Povestea aşezărilor sucevene: Spătăreşti

SPĂTĂREŞTI. Aflaţi, iniţial, în megieşie şi în strânsă legătură cu moşia lui Julea Fultic, Șoldăneștii sau vechiul Tămârtașinți, Tamârtașăuți, Tamârtașovți, și cu Movila Găunoasă, Spătăreștii, numiți, inițial, printr-o parte a sa Antelești sau Antilești, dezvăluie o surprinzătoare icoană a vieţii răzeşeşti, în perioada ei de descompunere, atunci când părţi (jirebii) din Spătăreşti-Antileşti ies din indiviziune şi, după ce „se aleg”, sunt vândute răzeşului Deleu, care, prin avere şi prin slujbă (de la aprod, ajunge rapid spătărel), se transformă în boier. Printre răzeşii locului se află şi „moşul” (străbunul iniţial) al răzeşilor bucovineni Bercea, Ionașco Bercea, care a trăit înainte de anul 1600, nepoţii acestuia vânzând părţile din Spătăreşti şi stabilindu-se prin satele de pe Sireţel şi Prut, în care aveau jirebii (răzeşi din care se trage şi artistul plastic Radu Bercea), precum şi „moşul” neamului Tomegea, descendent din „Tomegiul”, fratele Măricăi.

1411, septembrie 22, Suceava: Alexandru cel Bun întărește „lui Șoldan Petru și femeii lui, fiica panului Giulea (Julea Pântece – n. n.), și copiilor lor, și fratelui său, Miclouș, un sat pe Șomuz, anume Tamârtașăuți. Și încă i-am dat lui și femeii lui, fiica panului Giulea, și copiilor lor, un sat, anume Movila Găunoasă. Aceasta să le fie uric, cu tot venitul, în vecii vecilor. Iar în acest sat, care este la Movila Găunoasă, fratele său, Miclouș, să nu aibi nici o treabă. Iar hotarul acestor sate să fie după hotarul vechi, din toate părțile”[1]. / În aceeași zi, printr-un alt înscris, Alexandru cel Bun vestire că a luat „din Tamârtașăuți, de la Șumuz, cinci curți de tătari, cu voia lui Șoldan Petru, și le-am dat mănăstirii Sfântului Nicolae din Poiană pe deplin”[2], adică mănăstirii Po Brata (fratelui), numită ulterior Probota.

1431, decembrie 20: În fața Divanului lui Alexandru cel Bun se judecă un proces de „răscumpărarea capului”, deci a vinovăției pentru uciderea unui om. „Iliaș a pârât pe Giurgiu, înaintea noastră, și a rămas Giurgiu să-și răscumpere gâtul său de la noi. Și pentru această gloabă, acest Giurgiu a dat, înaintea noastră, partea sa din sat din Tamârtașinți slugilor noastre Balotă și Oancea, iar ei l-au răscumpărat din această gloabă”[3].

1445, februarie 18: Printr-un uric al lui Ștefan Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, se întărește mănăstirii Homorului, împreună cu Vorniceni și Pârtești, și „alt sat, Antileștii” (Spătăreștii), dania „boierului Lazor și cu fratele lui, Stanciul”[4].

1474, aprilie 5: „Un ispisoc de la Ștefan Voievod pe satul întreg Anteleștii (Spătăreștii), dat lui Ion Bulbosii și frățâne-său Mihul din Faraoni”[5].

1500, martie 30: Ștefan cel Mare întărește mănăstirii Pobrata „5 odăi tătărești, ce-au fost luat moșul (bunicul – n. n.) nostru Alexandru Vodă acele odăi tătărești de la Tamârtașovți de la Șomuz, cu voia lui Șoldan Petru și au dat sfintei mănăstiri”[6].

1624, octombrie 9, Suceava: Anna și cu fratele ei, Ionașco vând 2 jirebii din Antălești lui „Dealeu den Spătărește” pentru 55 de taleri. Printre martori s-a numărat și „Vasilie, păhărnicel din Vârtop”[7].

1625, ianuarie 17, Baia: „Antimia, fata Anii” a vândut „partea mea ce se va alege din sat din Spătărești, o jirebie, ce se va alege, cu tot venitul și din pădure și dintr-apă și cu ce se va alege, eu am vândut lui Deleu aprodul, drept 15 taleri bani proști, 7 taleri buni, ce l-am plătit pe cal domnesc la Șeptelici hatman”[8].

1625, august 11, Baia: În fața pârgarilor din Baia ai șoltuzului Hancea „a venit Solomia, preoteasa din satul Spătărești… și a vândut ocina sa, un loc de casă, ce este partea Mândrei, o jirebie și jumătate, cu casă ce a fost făcută de bărbatul ei, popa Anton. Și a întrebat și rudele sale, când a vândut această mai sus scrisă ocină lui Deleu din același sat, Spătărești. Și a vândut această ocină lui Deleu pentru 45 taleri”[9].

1625, noiembrie 2, Hârlău: În fața Divanului lui Radu Vodă s-a prezentat „Deleu, aprod, cu un zaqpis de mărturie de la oameni buni, slugi domnești, anume: Simion Mălaiu din Hreasca, și Vasile, păhărnicel din Vârtop, și Ionașco Arame, și Vasile, hânsar din Tâmpești, și Lazor, și Tohilă, și Mihăilă și Focșea, scriind și mărturisind în el că și-a cumpărat o jirebie, cu tot venitul ei, și jumătate din altă jirebie din satul Spătărești, de la mătușa lui, Solomia, preoteasa popii Anton, și de la fiul ei, Dumitrașco, pentru patruzeci și opt taleri de argint. Și la aceasta de asemenea a înfățișat înaintea noastră alt zapis, de la oameni buni, anume: Gavril Tăutul, mare vătah, și Gligorcea Pisoșchi și Boldișor, că de asemenea a cumpărat o jirebie, cu tot venitul, tot din satul Spătărești, de la Antimia, fiica Anei, și de la fiii ei, Vasile și Gavril și Calistrat, pentru douăzeci și trei taleri de argint. Și la aceasta, de asemenea a înfățișat înaintea noastră și alt zapis, de la oameni buni, că a cumpărat de la unchiul lui, Miron, o altă jirebie, cu tot venitul ei, ce se va alege, pentru șaptesprezece taleri bătuți, tot din satul Spătărești”[10].

1626, iunie 17, Iași: „Io Miron Bărnovschi Mohila voievod” întărește aprodului Deleu „dreapta lui ocină și cumpărătură, o jirebie și jumătate din satul Spătărești, ce-i este cumpărătură de la mătușa lui Solomia, preoteasa popii Anton, și de la fiul ei Dumitru, pentru patruzeci și opt de taleri de agrint; și de asemenea altă jirebie din același sat, ce este de la Antemia, fiica Anei, și de la fiii ei, Vasile și Gavril și Calistrat, pentru douăzeci și trei taleri de argint, din ispisocul de cumpărătură de au avut de la Radu voievod”[11].

1626, iulie 3: Mihăilă Calcăș. Aprod scrie și mărturisește „cum au venit Erina și Anghelina, ce sunt vere primare, fete din două surori, cu cinstită cartea dumisale Miron Moghilă voevoda, spunând cum s-au pârât de față cu Părasca, îmma lui Deleu, și cu Nastasia și cu Ștefan și cu alții pentru ocină ce au ei în sat în Spătărești, și le-au spus cartea să le împart. Deci eu am strâns oameni buni, bătrâni, megieși din sus și din jos și am căutat toate tocmelile și isprava acelui sat. Deci s-au aflat două jirebii pre mijlocul satului, ce s-au venit Erinii și Anghelinei și le-am znămenuit și le-am pus stâlpi de către toți oamenii și de către toată ruda lor, ca să le fie ocină dreaptă și moșie și cu tot venitul hotarului ce va fi cum a fost. Dinaintea lui Vasile Boldișor de Tâmpești și Vasile Roșculeț de Buciumeni și Ionașco de-acolea și Toma de Antălești (Spătărești – n. n.) și Ursu de-acolea și Zadul ot tam (acolo – n. n.) și popa Ghidion și Goia ot tam și mulți oameni buni”[12].

1626, iulie 3: Zadul pune zălog, la aprodul Deleu, „o jirebie a lui Bormotă din sat din Antălești… cu tot venitul… pentru zece zloți, ce i-a dat Deleu, când au fost în legătură la Porturul. Așjderea au luat treisprezece potronici de-argint, iar de la Deleu, de s-au plătit de la Jora, și un zlot când au murit mă-sa, și 2 taleri în Suceava, când l-au legat vecinii Ghianghei. Acești bani s-au dat dinaintea vătavului Dumitru de Huși și dinaintea lui Dubău din Antălești și dinaintea lui Ursu de-acolea”[13].

1626, iulie 21, Antilești: „Măriica, călugărița, femeia ce-au fost a lui Roman, și cu feciorii mei și nepoții, Ilea al fratelui meu, Dămian și Magdalina, ai surorii mele Irina, înșine pre noi mărturisim cu această scrisoare a noastră cum am avut două jirebii de ocină din sat în Spătărești”, pe care le-a schimbat cu „Deleu, de acolo, din Spătărești, de i-am dat aceste două jirebii, și el ne-a dat o jirebie și jumătate din sat din Seliști, cu tot venitul”. Printre martori au fost „popa Dumitru din Antălești și Ursu de-acolo și Ionașco Bercea de-acolo. Ș-această scrisoare s-a făcut în casa-i Dubăoae[14]”

1628, mai 26: „Dinaintea popii din Spătărești, și au fost Tohilă de acolea și Focșea și Goea de acolea și dinaintea lui Gligoria de Antălești”, Gaftona, „fata lui Costin, nepoata Conădrii, și cu mătușă-sa cu Antimia, fata Sevilui” au vândut „o jirebie de Antălești, de partea Pitariului, moșia sa dreaptă”, pentru 15 galbeni, lui „Delău de Spătărești. Și o au vândut… jerebie ce au ținut Tomșea de partea Pitarilui”[15].

1628, mai 26: „Adică cum s-au tocmit Deleiu cu frate-său, Ștefa, dinainte a mulți oameni buni, dinaintea lui Tohilă și Goei, și popei Ghedeon, și Măhăilă star și Tănasei și Moscul, și dinaintea lui Teron de Blăgești și dinaintea lui Toader Merescul de Roșcani și Drăgan… de i-au vândut Ștefan lui Deleu a sa parte de ocină, câtă a avut Ștefan… și pre această ocină de sat de Spătărești i-au dat 30 de taleri pe toată partea sa de lazuri și de pomi”[16].

1628, mai 26, Iași: În fața Divanuluilui Miron Barnovschi se prezintă „Antemia și nepoata ei, Gaftona, fiica lui Costin… și au vândut dreapta lor ocină și dedină, o casă din satul Antălești, ce este în ținutul Sucevii, din vatra satului și din câmp și din tot venitul, ce se numește jirebia Tomșei, din partea lui Pitariul; aceasta au vândut-o slugii mele, Deleu, spătărel, pentru douăyeci și cinci de taleri de argint. Şi la aceasta, de asemenea a arătat înaintea domniei mele mai sus scrisul Deleu, spătărel, un zapis de mărturie de la oameni buni şi bătrâni, anume de la Mătiaş, sluga lui Cîrstian logofăt, şi de la Simion din Româ­neşti şi Cojocea diac şi de la alţi oameni buni, că şi-a cumpărat dinaintea lor două jirebii de case de la Ionaşco şi de la sora lui, Ana, fiii lui Bercea, din direse de cumpărătură ce a avut tatăl lor, Bercea, ce i-a fost cumpărătură, o casă de la… (lipsă în uric – n. n.), din ispisocul de cumpărătură de la Petru voievod, iar o jirebie i-a fost cumpărătură de la Avram şi fratele lui, Samoil, şi surorile lor, Vărvara şi Odochia şi Ileana, copiii Magdei, ce au avut ei, două părţi, cu partea lui Mogâldea din alt ispisoc de la Petru voie­vod. Acestea le-a cumpărat pentru cincizeci şi cinci de taleri de argint. Şi la aceasta de asemenea a arătat înaintea domniei mele şi alt zapis, de la alţi oameni buni, anume: Tohilă şi Goia şi popa Ghidion şi Mihăilă cel bătrîn şi Tănasie şi Moscul şi Tiron din Blăgeşti şi Toader măcelar şi Drăgan, că şi-a cumpărat dinaintea lor o parte de ocină din… (lipsă – n. n.), toată partea de ocină ce se va alege a fratelui său Ştefan, ce va fi, cu tot venitul, cu lazuri şi cu grădină, pentru treizeci de taleri de argint. Pentru aceea, să fie slugii domniei mele mai sus-scrise, Deleu, spă­tărel, aceste mai sus-zise părţi de ocină din satul Spătăreşti şi din Antăleşti dreaptă ocină şi cumpărătură şi de la domnia mea, cu tot venitul. Şi altul să nu se amestece”[17].

1633, decembrie 3: La Divanul lui Moise Movilă s-a prezentat „Deleu din Spătăreşti şi a adus un zapis de mărturie de la Lupul, şoltuz din Baia, şi 12 pârgari tot de acolo, astfel scriind şi mărturisind în acel zapis cum a venit înaintea lor Mărica, femeia lui Gheorghie din Spătăreşti… şi a pus zălog dreapta sa ocină şi dedină, o casă, casa lui Mihăilă din Spătăreşti, pentru optsprezece taleri, potronicul de 9 bani, şi a avut o zi peste două săptămâni şi n-a plătit la zi, ci şi-a ocina, pentru că au trecut peste zi zece ani, cum au mărturist, înaintea lui Lupul, cupar, Pătraşco din Baia şi Vasile din Tâmpeşti, şi Vasile din Buciumeni, şi alţi oameni buni. Şi întru aceea, de asemenea au venit înaintea lui Simion, şoltuz de Baia, şi dinaintea lui Ionăş şi Pătrăşcan, şi dinaintea altor oameni buni de acolo, Tomegiul şi sora lui, Mărica… şi au vândut dreapta lor ocină şi dedină, jumătate de jirebie în Antileşti, iarăşi slugii domniei mele Deleu, pentru douăzeci şi doi taleri. Şi de asemenea i-a vândut Ciurnil, iarăşi jumătate de jirebie, din jirebia Havei, din acel sat Antileşti, pentru douăzeci şi doi taleri număraţi. Deci domnia mea, cum am văzut acele zapise de mărturie… i-am întărit… acele mai sus scrise jirebii şi acea casă din Spătăreşti, care casă mai înainte a fost dreaptă de moştenire lui Deleu, să fie slugii noastre mai sus scrise dreaptă ocină şi dedină”[18].

1636, iulie 17: „Dileu din Spătăreşti” şi alte slugi domneşte din satele apropiate aleg „părţile de ocină din sat din Nemerniceni”[19].

1637, aprilie 19: „Carte de la domnul Vasilie voievod de pâra ce au avut Şoldăneştii cu Cozma, răzeş din Şofrăceşti, între ei, pentru opusul heleşteului Şofrăceştilor”[20].

1637, iunie 8, Suceava: „Dumitraşco Şoldan, vel vornic, şi Toader Şoldan, şi fetele surorii noastre Candachie, jupâneasa lui Bucioc, ce a fost vornic, Alexandra, jupâneasa lui Mălai vistiernic. şi Catrina, jupâneasa lui Iordachi vistiernic, şi sora noastră Tudosca, jupâneasa lui Pisoţchi, şi sora noastră Anghelina, jupâneasa lui Costandin Stârce, pârcălabul, şi sora noastră Tofana, jupâneasa lui Racoviţă Cehan, logofăt, însune noi, de bunăvoia noastră, ne-am tocmit şi ne-am împărţit ale noastre drepte ocine şi moşii, ce am avut de la părinţii noştri, Pătraşcu, logofăt. Şi s-au venit dumisale, fratelui nostru Dumitraşcu Şoldan, vornicul cel mare, satul Dămilenii, la Dorohoi, şi jumătate de sat de Dolnicenii, supt Carpiniş, la Dorohoi, şi din Petia cea Mare, parte ce i se va alege, la Suceavă, şi din Ciutureşti, parte ce i se va alege, la Roman, şi un vad de moară la Bacău, şi loc de grădină la Obârşie, la Bârlad. / Iar în partea lui Toader Şoldan s-au venit Şoldăneştii şi Broştenii, la Suceavă, şi parte din Cotuzăni, ce se va alege, ce este în ţinutul Ieşii, pe Prut, şi parte din Vartici, ce se va alege, de la Cârligătură, şi jumătate de Scorţăşti, la Lăpuşna. / Iar în partea fetelor surorii noastre Candachie venit-au Bălţăteştii, de la Neamţ, şi jumătate de Tribasauţi, la Hotin, şi parte din Giurgeşti, ce sa va alege, din ţinutul Sucevei. / Iar surorii noastre Tudoscăi s-au venit satul Leicuşăşti şi satul Mohilenii, de la Suceava. / Iar în parte surorii noastre Anghelinii venitu-s-au satul Mânjăştii, de la Neamţ, şi Borulile, ce se va alege parte, şi din Jăvărteni, ce se va alege, parte cu eleşteu, la Dorohoi, şi ce se va alege parte din Cămârzani, la Suceava, şi jumătate de Scorţăşti, la Lăpuşna, şi două fălci de vie la Cotnari, în Dealul Asinului. / Iar în partea surorii noastre Tofanii venitu-s-au satul Storeştii şi satul Şăndrenii, la Hârlău, şi din Moiceşti şi din Soleşti părţi ce se vor alege, la Vaslui, şi două fălci de vie la Cotnari, în Dealul Asinului. Şi viile s-au pus împotriva satelor ce au luat alţi fraţi. / Deci, de acum, cine cum va ţine, veri bine, veri rău, să fie a lui. Iar de se va scula cineva a pârî vreun sat dintr-acestea, împărţite, noi să avem cu toţii a sta la lege, a ne pârî şi a cheltui. Iar dacă va lua vreun sat de la vreun frate, acel frate să aibă a intra în toate părţile celora fraţi. Deci, de acum, înainte, niciunul dintre aceşti fraţi să n-aibă a mai amesteca şi a mai strica această tocmeală a noastră, nici odinioară, în veci”[21].

1638, septembrie 11, Iaşi: Vasile Vodă scrie lui „Dubău din Antăeşti: Dămu-ţi ştire că domniei mele s-au jeluit Deleu din Spătăreşti şi cu popa Ghidion de acolo pe Iriimie de acolo, zicând înaintea domniei mele că le ţine o parte din ocină, ce a fost cumpărată de moşul popii, de Onca cel bătrân. Pentru aceasta, dacă vei vedea cartea domniei mele, iar tu să le dai zi, să vie să stea de faţă, înaintea domniei mele, şi să-şi aducă şi diresele şi să le faceţi şi hârtie de zi, oricând va fi voia popii şi a lui Deleu”[22].

1638, decembrie 28, Iaşi: Vasile Vodă îi scrie lui Toderaşco, vornic de Botoşani: „Dămu-ţi ştire că domniei mele s-a jeluit Toma din Antăleşti pe Deleu din Spătăreşti, zicând că şi-a pus zălog la dânsul o jumătate de jirebie de loc din Antaleşti, să o şie până-i va da banii şi să se hrănească cu acel loc. Iar acum el îi dă banii ce au dat şi să-i lase moşia să şi-o ţie el, iar Deleu nu vrea să-şi ia banii, ci zice că o au vândut de tot şi s-au făcut direse. Drept aceea, dacă vei vedea cartea domniei mele, iar tu să socoteşti cu oameni buni şi bătrâni, care vor fi fost atunci la tocmeala lor, de vor mărturisi oamenii buni, înaintea ta, că a pus acea jirebie zălog la dânsul; iar tu să faci lege dreaptă Tomei cu Deleu, să-i lase moşia în pace şi să-şi ia banii ce-a dat înapoi. Iar de vor mărturisi acei oameni că i-a vândut de tot, să o ţie Deleu. Iar de nu se vor ţine de acea lege, iar tu să le faci o mărturie de la tine şi să le dai zi să vie, să stea de faţă înaintea porţii domniei mele”[23].

1646, octombrie 16, Iaşi: Vasile Vodă îl împuterniceşte pe Deleu din Spătăreşti spre „a opri un pomăt şi două pământuri, partea lui Mihăilă Păpuceac din Spătăreşti, pentru doi galbeni şi un potronic, ce l-au plătit de zloţi, cum are şi hârtie de la zlotaşi, şi nu vrea să-i plătească. Iar lui, de-i va părea strâmb, să vie să stea de faţă înaintea domniei mele”[24].

1711: Hotarul satului Şoldăneşti mergea „drept peste bahnă, pe la coada iazului, şi la deal, pe zarea unei vâlcele pe din sus, tot alături cu Petia şi tot zarea vâlcelei, până în hotarul Folticenilor, şi, de acolo, cam pe costişă”[25]

1780, iulie 1: „O seamă de târgoveţi”, încheind „o scrisoare de tocmeală şi de aşezare… iscălită de dumnealui stolnicului Ioniţă Başotă, stăpânul moşiei Şoldăneşti”[26], o trimit, spre întărite, domnitorului Moldovei.

1780, august 8: Prin anaforaua lui Constantin Moruz Vodă, se aprobă, stabilindu-se condiţiile de aşezare, înfiinţarea „târgului Şoldăneşti”, pe moşia stolnicului Ioniţă Başotă[27].

1800: Începând cu ziua de 20 aprilie, proprietarul moşiei Şoldăneşti, Ştefanache Başotă, şi negustorii evrei, sosiţi din diverse locuri, se semnează învoielile pentru 2câtimea de pământ luată de fiecare şi suma bezmănului”. Printre aceştia se numără „Iancu jidovul de la Petie”, „Chiriac Blănar… omul dumisale”, „Procopi Grosar platnic”[28].

1813, septembrie 9: O mărturie a primilor târgoveţi evrei din Folticeni: „Fiindcă după ce s-au luat scaunul târgului Sucevii, din Bocovina, de cătră împărăţia austriecească şi Măria Sa Vodă Constantin Moruz, voind ca în locul târgului Sucevii să facă alt târg, scaun ţinutului Sucevii, într-această parte a Moldovei, şi fiindcă şi unii din neguţători ieşise dincoace, din porunca Mă­riei Sale, am fost siliţi ca să ne alegem un loc drept Suceavă. Şi noi, mergând, am găsit Folticenii, moşia Moldoviţei, care, fiind atunci toamnă, într-acea iarnă am iernat câţiva în satul Folticeni şi, viind primăvara, fiindcă scosesem lemn, iarna, pentru ca să facem dugheni şi case, am ieşit la capul moşiei Moldoviţei, unde, viind amândoi stăpânii moşiilor: Veniamin arhimandrit al Mol­doviţei şi dumnealui cuconul Ioan Başotă, stăpânul moşiei Şoldăneşti, hotărându-se, amândoi au pus şi pietre, fără să pricinuiască o parte la alta. Şi vrând noi ca să facem tocmală şi aşezare, auzind cuconul Ioan Başotă că vrem să facem tocmală, ne-au chemat ca să facem târg pe moşia dumnealui, că, într-alt chip, vom fi supăraţi cu închiderea vitelor de pe moşia dumisale. Pe urmă, ne-am luat şi noi sama că dumnealui este mai aproape de noi şi că de la un stăpân vom fi  asiguraţi şi cu acele de trebuinţă, după cum au şi fost, că ne-au ajutat cu bani, făcându-ne bine, spre facerea târgului, ca şi moşia Şoldăneşti, făcându-se între noi tocmală şi hrisov gospod, care le avem la noi. Dar târgul dintru această pricină au rămas cu numele Folticeni, fiindcă am iernat, într-o iarnă, câţiva în satul Folticeni, dar târgul este pe moşia Şoldăneşti şi noi cu ai noştri ochi am privit când au hotărât şi au pus pietre părintele Veniamin şi cu cuconul Ioan Başotă, fiind şi alţi cinstiţi boieri faţă, care au răposat. Deci noi, câţiva neguţători bătrâni, care am rămas de trăim, după cum ştim, dăm această adevărată mărturie la cinstita mână dumisale cuconului Ştefanacke Başotă Ban, după cum şi carte de aşezare avem, şi hrisovul arată că ne-am aşezat pe moşia Şoldăneşti, iar nu pe Folticeni. Şi faţă de va fi de trebuinţă vom veni şi vom arăta adevărul, care spre încredinţare am iscălit. / 1813, semptembrie 9” / urmează semnăturile cu caractere evreieşti (Arhivele Statului, Bucureşti, Pachetul 280, Documentul 11)”[29].

1814, decembrie 18: Spătarul Andrei Başotă, noul proprietar al Şoldăneştilor, scrie voievodului Moldovei, plângându-se de „pătimirea” la care îl supune căminarul Tudurache Ciurea, câştigătorul „târgului sub nume când de Folticeni, când de Tâmpeşti”, deşi cei mai mulţi târgoveţi se află pe moşia lui[30].

1825, martie 5: „În 1825, Martie 5, Divanul, în cap cu Mitropo­litul Veniamin, face anafora către Vodă Ion Sandu Sturza în pricina  tânguirii Spătarului Andrei Başotă „pentru strâmbătatea ce din nenorocirea sa au pătimit în curgerea anilor trecuţi, de la anul 1809, de când cu nedreaptă împresurare s-au fost luat de sub a sa stăpânire Târgul Şoldăneşti, ce se zice Folticeni, de dumnealui Logofătul Costandin Balş, sub cuvânt că sar fi aflat piaţa târgului pe hotarul megieşitei moşii Folticenii, pe care o au fost luat dumnealui de la baronul Tuduri Musteaţă, apoi în urmă s-au luat târgul de dumnealui Căminarul Ciurea, sub cuvânt că ar fi pe hotarul moşiei sale, Tâmpeşti”.

1826, martie 2: „În urma acestei anaforale, Vodă,  la 2 martie 1826, văzând că nici târgoveţii din târ­gul Şoldăneşti, ce se zice Folticeni, nu   păzesc îndatoririle cuprinse prin acele ponturi… însărcinează Divanul de a face un nou aranjament, prin care, împăcând interesele reci­proce, să se stingă toate neînţe­legerile”.

1826, martie 29: „Divanul, conformându-se însărcinării, prin anaforaua din 29 martie 1826, face noul aşezământ între Târgul Folticeni şi târgoveţi. Aşadar, în luna martie a anului 1826, se schimba oficial şi cam pe nesimţite numele oraşului Şoldăneşti în Folticeni”.

1830: „Satul Şoldăneşti, din ocolul Şomuzului, ţinutul Sucevii, stăpânit de dumnealui vecinicul stăpân spătar Andrieş Başotă, 1831, april 30, în care se arată: Preoţi în slujba bisericii: Pr. Luca Săchelar, Pr. Gavril, Ierodiaconul Teodor, tot în slujbă; Privilegiaţi fără dare: Vel Căpitan Simion Verdiş, cu cartea Domnului Ion Sturza, din anul 1827, aprilie 10, fecior de mazil; Slujitorii bisericii: Ioniţă Bunduţă, dascăl, Lupu Stahi tij (la fel – n. n.) dascăl, neînsurat, Iordache Bunduţ, pălimar. / Urmează 8 nevolnici, între care Dumitru Stamati; 15 văduve, în­tre care Maria lui Andrei Stamati, Catrina a lui Petrea Carabulea şi Preda lui Vasile Popa; apoi „birnicii breslaşi a rangului spătăriei şi a băniei, Bănesii Anastasică Canta, în număr de 37, între care: Toader Cararab, Stahi Brâncoveanu, Lupu sin Vasile Puslaş, Ion Bâlu; „slugile şi alţi oameni fără bir” sunt 18, între care Vasile Niţucă, ce se află şi „călare a ogrăzii”; mai sunt şi 5 „oameni străini fără căpătâi”, care toţi „sunt la Itic jidov orândar” (Arhiva Iaşi, Tr. 644. Dosar I, Tom. IX)”[31].

1845, iulie 12: Cumpărând moşia rubedeniei sale Andrei Başotă, care se săturase de judecăţi, spătarul Mihalache Cantacuzino, însurat cu Maria – verişoara lui Andrei, după ce sporise nemulţumirile târgoveţilor cu dări insuportabile, vinde lui Meer Focşăneanu „şi companiei sale” „partea de târg de pe moşia Şoldăneşti” şi veniturile iarmarocului din Folticeni[32].

1873, raport oficial: „În anul 1873, Noiembrie, procurorul de Suceava primeşte o denunţare că la comuna Mălinii s-ar fi comis, de către prefectul Milo, mai multe crime şi delicte, anume: bătăi barbare; că parte din locuitorii acelei comune au fost executaţi la munci agricole pe moşia Dlui Milo, Spătăreşti, fără să fie angajaţi cu consimţământul şi ştirea lor; că au fost schingiuiţi, cu ocazia acelei executări; că au fost arestaţi ilegalmente; că, din cauza muncii făcute la Spătăreşti peste puterile lor, dânşii au pierdut propria lor recoltă; şi alte asemenea abuzuri. Acest reprezentant al ministerului public, de îndată a luat dispoziţiuni pentru o cercetare locală, invitând şi pe judecătorul instructor, mai apoi preşedinte al tribunalului şi cumnat al Dlui Milo, de a păşi în faţa locului. Acesta a refuzat a pune mâna pe afacere. Procurorul a plecat singur. A făcut două cercetări la Mălini, unde a constatat indicii suficiente că denunţurile menţionate sunt întemeiate. În timpul absenţei sale din oraş, urmăritul prefect a şi dat de ştire la Bucureşti. Întorcându-se, procurorul a fost imediat chemat la telegraf de ministrul justiţiei, prevenitul A. Lahovari. După un lung şi violent dialog, urmat între amândoi, ministrul acuză pe procuror de conspirator, de turburător al ordinii publice, de opozant guvernului şi, în fine, îl avertiză că prefecţii nu se pot schimba după placul fiecăruia. Nu-i spune însă nici un cuvânt pentru crima de la Mălini, despre care procurorul înaintase lucrările prin poştă, cu raportul No. 2573. Ca răspuns la acest raport, procurorul a primit următorul avertisment, cu No. 15216 de la 30 Noiembrie 1873: ,Am examinat dosarul ce mi-aţi trimis cu raportul No. 2573 şi, drept rezultat, vă fac cunoscut că Dvs. nu puteţi, fără a îndeplini formalităţile prescrise de art. 491 Procedură penală, începe o urmărire în contra Dlui prefect. / Dacă însă scopul Dvs. a fost ca să faceţi numai o cercetare, nu eraţi competinte a o face, fără judecătorul de instrucţiune, deoarece cazul de flagrant delict, în înţelesul legii, nu există. / Pentru motivele expuse, ministerul vede că mai mult pasiunea, decât interesul justiţiei v-a condus în această afacere. Vi se dă dar avertisment pentru acest fapt, pe care ministerul nu poate decât a-l reproba. / Cât pentru faptele denunţate de Dvs., deşi pe o cale neregulată, le-am pus însă în cunoştinţa şi aprecierea Domnului ministru de interne. / Ministru A. Lahovari. (Apendice, pag. 181). / În acest ordin mustrător, procurorul a văzut clar suspendarea verităţii acţiunii în contra prefectului Milo. Ceva mai mult: a văzut o pedeapsă ce i se infligea pentru că a cutezat să urmărească, în cercul atribuţiunilor sale, pe un funcţionar favorizat de regimul central”[33].

1881: „Tabloul premianţilor de juriul concursului agricol şi industrial din judeţul Suceava, în zile de 14, 15 şi 16 octombrie 1881 – Ioan Iacoblov, din comuna Şoldăneşti, pentru secara cultivată pe moşia Şoldăneşti, medalie de bronz”[34].

1894: „Şoldăneşti, comună rurală, județul Su­ceava, situată la sus-vestul plasei Şomuzul, lângă Fălticeni. Se învecinează, la est, cu comunele Preuteşti şi Ciumuleşti; la vest, cu Fălticeni şi comuna Oprişeni; la sud, cu comuna Baia şi Fântâna-Mare, şi la nord, cu comunele Pleşeşti şi Giurgeşti. E compusă din satele Şol­dăneşti, Hârtopul, Spătăreşti şi Tâmpeşti, cu reşedinţa în satul Tâmpeşti. Are o suprafaţă de 2.892 hectare, cu o populaţie de 1.396 suflete; are 4 biserici, deservite de 6 preoţi şi 8 cântăreţi; o şcoală mixtă, în Hârtop; 5 cârciumi. Bugetul comunei e, la venituri, de 4.272,72 lei şi la cheltuieli, de 4.206,13 lei. Locuitorii posedă 49 cai, 316 boi, 217 vaci, 1.474 oi şi 105 porci. E udată de pârâul Şomuzul Mare, cu afluenţii săi, Buciumeni, Ţiganul, Petiuţa, Ciorsacul, Prisăcii şi Arini. Locuitori împroprietăriţi din 1864 sunt 59 fruntaşi, 70 pălmaşi şi 187codaşi, stăpânind 525 fălci. Localităţi de însemnat în comună sunt Mănăstioara (Dealul) şi Dealul Halmului, vestit pentru fânaţurile sale. / Şoldăneşti, sat, pe moşia şi în comuna cu acelaşi nume, județul Su­ceava, aşezat pe dreapta pârâului Buciumeni şi pe coasta dea­lului Curmăturile. Are o populație de 326 locuitori; o biserică, zidită de Andrei Başotă, în 1798, deservită de preoţii din Fălticeni. Pe unul din clo­potele bisericii se citeşte: „Acest clopot l-am făcut eu, Ştefan Başotă, Ban, şi l-am pus la biserică, în satul meu Şoldăneşti, ce prăznuieştc hra­mul Sfântul Nicolae, 1700”. Biserica are odăjdii bogate şi două evanghelii legate în argint. Împroprietăriţi de la 1864 sunt 16 pălmaşi şi 36 codaşi, stăpânind 111,5 fălci. Drumuri principale sunt: la Fălticeni (1 km), la Hârtop (7 km) şi la Spătăreşti (3,5 km). Origina satului şi moşiei Şol­dăneşti reiese lămurit din ur­mătoarea carte: „Noi Vasilie Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei. Înştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cui vor căuta sau o vor auzi citindu-se, pentru acest adevărat şi credincios sluga noastră Şte­fan Şoldan, din curtea Domniei mele, fiul răposatului Dumitraşcu Şoldan, biv (fos – n. n.) vel (mare – n. n.) vornic, care acest părinte a lut Dumitraşcu Soldachi a slujit Domniei mele cu curată inimă şi cu mare cre­dinţă în toate trebile, după poruncile Domniet mele, până a sosit ceasul de s-a săvârşit. Noi încă de la moartea lui pentru acea cu dreptate şi cu credinţă a lui către noi slujbă, am miluit pe fiul său Ştefan Şoldan cu osebita noastră milă, de l-am apropiat în curtea Domniet mele, şi i-am dat, şi i-am întărit drepte ocinele şi moşiile lui, care i le-a dat şi i le-a dăruit unchiul său, Teodoraşcu Şoldan, cu limbă de moarte, deosebit de alţi fraţi ai lui, adică tot satul Şoldăneşti şi jumătate din satul Preuteşti, ce sunt pe Şomuz, în ţinutul Sucevei, cu iazuri şi cu mori în Şomuz. Drept aceia dar… etc. etc. / Scris în Iaşi de Dumitrachi Diac, din leat 7150 (1642), April 5. / Noi Vasilie Voevod”. Pe moşia Şoldăneşti s-a în­fiinţat târgul Şoldăneşti, numit mai târziu Fălticeni. În 1803, Şoldăneşti tij a Ba­nului Başotă are 62 liuzi, plă­tind 1.076 lei bir anual (banului, nu visteriei – n. n.), având şi 18 liuzi de cei scutiţi (slugile conacului – n. n.), ocu­paţi cu lucrul pământului (Uricarul, vol. VII; Condica liuzilor)”[35].

1894: „Spătăreşti, sat pe moşia cu acelaşi nume din comuna Şoldăneşti. Aşezat pe platoul de deasupra şi pe coastele dealurilor Tâmpeşti şi Paladi. Numără 64 case, populate cu 61 capi de familie sau 287 suflete, din care 145 bărbaţi şi 142 femei (3 izraeliţi), fiind 76 contribuabili. Vatra satului ocupă 18 fălci şi 39 prăjini. Aşezările locuitorilor sunt slabe. Moşia, proprietatea dlui Maior I. Giurăscu, are 557 fălci, din care 295 fălci cultivabile, 132 fălci pădure şi imaş, restul fânaţ. Împroprietăriţi în 1864 sunt 16 fruntaşi, 12 pălmaşi şi 54 codaşi, stăpânind aproape 120 fălci. Are o biserică, cu patro­nul „Pogorârea Sfântului Duh”, zidită de Matei Milo. Singura dată pe care o găsim e acea de 1799, săpată pe saltarul unei mese. Formează o parohie cu Fântâna Mare. Biserica e împroprietărită cu 8,5 fălci. Şcoala din Fântâna Mare serveşte şi acestui sat. Satul se spune că n-a fost totdeauna unde se află astăzi, ci mai spre nod-est., pe o vale a dealului Palade, acolo unde şi acum mai există câţiva arbori roditori, urmele livezilor satului. El a fost mutat aci de Matei Millo, fiul lui Vasile Millo, foşti proprietari. În 1803, „Spătăreşti, al spătăresei Millo, numără 65 liuzi (oameni străini, aduşi din Galiţia – n. n.), plătind 560 lei bir anual, fiind şi 12 liuzi de cei fără bir (slugile la conac – n. n.). Ei se ocupau cu plugăria, având loc puţin şi făceau draniţă” (Uricar, vol. VII, p. 249). Rari se mai găsesc astăzi oameni din Spătăreşti care să se ocupe cu făcutul draniţei”[36].

1915: „În Spătăreşti, Suceava, se juca: hora, cărăşelul, hârlăuanca, băeţelul, corăgheasca, polca, rusasca, leşasca, căzăceasca, gândul mâţei, căţaua, bătrâneasca, ungureasca”[37].

1921: În baza Legea pentru reforma agrară, promulgată prin Înaltul decret regal No. 3093/921, Comisiunea judeţeană de expropriere Suceava, adică fostul judeţ din preajma Fălticenilor, compusă din Preşedinte, C. Dobrescu (uneori, M. Rădulescu) / Membri: C. Văleanu, consilier agricol, D. Tatos, supleantul proprietarilor, Gh. Ioniţă, delegatul sătenilor (în unele cazuri: I. D. Popescu şi Vasile Popescu). / Secretar, I. C. Manoliu, a emis următoarele extrase de hotărâri: No. 41. Din moşia „Holm” Tarna Mare, proprietatea Casei Rurale din comuna Şoldăneşti, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 116 ha, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat câte 2.210 lei de fiecare ha. / Procesul-verbal încheiat în ziua de 24 iunie 1922: 2) Moşia Şoldăneşti, proprietatea domnului Manea Hadzi. Comisiunea, în unanimitate, este de părere că, întrucât domnul proprietar are investiri importante în clădiri, inventar agricol, instalaţiuni; apoi, tot cu unanimitate, constată că moşia, fiind în regiune de şes şi într-o regiune cu cereri de împroprietărire mijlocii, având şi investiri importante, ar urma să se rezerve proprietarului, conform art. 8, alin. c din legea agrară, cota de 300 ha şi, peste aceasta, încă 50 ha, pentru un număr de 162 capete de vite mari, ce posedă. Cum însă proprietarul posedă, astăzi, 260 ha teren cultivabil, comisiunea, cu majoritate, constată că nu este loc de a se proceda la expropriere. / „Procesul-verbal din 21 iulie 1922. Astăzi, fiind termenul pentru darea hotărârii relative la exproprierea moşiilor din comuna Şoldăneşti, pentru constituire de islazuri. S-au prezentat domnii membri Dimitrie Verdeanu, Gheorghe Teodorescu, Ioan D. Popescu şi Gheorghe Ioniţă, Ştefan Condurariu – delegat ales de săteni, şi domnul Dimitrie Nechifor, primarul comunei Şoldăneşti; de asemenea, s-au prezentat domnii proprietari Manea Hadzi, David Tatos, Aurel Mihăiţă – din partea doamnei Natalia Titus Ionescu, a răspuns soţul dumisale, asemenea şi din partea doamnei Anette C. Românescu a răspuns soţul domnul C. Românescu, autorizaţi cu procură în regulă, procedură îndeplinită pentru toate părţile. Având în vedere că întrucât legea nu defineşte nicăieri ce înţelege prin păduri de şes, păduri de deal şi păduri de munte, comisiunea, în mod prealabil, a hotărât, în unanimitate, că înţelege prin păduri de şes pădurile situate la acelaşi nivel (cu mici deosebiri) cu moşiile care vor fi definite de şes şi în care fiecare dintre aceste păduri se află situate. Pădurile de deal, acelea care, fie că sunt situate pe moşie de deal sau o moşie de şes, acestea vor prezenta o diferenţă de înclinaţie (de nivel) în apropierea unui unghi de 45 grade şi ar avea o înălţime destul de însemnată. Comisiunea, în unanimitate, hotărăşte că pădurile, atât ale Statului, cât şi cele particulare, din raza comunei Şoldăneşti sunt păduri de deal şi ca atare pot fi expropriate. Luându-se, apoi, în cercetare şi revizuire lucrările anterioare pentru constituire de izlaz, s-au decis următoarele: Comisiunea, în unanimitate, confirmă toate lucrările anterioare de expropriere şi constituire de islaz comunal, aşa după cum se specifică şi în procesul-verbal al comitetului de ocol Fălticeni din 23 februarie 1921 şi constată că nevoile satelor Hârtop şi Şoldăneşti au fost satisfăcute. În ceea ce priveşte pentru satisfacerea lipsei de 23 hectare, pentru satul Lencuşeşti, atribuieşte comunei şi în folosul satului Lencuşeşti porţiunea de aproximativ 11 hectare, expropriate tot astăzi de comisiunea de expropriere şi situate astfel: cu şoseaua Gârla, locul expropriat şi restul moşiei Ciorsaci”[38].

1937: „În Spătăreşti, judeţul Baia, se fac ouă roşii şi la Sf. Gheorghe, dacă el nu cade în săptămâna luminată”[39].

1948: „Membrii corpului didactic cuprinși în alăturatele tablouri, care fac parte integrantă din prezenta decizie, ale cărora raționalizări, fixări li repartizări au fost anulate cu decizia Nr. 164.743 din 1948, rămân la dispoziția ministerului, fiind obligați să ceară detașarea în posturile ce vor fi publicate vacante: Radu Ioan, Școala Nr. 4 mixtă Șoldănești, postul III; Radu Lucreția, Școala Fălticeni Nr. 4 Șoldănești, postul IV”[40].

[1] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, București  1975, doc. 30, p. 43

[2] Ibidem, doc. 31, p. 44

[3] Ibidem, doc. 105, p. 156

[4] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, București  1975, doc. 251, p. 335

[5] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, București  1976, doc. 197, p. 296

[6] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. III, București  1980, doc. 258, p. 462

[7] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XVIII, București  2006, doc. 235, p. 303

[8] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XVIII, București  2006, doc. 262, p. 329

[9] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XVIII, București  2006, doc. 365, p. 435

[10] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XVIII, București  2006, doc. 385, pp. 450, 451

[11] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 79, p. 99

[12] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 91, p. 111

[13] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 92, p. 112

[14] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 102, p. 122

[15] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 361, p. 505

[16] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 362, p. 505

[17] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, București  1969, doc. 363, pp. 506, 507

[18] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, București  1971, doc. 421, pp. 529, 530

[19] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, București  1996, doc. 465, p. 526

[20] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIV, București  1998, doc. 69, p. 70

[21] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIV, București  1998, doc. 120, p. 116

[22] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIV, București  1998, doc. 471, p. 444

[23] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIV, București  1998, doc. 529, pp. 488, 489

[24] AȘSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, București 2005, doc. 517, pp. 439

[25] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, p. 9

[26] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, pp. 13-45

[27] Ibidem

[28] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, pp. 52-54

[29] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, pp. 48, 49

[30] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, p. 59

[31] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, p. 32

[32] Gorovei, Artur, Folticenii. Cercetări istorice asupra oraşului, Bucureşti 1938, p. 78

[33] Monitorul Oficial, Nr. 88, 19 aprilie / 1 mai 1877, pp. 2598, 2599

[34] Monitorul Oficial, No. 196, 2/14 decembrie 1881, pp. 6078-6080

[35] Lahovari, George Ioan, Marele Dicționar Geografic al României, vol. V, București 1902, pp. 524, 525

[36] Ionescu, Serafim, Dicţionar geografic al Judeţului Suceava, Bucureşti 1894, p. 323

[37] Lupescu, Mihai, Intratul flăcăilor şi scosul fetelor la horă, revista Ion Creangă, Nr. 6/1915 apud Niculescu-Varone, G. T., Dicţionarul jocurilor româneşti, Bucureşti 1931, p. 174

[38] Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2627-2631

[39] Gorovei, Artur, Ouăle de Paşti, Bucureşti 1937, p. 58

[40] Monitorul Oficial, Nr. 194, 23 august 1948, pp. 6963, 7021-7023