Povestea aşezărilor sucevene: Drăguşeni

DRĂGUȘENI. Aşezare de pe limita nordică a formaţiunii prestatale „Câmpul lui Dragoş”, care, ca şi unul dintre fiii lui Dragoş, Sima Drăguşanul, îi înveşniceşte numele, Drăguşenii au o interesantă istorie răzeşească, care coincide, în bună parte cu cea a părtaşilor din Calafindeşti şi din Drăguşeni de lângă Siret. În Moldova există multe localităţi care au purtat acest nume, dar cele mai multe delimitând „Câmpul lui Dragoş”, până în megieşia cu „Câmpul Perilor”, care se înşira de-a lungul apei Moldovei.

1437, decembrie 20, Suceava: Ilie Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, întărește păhărnicelului Ion Urecle (Ureche – n. n.), odată cu Stănigenii, un cătun al Drăgușenilor, „Bîrgăiani pe Moldova”, cu „hotarul vechi, pe unde au folosit din veac”[1].

1487, martie 5: Ștefan cel mare întărește lui Ivanco Bârlici și surorii lui, Anușca, un sat, „anume Bârgăianii, pe Moldova”[2].

1634, august 19, Iași: Vasile Lupu scrie pârcălabilor de Suceava că, în fața Divanului său, „s-au pârât de față Soltana Tălmăcioae („fată Mogâldii ce a fost vornic” – n. n.) cu călugării de la mănăstirea de la Pobrata pentru niște vecini, anume David și pentru Tănasie și Marco, zicând că sunt ai lor și au fugit de la mănăstire, după domnia lui Barnovschie încoace, iar Soltana a zis că sunt la dânsa de când împăratul. Pentru aceea, dacă vei vedea cartea domniei mele, iar voi ca să socotiți de vor fi fugiți de la măsăstire, de după domnia lui Barnovschie încoace, să-și ia călugării vecinii, iar de vor fi nimerit acolo, în Drăgușiani, înainte de domnia lui Barnovschie, să-i lase călugării în pace”[3].

1637, aprilie 8: „Zapis de la o Sultana („fată Mogâldii ce a fost vornic” – n. n.), cu feciorii ei și alte neamuri a lor, cuprinzător cum s-au împărțit între dânșii jumătate din Zăvoeni și jumătate din Drăgușani”[4].

1637, noiembrie 10, Iași: „Adică eu, Dumitraşco, feciorul lui Bantaş, vornicul, şi Palaghia, fata lui Bantaş, vornicul, şi Ionaşco, feciorul Palaghiei, nepotul lui Bantăş, singuri pe noi mărturisim cu acest zapis al nostru, cum noi, de bunăvoia noastră, de nimeni nevoiţi, nici înpresuraţi, am vândut dreaptă ocină şi cumpărătură din sat din Drăguşeni, ce am cumpărat de la Toader Scântee, o casă gata şi din vatra satului, şi din cânp, şi din fânaţ, şi din pădure, şi tot ce să va alege partea lui Toader Scântee, ce am vândut dumisale jupânului Neculai, vătahul, derept treizeci de lei: şi zapisul ce am avut de la Toader Scântee încă l-am dat la jupânul Necula. Şi această bună tocmeală s-a făcut dinaintea Neaniului, vornicul, şi a lui Vasilie Roșca, vornicul, și a lui Iachim Bandur, vornicul, și a Stejeranului, vornic, și eu, Pătrasco Opincă, am scris; şi eu, Radul, şi Ştefan Cârcos, şi Mirăuţă şi Andonie Brahăş, să se ştie. Şi mie, lui Ionaşco, ginerele Palaghie mi-au dat 8 zolţi. / Let 7146 (1637) noiemvrie 10. / Az. Neaniul vornic, iscal. Iachim vornic. Stejaran vornic. Az. Vasilie Roșca dvornic. iscal”[5].

1638, aprilie 20: „Carte de gospod întăritoare Sultanii, fată Mogâldii ce a fost vornic, și feciorilor ei pe jumătate de sat din Drăgușani și jumătate de Zăvoeni, și a treia parte din sat din Iurcești, și altele ce li s-au venit în partea lor, după împărțeala ce au avut cu alte neamuri a lor”[6].

1640, iulie 9: Într-un zapis de împărţire de moşii, rămase de pe urma lui Vasile Mihailescu şi a jupânese Soltana, socrii lui Gheorghe Roşca vistiernic, Tănasă vornic şi Sturza, „s-au venit în partea lui Ionaşco, de pe tată-său Tălmaci şi de pe maică-sa Soltana, jumătate de sat Drăguşeani, partea de jos”, iar „în partea lui Gheorghe Roşca, vistiernicul, jumătate de Drăguşeani cu ale sale”, iar „în partea lui Tănasii, vornicul, jumătate din Zăvoiani, partea de jos”[7].

1642, aprilie 7: În faţa divanului lui Vasile Lupu se prezintă „această adevărată cneaghină Soltana, fata lui Ionaşco Mogâldea, vornic”, solicitând şi obţinând uric pentru „a ei dreaptă ocină şi moşie din ispisoc de împărţeală de dânsa… a împărţit cu nepoţii ei, fiii lui Gligoraşco Mogâldea şi cu fiii Zinicăi, logofeteasa, şi s-a cuvenit în partea Soltanei jumătate de sat Drăguşani şi jumătate de sat Zăvoiani, ce-s pe Moldova, în ţinutul Sucevei”. Vistiernicul Gheorghe Roşca şi cneaghina lui, Iftimia, în baza aceluiaşi ispisoc, primeşte şi el întăritură pentru „jumătate sat, Drăguşani şi jumătate sat Zăvoiani”[8].

1755, iunie 23: O carte de gospod a lui Matei Ghica Vodă, în favoarea lui „Costache (Lazu – n. n.), biv vel stolnic, să fie volnic a stăpâni moşia Negileştii, din ţinutul Sucevei, ce este lângă hotarul Drăguşianilor, tij a dumisale stolnicului Costache”[9]. Sunt mai multe urice anterioare, care menţionează Drăguşenii lui Costache Lazu în hotarul noii sale proprietăţi, cumpărată de la un călugăr nemţean.

1795, iunie 9: Preotul Gavril cumpără o casă în Fulticeni de la Alexandru Blănarul din Drăguşeni.

1814: „Hrisov din 1814, iunie 28, de la Calimah Vodă, întăritor stăpânirii lui Ioan Lazu asupra moşiilor de la ţinutul Sucevei, Negrileştii şi parte din Drăguşeni”[10]; „carte din 1814, iulie 15, pentru împresurarea moşiilor Drăguşenii şi Zăvpienii de pe Moldova, din ţinutul Sucevei, ce sunt ale banului Costachi Lazu şi a fratelui său Ioan, dinspre moşiile Căbujii a banului Constantin Cantacuzino, şi Stroieştii a Monastiri Slatina”. Sunt folosite ca mărturii „două ispisoace de la Domnul Ştefan Vodă (Ştefăniţă Vodă – n. n.), din 7028, iulie 15 (1520 – n. n.), şi cartea Domnului Scarlat Alesandru Calimah Vodă, din 1813, noiembrie 10”[11].

1881: „Tabloul premianţilor de juriul concursului agricol şi industrial din judeţul Suceava, în zile de 14, 15 şi 16 octombrie 1881: Berl Iuster, din comuna Drăguşeni, pentru orzul cultivat pe moşia Drăguşeni, medalie de argint”[12].

1886: „Domnul Berl Juster, arendașul moșiei Drăgușeni, județul Suceava, a dăruit acestei comune lemne, în valoare de 650 lei, pentru construcția unui local de școală”[13].

1890: „Prin deciziunea Domnului ministru de finanțe cu No. 19.372 din 8 Octombrie 1890, s-au numit ca debitanți de tutunuri, timbre, chibrituri și cărți de joc următoarele persoane: Gheorghe Pădurariu, în comuna Drăgușeni, plasa Moldova-Șomuz, județul Suceava; Ioan Irimia, în comuna Drăgușeni, plasa Moldova-Șomuz, judetul Suceava”[14].

1894: „Drăguşeni, comună rurală, județul Suceava, în partea sudică a plasei Moldova-de jos, şi la 27 km de Fălticeni. Se învecinează, la est, cu comuna Tătăruşi; la vest, cu comuna Răuceşti, din judeţul Neamţu; la sud, cu comuna Cristeşti, şi la nord, cu comuna Uideşti, despărţindu-se prin semne convenţionale. Are forma aproape dreptunghiulară, înclinată spre şesul Moldovei. E compusă din satele: Drăguşeni, Lunca, Broşteni şi Sârbi, cu reşedinţa în satul de la care şi-a luat numele. E populată cu 644 familii sau 2.575 suflete (1.276 bărbaţi şi 1.299 femei), din care 136 izraeliţi. Sunt 455 contribuabili. Are 4 biserici, deservite de 3 preoţi şi 7 cântăreţi; o şcoală rurală mixtă, frecventată de 50 elevi. În toată comuna sunt 111 băieţi şi 105 fete în vârstă de şcoală. Bugetul comunei, pe anul 1892-1893, are la venituri 6.670 lei şi la cheltueli, 6.615 lei. Vite sunt: 257 cai, 874 boi, 640 vaci, 3.267 oi, 160 capre şi 275 porci. Altitudinea comunei de la nivelul mării variază între 325-345 m. E udată de Moldova (6 km) şi de pâraiele Râşca (1500 m), Hatia (2 km) şi altele, precum şi de trei iazuri: Pâcla, Stroieşti şi Broşteni. Suprafaţa comunei este de 3.574 hectare, din care 2.295 cultivabile, 600 pădure, 300 fânaţ şi restul prundiş şi loc sterp şi neproductiv. Împroprietăriţi la 1864 sunt 10 fruntaşi, 140 pălmaşi şi 71 codaşi, stăpînind 846 fălci. Drumurile principale sunt la Ciumuleşti (13 km), la Cristeşti (7 km), la Forăşti (3.600 m), la Tătăruşi (11 km) şi la Sîrbeni (5 km). În comuna Drăguşeni se află o fabrică de spirt a proprietăţii, fabricând între 47-55 mii litri spirt pe an. La 1803, „Drăguşeni a Banului Costache Lazu, cu loc de mijloc, număra 63 liuzi (oameni străni, aduși din Galiția, care plăteau bir doar proprietarului moșiei – n. n.), plătind 1.028 lei bir anual, fiind şi 10 liuzi de cei fără bir (slugi la conac – n. n.), la care se mai adăugau, breslaşi ot tam (tot aici – n. n.), 17 liuzi, cu 140 lei bir pe an”. Într-un hrisov din 1814, Iunie 28, de la Calimah Vodă, întăritor stăpânirii lui Ioan Lazu asupra moşiilor de la ţinutul Sucevei Negrileşti (astăzi necunoscut) şi parte din Drăguşeni, se citează următoarele acte: Suret din 7028 (1520), Iulie 15, carte din 7231 (1723), Martie 5, carte din 7256 (1748), Decemvrie 28, carte din 1763, Aprilie 4 şi o anafora din 1813, Mai 25. Într-o altă carte de judecată, din acelaşi an (1814), Iulie 15, pentru împresurarea moşiilor Drăguşeni şi Zăvoeni (poate moara Zavului) de pe Moldova, din ţinutul Sucevei, ce sunt a Banului Costache Lazu, şi a fratelui său Ioan, despre moşiile Căbujei, a Banului Const. Cantacuzino, şi Stoeşti, a mănăstirii Slatina, se aduc ca dovezi două ispisoace din 7028 (1520), Iulie 15 şi o carte din 1813, Nov. 10 (Uricar, de T. Codrescu, vol. VI, pp. 211 şi 298). Satele Căbuja şi Stoeşti încă sunt astăzi”[15].

1913: „Gheorghe Vieru din Drăgușeni, în etate de 25 ani, voind a trece râul Moldova, în ziua de 24 mai, spre a-și aduce niște vite de pe țărmul opus, s-a înecat”[16].

1931: Conform Tabloului de regruparea comunelor rurale, publicat în Monitorul Oficial Nr. 161, din 15 iunie 1931, comuna Drăguşeni, din judeţul Baia, avea în componenţă satele Drăguşeni, Sârbi şi Ungheni (p. 38).

1941: „Se publică mai jos lista Nr. 18 de gradele inferioare (trupă) morţi pentru patrie în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 22: Gavriluţ Vasile, caporal, ctg. 1940, cu ultimu1 domiciliu în comuna Drăguşeni, judeţul Baia, mort la 4 iulie 1941”[17].

1945: „Următorii învăţători se transferă, pe data de 1 Septemvrie 1945, la şcoalele primare din jud. Baia, arătate în dreptul fiecăruia: Dimitriu Aurel, gr. def., de la Liteni, la Sârbi-Drăguşeni, post I, interese familiare”[18].

1947: „Următorii învăţători, învăţătoare, conducătoare, maestre şi maeştri şi agronomi, menţionaţi în tabelele alăturate, care fac parte integrantă din prezenta decizie, se transferă, pe data de 1 Septemvrie 1947, la şcolile principale indicate în dreptul fiecăruia: Popescu Gavril, de la Drăguşeni, Ungheni, Baia, la Drăguşeni, Drăguşeni, postul lui Popescu Vavile, gradul, interese familiare”[19].

1948: „Nr. 45.793 din 25 August 1948. Următorul personal medical se detaşează şi se delegă, pe data imediat posterioară publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial, instituindu-se, pe aceeaşi dată, ordonator secundar pentru mandatarea salariilor, personalului pendinte de acest minister, din acel judeţ, după cum se specifică în dreptul fiecăruia: Dr. Pavlidi Nicolae, medic circumscripţia Drăguşeni, judeţul Baia, la Direcţia de Studii”[20].