, p. 3)

1919: „EXTRAS de pe procesul-verbal încheiat de comisiunea I judeţeană Dorohoi, relativ la exproprierea moşiei Bălineşti-Ruşi din comuna Zamostea, proprietatea doamnei Hortansa Gh. Constantinescu. Din această moşie s-au expropriat 77 ha 84 ari, care se găseşte lângă satul Badragi şi se întinde înspre moşia Ciomârtea-Holban şi se megieşeşte la răsărit cu restul proprietăţii, la apus cu pădurea proprietăţii Bălineşti, la nord cu moşia Ciomârtan-Holban, iar la sud cu ţarina locuitailor din Badragi. Terenul expropriat se compune din 30 ha calitatea I, 32 ha calitatea II, iar restul de 15 ha 84 arii calitatea III. Comisiunea opineazi a se plăti cu 1.100 lei ha calitatea I, cu 1.000 lei ha calitatea II şi cu 600 lei calitatea III. / Pentru exactitate, Preşedintele comisiunei, / judecător M. Balasan. / Secretar, I. Baer”[10].

1922: „Se vinde din pădurea Statutui Zamostea, seria II Zăvoaiele, de pe proprietatea Statului Zamostea, situată în județul Dorohoi, plasa Siret, un numărr de patru parchete, formând seria II Zăvoaiele, la suprafață totală ca de 108 ha, care se limitează: la nord cu râul Siret și poieni din perimetru, în sud cu poieni din perimetru, râul Siret și locurile locuitorilor, la est cu râul Siret și poieni perimetrale, și la vest cu poieni din perimetrul râului Siret și locurile locuitorilor”[11].

1925: Informaţia despre misterele paranormale, care şi-au revărsat enigmele asupra nordului Moldovei, începând cu data de 7 aprilie 1925, captând interesul savanţilor Europei şi Americii, precum F. Grünewald sau Harry Price, am găsit-o, mai întâi, în presa franceză şi cum povestea fetiţei de 13 anişori, din Talpa, este incredibilă (bolboroseau apele Siretului şi se abătea grindina asupra casei ei, când ieşea în uliţă; obiecte mari şi grele căpătau imponderabilitate; un preot din Zamostea, care, ca şi cei de la Sfântul Ioan cel Nou, a vrut să o exorcizeze a fost lovit de un fulger, ivit din senin şi intrat în biserică pe uşă, apoi dispărând prin vitraliul ferestrei bisericii, pe care a spart-o, etc.) şi, după ce am verificat-o şi prin presa română a vremii, am zis că e bine să o fac ştiută, cu câte o relatare de presă pe zi, doar ca să ne convingem cât de uitucă este mintea nemărturisitoare a românilor. Precizez, încă din start, că în toată această reală poveste a paranormalului nu „diavolul” o sâcâia, poznaş de copilăreşte, pe Eleonora (de pildă, în prezenţa a numeroşi martori, după ce şoferul trimisului doctorului Pădeanu, din Bucureşti, întorcea maşina trudnic, în câte o jumătate de oră, spiritul o repunea, imediat, în poziţia iniţială, în care fusese parcată în faţa bisericii mănăstirii Gorovei). Întâmplarea paranormală din 1925 şi din anii următori (internată în ospiciul din Cernăuţi şi izolată în celula unui pavilion mărginaş, Eleonora dispare inexplicabil) merită cunoscută, pentru că, vorba unui uitat gazetar bucovinean, Gavril Todică, probează că suntem total neştiutor în ceea ce priveşte „ştiinţa despre su­flet” şi că, „deocamdată, putem primi lecţii aspre prin Eleonora Zugun, care ne arată că navigăm în plin necunoscut şi trebuie să fim foarte rezervaţi în negaţii”. Dar iată, mai întâi, relatarea din „La Liberté”, care mi-a deschis calea spre un subiect fantastic şi adevărat, pe care vă vi-l voi prezenta în întregime: / „De aproape două luni, o întâmplare cât se poate de stranie ţine toată Bucovina românească  în precipitată respiraţie. Este vorba despre un caz enigmatic, unul dintre cele mai incredibile şi mai neliniştitoare dintre câte s-au văzut pe aici. Iată faptele. Nu poate fi nici o dispută în privinţa lor. Rapoartele poliţiei, ale experţilor medicali, ale unei misiuni ştiinţifice au stabilit aceleaşi concluzii, pe care noi le vom prezenta. / În 7 aprilie trecut (1925 – n. n.), o tânără ţărancă din Talpa, un sat mare, situat la frontiera română ungară, se întorcea din satul vecin, Buhai. Eleonora Zugun fusese în vizită la bunica, o vrăjitoare de aproape o sută de ani, foarte cunoscută în regiune. Ce s-a întâmplat în cursul acestei vizite? Este imposibil de ştiut. / Dar, la întoarcerea Eleonorei, fenomene inexplicabile au început să se producă în casa ei părintească: apariţii stranii, lamentaţii sfâşietoare, a căror origine era necunoscută. Când copila intra într-o cameră, toate obiectele metalice se puneau în mişcare. Oalele grele începeau să plutească. Când ieşea pe uliţele satului, apa Siretului, care traversează localitatea, începea să clocotească, o ploaie cu pietre se abătea atunci  peste casa micii vrăjitoare. / Panica domnea peste tot în sat. Posedata fu dusă la moaştele Sfântului Ioan cel Nou din Suceava, pentru a fi exorcizată. Toţi preoţii au trudit zadarnic. Manifestările diabolice s-au dublat. În cadrul unei exorcizări, oficiată de preotul Ioan Macarescu, din Zamostea[12], un fulger, ivit din senin, l-a lovit în faţă şi a spart vitraliul ferestrei bisericii. A fost nevoie să fie transportat, muribund, la spitalul din Cernăuţi. / Exorcismele trebuiau întrerupte. Într-adevăr, un fel de contagiune satanică părea că ar fi prins călugărițele mănăstirii[13]. Posedarea părea să fie cât mai curând posibilă. / Internată la azilul de alienaţi din Cernăuţi, aceleaşi simptome de blestem urmară. Ceea ce au constatat şi medicii ospiciului, doi profesori universitari cunoscuţi, doctorii Flohr şi Rammler. / A fost nevoie ca tânăra fată să fie închisă în celula unui pavilion izolat, din care bolnavii fuseseră evacuaţi. Or – şi aceasta este cea mai nebunească întâmplare – în 2 mai 1925, pe când medicii veniră să-şi facă vizita cotidiană, ei au constatat că fata a dispărut. Nu ştim ce a devenit Eleonora Zugun”[14].

1925: „Posedata, la Londra. Manifestări satanice apar în jurul Eleonorei Zugun. Am relatat, acum câteva zile, tulburătoarele mistere care o apasă pe Eleonora Zugun, o româncuţă în vârstă de 13 ani, care a spus că este posedată de diavol. Contesa Zoe Wassilko Serecki, care a găsit-o pe această copilă într-un azil de nebuni şi a scos-o de acolo  şi a dus-o la Londra, pentru a o prezenta unei examinări din partea Laboratorului Naţional Britanic pentru Cercetări Psihice. / Contesa Serecki afirmă că a avut de constat următoarele fenomene: pe corpul Eleonorei Zugun, au apărut brusc amprente de dinţi, precum în cazul unor muşcături adânci; acele apar de nu se ştie de unde şi se înfig în faţa ei; pensule invizibile trasează semne misterioase; un pumnal, care se găsea pe o mobilă, în camera posedatei, a zburat, pentru a se înfige în lemnul uşii. / Un scepticism universal  a întâmpinat aceste stranii declaraţii. Acum se pare că toţi aşteaptă primele concluzii ale Laboratorului Psihic, în stabilirea adevărului. Sâmbăta trecută, într-adevăr, manifestări „satanice” s-au produs în jurul Eleonorei Zugun. În cursul după-amiezii, pe când tânăra fată se afla în compania a doi observatori, şase pete de arsură i-au apărut pe piept. Aceste pete au prins contur şi s-a putut constata că ele desenau foarte clar o muşcătură adâncă. Fenomenul a durat un sfert de oră, timp în care Eleonora nu a încetat să plângă şi să se vaiete, ca şi cum s-ar fi aflat în mâinile unui torţionar invizibil. / Domnul Harry Price, directorul Laboratorului şi un nume binecunoscut în lumea psihiatrilor, a declarat că el a constatat alte fenomene, nu mai puţin tulburătoare. Scrisorile, închise şi încuiate cu cheia într-un cufăr din metal, s-au găsit, nu se ştie cum, căzute într-un colţ al camerei. Adineauri, inelul tinerei fete, pe când un observator o ţinea de fiecare încheietură, căzu de pe degetul inelar, ca şi cum o mână invizibilă l-ar fi rupt. Acest inel a fost găsit, apoi, pe coridorul imobilului. / „Nu sunt omul care să exagereze lesne, a declarat domnul Price reporterilor care au venit şi l-au asediat cu întrebări, dar susţin am constat în jurul Eleonorei Zugun manifestări ale unor forţe oculte”[15].

1925: „Femeia care are în ea pe diavolul. Am arătat şi noi, în gazeta noastră, ce i s-a întâmplat, anul trecut, unei fetiţe de 14 ani, cu numele Eleonora Zugun, dintr-un sat din Bucovina. Cum, fiind ea de faţă oriunde, mobilele din jur încep să joace, toate obiectele din casă încep să zboare, zbârnăind prin aer, farfuriile se izbesc de ziduri şi se sparg, fără ca cineva să le atingă; pe faţă îi apar, deodată, urme de gheară, acele din ghemul de aţă sar şi i se împlântă în obraz, ca într-o periniţă, şi altele multe. Nemaiavând odihnă şi pace nicăieri, părinţii ei au dus-o într-o mănăstire, dar nici acolo n-a avut pace. Citind despre aceasta, o baroneasă din Anglia[16], a venit la noi, în ţară, şi a dus-o cu sine în Anglia, ca s-o arate doctorilor celor vestiţi. La Londra, copila a fost cercetată de doctorii cei mai vestiţi, ba au chemat şi doctori din Viena, care toţi au rămas foarte miraţi de toate cele văzute, dar au mărturisit că nu ştiu să spună care este cauza. / Baroneasa a hotărât, acum, s-o ducă Ia Berlin şi să o arete şi doctorilor de acolo, în nădejdea că aceia vor fi mai fericiţi în a constata boala copilei. Copila însăşi spune că ea este sigură că diavolul a intrat într-însa. Şi anume ea a aflat, anul trecut, un ban de argint pe drum. L-a arătat bună-sa, care i-a spus, să nu-l cheltuiască, că altfel se va băga dracul în ea. Copila a cheltuit banul şi, din clipita aceea, a simţit că o putere nevăzută, dar foarte rea o stăpâneşte. Întru atâta este ea de sigură că o stăpâneşte dracul, încât, când ea ştie că dracul a fost bun cu ea, îi păstrează, peste noapte, din mâncarea care ştie că-i place. Iar când e rău, ea îi păstrează mâncarea pe care e sigură că n-o poate suferi. De altfel, dracul a şi batjocorit-o, mai de multe ori, ghierându-i pe faţă literele: „Dracul”. Noi am arătat şi atunci, când încă fetiţa nu ştia să spună ce-o stăpâneşte, că numai diavolul o poate stăpâni, şi aceasta am arătat-o pe baza cărţii „Hipnotism şi spiritism”, a Înalt Preasfinţitului mitropolit Vasile al Blajului. Doctorii stau neputincioşi în faţa acestei copile, n-o pot ajuta, noi însă suntem siguri că un preot bun şi cu frica lui Dumnezeu ar putea-o scăpa”[17].

1926: „În plin necunoscut. O senzaţie a zilelor noastre este, fără îndoială, Eleonora Zugun şi demonul ei. O fetiţă de 13 ani, din Dorohoi, infes­tată şi maltratată de „dracul” – cum se exprimă ea. O doamnă binevoitoare din Bucovina a plimbat-o şi o mai plimbă pe la somităţi medicale în Viena şi Lon­dra, ca să o poată vindeca. Rezultatul e nul cât priveşte vindecarea, dar toată presa de specialitate din Austria, Germa­nia, Anglia, America, Franţa, tratează pe larg fenomenele extraordinare, ce se pe­trec cu această fată, cu acest „medium”, cum se zice în terminologia ocultistă. Patru memorii ştiinţifice au apărut, până acuma, în chestiunea Eleonorei. / Un memoriu al psihistului F. Grünewald, în revista germană Psychische Studien din Lipsca. / O broşură a doamnei Wassilko, Der Spuk von Talpa, în editura Barth din München. / Un articol antemergător al psihistului din Londra, Harry Price, publicat în Journal of the American Society for psychicaJ Research (August,1926). / E în curs de publicare un memoriu al profesorului Thiring din Viena şi o a doua broşură a doamnei Wassilko. Fenomenele sunt nenumărate: cu zecile, într-o singură zi. / Rezumăm câteva, după scrisoarea preo­tului Ionichie Irimciuc, superiorul mănăstirii Gorovei, către dl doctor Pădeanu din Bucureşti (publicată în revista Ini­ţierea):

„Eu, personal, şi alţi părinţi ai mănă­stirii am văzut mai bine de 400 de feno­mene, în majoritate ridicări de obiecte în aer, ce veneau asupra fetei.

1). În Miercurea Patimilor, când un preot îi cetea, în biserică, seara, pe la ora 8, a venit, prin uşa deschisă a bisericii, o lingură de lemn din bucătăria servito­rilor, depărtată de 50 m., şi a lovit-o în cap. Eu singur am ridicat lingura de jos.

2). A fost apoi lovită, de două ori, cu capul de duşumea, cum sta aplecată sub patrafirul preotului.

3). După ce i s-a cetit de preot, mergând să se închine la icoane, iată că o masă, ce se afla în biserică, fu trântită violent pe podeală.

4). În aceeaşi seară, când s-a culcat, a fost trântită jos din pat, de două ori.

5). Am dispus să se culce jos, pe duşumea, dar atunci a început să fie lovită de veri­gile (roatele) de la plită (cuptor), de cu­iele din zid, de bucăţi de zahăr cubic, de o damigeană şi un sfeşnic. Eu strângeam lucrurile şi le treceam în dormitorul meu, de alături.

6). Încetând aceste lovituri, au început bombardări în uşa mea, cu o pereche de ghete, cu mare violenţă, o râşniţă de ca­fea, o legătură de 20 kg făină de grâu, o cutie de chibrituri, haine din cuier etc.

7). A urmat, apoi, stingerea luminii ce-o aveam în mână, a rupt o pernă şi a arun­cat-o în capul nostru.

8). Pe fată a început a o lovi cu pumnii în piept (mai bine de 10 lovituri, fata strigând mereu: Văleu! mă bate!).

9). Hainele bărbăteşti, ce le aveam cu mine, le-a aruncat în lumânarea noas­tră, stingând-o.

10). Am dat hainele în salon, am în­chis şi încuiat uşa, dar uşa s-a descuiat şi deschis imediat, singură. Lucrul s-a re­petat de 3 ori.

11). Odată cu descuiatul uşii, un băiat, ce sta pe o ladă cu lingerie, a fost zguduit de 10 ori. Eu priveam toate cu resemnare, iar fata era acoperită şi peste cap cu plapoma. La 12 fără un sfert, am intrat în lini­şte.

12). Dimineaţa, am găsit sub mine, în aşternut, 3 cuie mari.

13). A doua zi, în bucătărie fiind 4 oameni şi Eleonora, s-a ridicat o oală de pe cuptor, ca de 2 kg, cu ceai, s-a înăl­ţat până la un metru în aer şi apoi a fost trântită jos, fără să se verse o pică­tură de ceai din ea.

14). În aceeaşi zi i s-a pus, din rafturi, o oală în cap.

15). Pe mine m-a lovit cu un cartof de­gerat.

16). A adus un topor, de la tăietor, ce era la 10 m depărtare, trecându-l prin 2 uşi deschise şi lovind pe Eleonora cu muchea în picior.

17). Seara, la ora 7, a ridicat o oală de ciorbă dulce de pe cuptor, fiind de faţă 6 bărbaţi şi 2 cucoane, şi a trântit-o în mijlocul bucătăriei, vărsând conţinutul fierbinte peste picioarele tuturor, îndeo­sebi peste ale Eleonorei.

18). În acea seară, în timpul mesei, s-a aruncat cu zahăr în lampă, s-a stricat un pahar de vin, a aruncat zahăr pe masă, a luat o ceaşcă cu cafea, cu tot, şi cu far­furioara ei şi le-a sfărmat în bucăţi, în mijlocul cerdacului.

19). A adus, prin uşa deschisă, o cutie de chibrituri aprinse, trecând-o prin altă uşă, în odaia mosafirilor: a dat foc în pivniţa de zarzavat, arzându-mi tot – nefiind nici foc, nici vânt prin preajmă.

20). A vârât într-un vas cu var o haina călugărească a unui frate.

21). Eleonora, fiind la răsădit varză, cu alte fete, în gradină, i s-a adus, din bucătăria servitorilor, de la 100 m depărtare, o bucată de came, ce fierbea pe maşină şi i-a vârât-o în sân, fără să vadă cineva, decât auzind ca ea începe să strige: Văleu, mă frige!

Inginerul ocultist Fritz Grünewald, din München, fu chemat de specialiştii din Cernăuţi şi a studiat pe Eleonora timp de 2 săptămâni, înregistrând 187 de fe­nomene. Dl Pădeanu, de la Bucureşti, a trimis pe secretarul revistei dumisale la faţa locului, unde a mai aflat următoarele feno­mene:

22). Pe când dl secretar, sceptic, vizita mănăstirea (fiind de faţă preotul şi Eleonora), sare dopul de la o sticlă cu vin, ce o ţinea fata, şi-l stropeşte cu vin pe faţă. Voind să plece, şoferul cade într-o ame­ţeală, ce-l ţinea 10 minute. Revenindu-şi în fire şi voind să întoar­că automobilul, se căzneşte, o jumătate de oră, căci, de câte ori reuşea, să o întoarcă, maşina revenea singură la loc.

23). Altădată, Eleonora fu lovită de o monedă. Preotul o lua, o curăţa, constatând că era o monedă veche de 108 ani. O dădu Eleonorei, care o îngropă în pă­mânt şi puse o cărămida pe locul respectiv. Abia făcu, însă, câţiva paşi şi moneda o lovi din nou în spate. Dându-sc cărămida la o parte şi deschizându-se groapa, se constată că moneda dispăruse. Părintele stareţ luă moneda şi o puse în buzunarul său, spre a vedea dacă fenomenul se mai reproduce. Dupa o jumătate de oră, băgând mâna în buzunar, constată că moneda nu mai era acolo.

24). O fată din Bucecea, care se pre­tindea vrăjitoare, a venit să înveţe pe Eleonora cum să-şi hrănească diavolul. A făcut o mămăligă fără sare, mestecată de la dreapta, spre stânga. O puse pe o farfurie cu lapte şi o aşeză în pod. Când, peste câtva timp, se duse în pod, găsi mămăliga vârâtă în nişte ţoale. O puse la loc şi, la a doua vizită, o găsi în cenuşă, în loc de lapte, deşi nu era deloc cenuşă în pod, iar oblonul fusese închis şi ni­meni nu pătrunsese acolo.

25). Pe când vrăjitoarea se cobora pe scară, fu lovită cu un ciomag în cap, deşi nu era nimeni în pod.

26). Punând un ou lângă farfuria cu lapte, oul a fost aruncat în capul fetei, murdărind-o. Farfuria a fost aruncată, prin fereastra podului, jos, pe iarbă, spărgându-se. O altă farfurie din pod a fost azvârlită la fel, pe nişte lemne, dar nu s-a stricat.

27). Şeful postului de jandarmi, îndoindu-se de realitatea fenomenelor ce i se povestiseră, fu lovit cu o bucată do cărămidă, venită din pod, lucru de care s-a speriat foarte tare.

28). Pe când inginerul Grünewald sta, cu Eleonora, la masă, veni, prin aer, un toc de cauciuc, de la o pereche de ghete ale lui, ce se aflau în altă cameră, şi apoi se aşeză pe masă.

29). Tot pe acea masă se mai aflau 2 monede de 2 lei, un ceasornic, o ruletă, nişte mărgele ale fetei şi câteva bucăţi de zahăr. Zahărul a sărit în capul fetei, mărgelele au plecat şi s-au întors după 10 mi­nute la locul lor. Monedele s-au ridicat, s-au lovit de tavan şi apoi au căzut la loc. Ruleta a sărit şi l-a lovit pe Grüne­wald, apoi a căzut în iarbă, la distantă de 5 m.

30). Într-o zi, cumpărând din satul apropiat, Vârful Câmpului, nişte zahăr şi punându-l în mâneca unei polcuţe, atârnată în cui, zahărul dispăru şi nu putu fi găsit, cu toate cercetările călugăriţe­lor. Seara, pe când se aflau la masă, au început să lovească pe Eleonora câte 3 bucăţele de zahăr, până când i s-a înapoiat toată cantitatea ce cumpărase.

31). Două ouă au fost luate de sub cloş­că, aduse în casă prin două uşi şi sparte pe duşumea.

32). Bucătăreasa a luat 7 ouă, pentru gă­tit, şi, când a ajuns la bucătărie, a constatat că 3 lipsesc.

33). Într-o seară, a fost scoasă sticla de la o lampă aprinsă, trântită de tavan şi apoi căzută pe pământ, fără a se sparge.

34). O haină lungă a Eleonorei începu a i se sfâşia, de jos, în sus, şi cu toată lupta fetei de a opri fenomenul, haina a fost ruptă în întregime.

35). Pe când voia să pună nişte cartofi, toţi îi veneau în cap.

36). Odată, părintele stareţ i-a dat Eleo­norei 3 colaci. Unul i-a fost smuls din mână, ridicat până în tavan şi trântit pe duşumea, iar ceilalţi doi au fost aruncaţi în spatele stareţului, deşi fata căuta sa-i ţină strâns.

37). Altădată, dându-i-se o Psaltire, să cetească, fata fu lovita cu ea pe frunte, de trei ori, şi apoi Psaltirea fu rupta în bucăţi.

38). O călimară străină, necunoscută, a venit prin aer, lovind pe inginerul Grü­newald în piept.

39). O strachină cu hrean a fost ridicată în tavan şi spartă de duşumea, un capac de fier, de asemenea. Nişte foarfeci din cui au fost azvârlite în tavan, cu forţă, şi s-au înfipt într-o bârnă.

40). Pe când Grünewald nota fenomenul precedent, o cană smălţuită, de o jumătate kg, a fost aruncată oblic în tavan şi a căzut în cratiţa cu lapte, cu gura în sus, începând a se învârti în ea.

41). Muriseră nişte găini în sat. Un ghem de pene a venit, din vale, şi a lovit pe Eleonora în piept, împrăştiindu-se apoi în toate părţile.

42). Într-o zi, Eleonora sta pe un scaun, în faţa bucătăriei, şi fu aruncată jos, în troaca găinilor. Mai târziu, o lingură o lovi în cap, iar masa din cameră a în­ceput a merge şi a se ridica.

43). Altădată, dintr-un butoi cu res­turi pentru porci, ieşi un băţ, care servea de mestecător, şi lovi atât pe Eleonora, cât şi pe stareţ.

44). O ceaşcă a ieşit din casă şi a lovit pe Eleonora. Unei bucătărese i-a fost smulsă din mână o cutie de chibrituri şi apoi aprinsă spre gura Eleonorei.

45). Într-o zi, spre a nu mai lăsa obiec­tele să fie aruncate, stareţul a strâns mai multe din ele în camera sa, între care şi o râşniţă. Voind, mai în urmă, să ia râşniţa, ea dispăruse. Ulterior, râşniţa fu aruncată, cu putere, de uşă şi stri­cată.

46). Lumânările aprinsese stingeau. Lu­crurile pe care Eleonora le lua să le cu­reţe îi zburau din mâini, spărgându-se, sau erau azvârlite la distanţe mari.

47). Un şervet din cui fu băgat în oala cu mâncare, iar săpunul de rufe azvârlit în asistenţi.

48). Într-o zi, o găleată cu apă fu azvârlită spre un grup de oameni, udându-i până la piele.

49). Un făcăleţ de mămăligă lovi pe Eleonora în cap, în umăr şi apoi căzu jos, unde începu a se învârti pe loc.

50). De nenumărate ori, Eleonorii i se încleştau dinţii, neputându-şi deschide gura. Într-o zi, i s-a întâmplat aceasta chiar în faţa arhimandritului Ciubotariul, su­periorul mânăstirii Neamţ.

Acestea sunt numai fenomenele produse la mănăstirea Gorovei, foarte puţine în comparaţie cu celelalte, descrise în memo­riile menţionate şi care se vor mai de­scrie. Ele sunt drastice şi, vorbind spiriticeşte, ne fac impresia că atât Eleonora, ca medium, cât şi demonul ei, ca spirit in­ferior, dar nu tocmai „drac”, au să-şi expieze ceva păcate. Fenomenele nu vor înceta, până nu se va împlini expiaţiunea. Atunci vor înceta de sine. Ele mai pot avea darul să zguduie, tocmai astăzi, în frământările noastre excesiv de materialiste, scepticismul savan­ţilor de multe categorii, care nu văd de­cât până la vârful nasului. Pot constitui dovezi drastice, ca tot natul să înţeleagă, că viaţa noastră e cârmuită şi de alte puteri, nevăzute, nu numai de forţele naturale cunoscute. Că învăţăturile religioase nu sunt vorbe goale, superstiţii băbeşti, oricât le-ar zeflemisi doctorii iscusiţi şi oricât le-ar tălmăci şi răstălmăci diferitele secte şi biserici. Faptele sunt mai tari decât teoriile, care ar vrea să le nege, ori să le interpreteze greşit, atribuindu-le pur şi simplu diavo­lului. Dacă există diavol, trebuie să existe şi spirite superioare. Dacă există negativ, există şi pozitiv. Dacă există demoni, există şi îngeri. / Psihologia savanta de astăzi vorbeşte de toate, numai de „suflet” nu prea vorbe­şte. Ori, când vorbeşte, îi neagă existenţa. Aceasta ştiinţă mai degrabă este un ame­stec de somatologie, citologie, fiziologie, neurologie etc., decât „ştiinţă despre su­flet”. Psihologii moderni se pot compara cu acei savanţi teoreticieni ai muzicii, care ar „explica” virtuozitatea unui pianist, disecând şi examinând sârmele instru­mentului, descriind şi analizând clavia­tura, măsurând jocul clapelor, angrena­rea ciocănelelor, ritmul şi amplitudinea oscilaţiilor, acordarea, cutia de rezonanţă, efectul pedalei şi, mai ales, discordările multiple ale întregului instrument. După atâta ştiinţă muzicală, experimen­tală, precisă, exactă, pianistul devine, fireşte, de prisos. Virtuozitatea acestuia e un „non-sens” un „deus ex machina”. „Pianul e totul şi mai ales claviatura”, ar exclama, cu tot dreptul, teoreticienii noştri înţelepţi, care îşi bazează afirma­ţiile numai pe experienţă şi calcul! / Dar iată că, la acelaşi instrument, se pune câteodată alt virtuos, nu proprieta­rul instrumentului. Şi la acelaşi aparat, produce alte armonii, alte dizarmonii; alte melodii, cu alt timbru şi alte oscilaţii… / Psihologii, cu măsurile şi înregistrările lor, rămân perplecşi, dezorientaţi. Caută explicaţii şi ipoteze noi. Sperăm că vor tot căuta, până vor afla. Deocamdată, putem primi lecţii aspre prin Eleonora Zugun, care ne arată că navigăm în plin necunoscut şi trebuie să fim foarte rezervaţi în negaţii. / Gavril Todică”[18].

1927: „Îndrăcita din Bucovina, cauza unui mare proces. Am arătat în gazetă cum contesa engleză Vasilco a dus-o pe Elenora Zugun, îndrăcita din Bucovina, la Londra, unde au vizitat-o mai mulţi medici vestiţi. Unul dintre aceşti medici, doctorul Rosenbusch, a scris, într-un mare ziar german, că lucrurile care se întâmplă cu Eleonora Zugun nu se pot explica altfel decât că fata, dimpreună cu contesa, fac şarlatanie. Contesa Vasilco l-a pârât pe doctorul Rosenbusch, pentru acest articol, iară procesul se va dezbate la tribunalul din München, Germania”[19]. / „Contesa Wassilka, din Viena, ne explică un film, reprezentând fenomenele copilei Eleonora Zugun, pe care a studiat-o personal”[20]. / „Raportul despre Eleonora Zugun, de Dr. W Kröner, secretar al comisiei care a examinat-o în perioada noiembrie 1926 – ianuarie 1927. Fenomenele ei sunt declarate a fi supranaturale ca origine, şi că ele apar numai pe astfel de părţi ale corpului ei, sub formă de muşcături sau zgârieturi”[21].

1941: „Centrul de recrutare „Logofătul Tăutu”. La 26 Mai 1941, transport de la Dorohoi, la Zvoriştea; / la 30 Mai 1941, recrutează tinerii din comunele Zamostea şi Hănţeşti; la 31 Mai 1941, recrutează tinerii din comuna Zvoriştea; / la 1 Iunie 1941, după-masă, recrutează tinerii din comunele Lozna, Grămeşti şi incheierea plasei, în localul primăriei Zvoriştea. / La 2 Iunie 1941, transport, de la Zvoriştea, la Dorohoi”[22].

1941: „Se publică mai jos lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 Iunie 1941, ora 24: Buhaiu Teodor, fruntaş, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în com. Zamostea, jud. Dorohoi, mort la 2 iulie 1941; Măciucă Dumitru, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în com. Zamostea, judeţul Dorohoi, mort la 3 iulie 1941; Cutas Petru, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în com. Zamostea, jud. Dorohoi, mort la 7 iulie 1941; . Ştefancu Cezar, caporal, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în com. Zamostea, jud. Dorohoi, mort la 29 iulie 1941”[23].

1945: „Următorii învăţători se transferă, pe data de 1 Septembrie 1945, la şcoalele primare din judeţul Dorohoi, arătate în dreptul fiecăruia: Enescu Eleonora, gr. I, de la Zamostea, Zamostea, la Dorotoi, Şcoala mixtă Nr. 3, post VIII, interese materiale; Pruncu Nicolae, grad definitiv, de la Pomârla-Hulubeşti, la Zamostea, post VII, interese materiale; Barbacaru Maria, gr. Il, de la Rogojeşti, Rădăuţi, la Zamostea, post VI, interese materiale şi familiare; Ioniţeanu Constantin, grad definitv, de la Lozna-Străjeni, la Zamostea-Nicani, post 1, interese materiale şi familiare; Barbacaru Teodor, gr. II, la Zamostea, post IX; Prisecaru Haralambie, grad definitiv, la Zamostea-Ciomârteni, post II”[24].

La Zamostea s-a născut, în 22 august 1939, poetul, prozatorul şi publicistul Ion Beldeanu.

Ion Beldeanu

[1] AȘSP, Documenta Romaniae Historica, voumul III, București 1980, doc. 73, pp. 137, 138

[2] AŞRSSM, Moldova în epoca feudalismului, vol. I, Chiţinău 1975, p. 344

[3] Spleny von Mihaldy, Gabriel, Descrierea districtului Bucovina, p. 55

[4] Codrescu, Th., Uricarul, Vol. VII, Iaşi 1886, p. 243

[5] Ciocoiu, Constantin, iconom, Note la Monografia Bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoi, Dorohoi 1902, pp. 57, 58

[6] Monitorul Oficial, No. 238, 25 octombrie / 6 noiembrie 1878, pp. 5933, 5934

[7] Monitorul Oficial, No. 118, 26 august 1895, pp. 4007-4013

[8] Lavovari, George Ioan, Marele Dicționar Geografic al României, Volumul V, București 1902, p. 782

[9] Filipescu-Dubău, Nicu, Dicţionar geografic al judeţului Dorohoi, Iaşi 1891, p. 370

[10] Monitorul Oficial, No. 90, 9 august 1919, pp. 4957, 4958

[11] Monitorul Oficial, Nr. 210, 26 decembrie 1922, p. 9963

[12] În biserica mănăstirii Gorovei, după cum aveam să aflu ulterior – n. I. D.

[13] Călugăriţele mănăstirii Gorovei, martore, în Miercurea Patimilor anului 1925, la 21 de fenomene, din cele peste 400, câte au fost notate, câtă vreme Eleonora a stat aici, înainte de a fi dusă de baronesa Wassilko pe la somităţile medicale ale Europei – n. I. D.

[14] Un envoutement mysterieux: La possédée de Talpa, in La Liberté, 60 année, No. 22.303, Dimanche 24 mai 1925, p. 1

[15] La possédée de Londres / Des Manifestation satanique se produisent autor d’Eleonora Zugun, in La Liberté, 61 année, No. 22804, 5 octobre 1926, p. 1

[16] Wassilko – n. n.

[17] Unirea Poporului, Anul IX, Nr. 5, Blaj, 30 ianuarie 1927 p. 5

[18] Todică, Gavril, În plin necunoscut, în revista Societatea de mâine, Anul IV, Nr. 22, Cluj, Duminică 5 ianuarie 1927, pp. 291, 292

[19] Unirea Poporului, Anul IX, Nr. 10, Blaj, 6 martie 1927, p. 5

[20] Buletin de la Société d’Etudes Psychiques de Nancy, 28 Année, No. 3, Novembre-Décembre 1927, p. 130

[21] notă după Zeitsch. F. Parapsychologie, Aprilie 1927, în Journal of the Society for Psychical Research, Volume XXIV 1927-1928, p. 123

[22] Monitorul Oficial, Nr. 91, 16 aprilie 1941, p. 2074

[23] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5543-5549

[24] Monitorul Oficial, Nr. 241, 22 octombrie 1945, pp. 9229-9231