Povestea aşezărilor sucevene: Dolheşti

DOLHEŞTI. În aceeaşi zi a anului 1398, în care mănăstirea Probota obţine uric şi privilegiu pentru o parte din moşia răzeşilor Dolh (Lung), care, nemaifiind răzeşească, se va numi Dolhasca măcar în limbajul cotidian, un urmaş al lui Giurgiu Dolh, Şendrea, obţine uric şi privilegiu pentru Dolheşti.

1398, iulie 2: Şendrea, buicul patern al lui Şandrea – viitor portar de Suceava, însurat cu Maria, sora lui Ştefan cel Mare, „este pomenit ca stăpânul satului Dolheşti”. Şandrea avea să moară „în lupta cu Ţepeluş, la Râmnic, în 1481, iulie 8”[1]. A fost înmormântat la Dolheşti, acolo unde, în 27 martie 1486, avea să-şi găsească veşnica odihnă şi Maria, voevodala lui cneaghină[2].

1470: „Al. Gonța, într-un studiu special[3], a dovedit că Ștefan Voievod s-a oprit la Dolhești (în condica moldo-germană: Dolschecht), care era satul surorii sale, căsătorită cu Șendrea[4], viitorul portar, de pe Șomuzul Mare”[5].

1480: Biserica din Dolheștii Mari, construită înainte de anul 1470, conform istoriografiei române, este datată ca fiind ctitorită (probabil ca nouă construcție, ca rezidire) în 1480[6]

1502, februarie 22: În faţa divanului lui Ştefan cel Mare se prezintă „Dobra, fiica lui Ivanco, şi verii ei, Toader Macica, şi fratele lui Berzea, fiii Mărinei, toţi nepoţii panului Şandru portar” şi-l vând vistiernicului Isac „un sat pe Şomuz, anume Dolheşti… pentru şase sute de zloţi tătăreşti”[7].

1514: „O fiică cunoscută a lui Şandrea şi a Mariei se numea Neacşa (într-un uric de la Bogdan Voievod, din 7022, adică 1514). Domnul arată că dă mănăstirii Pobratii „un sat anume Heaciul, pe care au fost dat acel sat vara Domniei sale, Neacşa, fata Mariei, sora tatălui Domniei sale, Ştefan Vodă, la moartea sa, din al său uric şi cumpărătoare, ce le-au fost cumpărat tatăl Domniei sale, răposatul Ştefan Vodă”[8].

1878: „Sunt confirmați debitanți, pentru a exercita vânzarea de tutunuri, următoarele persoane: Vasile Vlaicu, în comuna Dolhești, cătunul Dolheștii Mici, plasa Șomuz, județul Suceava; Constantin a Catrinei, în comuna Dolhești, cătunul Dolheștii Mari, plasa Șomuz, județul Suceava; Năstase Margoci, în comuna Dolhești, plasa Șomuz, județul Suceava; stefan a Vărzarei, în comuna Dolhești, plasa Șomuz, județul Suceava; Petrea Militicai, în comuna Dolhești, plasa Șomuz, județul Suceava”[9].

1772: Conorm recensământului lui Rumeanţev, Dolheşti avea „42 toată suma caselor; 22 scădere rufeturi: 3 popi, 2 greci străini, 1 femeie sătracă, 1 jidov, 15 case pustii; 20 rămân birnici”[10].

1886, martie: „În noaptea de 12/13 februarie curent, femeia Marghioala, soția lui Nicolae Dămian, din comuna Dolhești, plasa Șomuz-Moldova, județul Suceava, a născut două fete și un băiat. Mama, precum și noii născuți, se află sănătoși”[11].

1893: „Dolheștii Mari, sat, pe moşia şi în comuna cu acelaşi nume, aşezat pe ţărmurile Şomuzului Mare. Numără 451 case, populate cu 414 capi de familie sau 1.932 suflete (916 bărbați şi 1.015 femei) din care 71 străini (izraeliţi). Are 426 contribuabili. Vatra satului ocupă 41 fălci. Locuitorii sunt gospodari de mijloc. Moşia, proprietatea statului, fostă a mănăstirii Probota, e în întindere de 3.333 fălci, din care 1.722 cultivabile, 1.532 pădure şi restul neroditor. Împroprietăriţi la 1864 sunt 84 pălmaşi şi 170 codași, stăpânind 668 fălci. Drumuri principale sunt: la Dolheștii Mici (4.000 m) şi la Preutești (8.000 m). Are o biserică, cu patronul „Sfânta Paraschiva”, servită de un preot şi 2 cântăreți şi împroprietărită cu 17 fălci. A fost zidită înainte de 1470, de tatăl lut Şendrea, hatmanul lui Ştefan cel Mare. După izbânda de la Podul Înalt (1475), „având bucurie Ştefan Vodă de ai săi, cum se aflară toţi prmiprejurul lui la loc de nevoie şi de grijă, îndată a repezit pe Şendrea hatmanul înaintea oştii muntenești, cu puţini slujitori, ca în chip de strajă. Şi dând de oştirea Radului Vodă, fură biruiţi de munteni; şi acolo a pierit şi Şendrea hatmanul (cumnat lui Ştefan Vodă), mai jos de Râmnic, unde mult s-a pomenit movila Şendrii; şi l-au dus de l-au îngropat în biserica din Dolhești, lângă tatăl său (Grigore Ureche, Letopisețul, vol. I, pp. 161, 162). Tradiţia spune că, mai înainte, ar fi fost biserică săsească. În biserică sunt 3 morminte: unul al tatălui lui Şendrea, altul al hatmanului şi al treilea al unui fiu al acestuia. Două au inscripţii slavone, iar piatra de pe al treilea a fost luată de cine, când şi ce s-a făcut nu se știe. În pomelnic se pomenesc Alexandru şi Şendrea V. V. Odăjdii sau orice alte odoare vechi nu se găsesc. O singură icoană, a Maicii Domnului, se aseamănă mult cu cele de la mormintele lut Petru Rareş din mănăstirea Probota. Satul mai are o şcolă rurală mixtă, cu un învăţător plătit de stat, înfiinţată la 1864 şi frecventată de 50 şcolari, din 91 băieţi şi 119 fete cu etatea între 7-12 ani, din cercul şcolii. În sat este şi o moară a moşiei. La 1803, „Dolhești a mănăstirii Probota, avea 13 liuzi, plătind 2.432 lei bir pe an (Uricariul, vol. VII, p. 254.). / Dolheștii Mici, sat, numit şi Gioseni, pe moşia şi în comuna Dolhești. Aşezat pe Şomuzul mare, numără 282 case, populate cu 343 capi de familie sau 1.052 suflete (516 bărbați şi 536 femei), din care 16 izraeliţi. Contribuabili sunt 287. Vatra satului ocupă 23 fălci. Împroprietăriţi la 1864 sunt 45 pălmaşi şi 99 codași, stăpânind 374 fălci. Are o biserică, cu patronul „Sfântul Nicolae”, zidită la 1833, de locuitori, împroprietărită la 1864 cu 17 fălci, servită de un preot şi 2 cântăreţi. O şcoală rurală mixtă, cu un învăţător plătit de stat, înfiintată în 1891, frecventată de 40 elevi, din 74 băieţi şi 47 fete între 7-12 ani, aflători în raza şcolii. În sat este o moară a statului, pusă în mişcare de apa Şomuzului Mare, cu trei pietre, aducând 2.000 lei venit anual. / Dolhești, iaz, în suprafaţă de 15 fălci, format de Şomuzul Mare, lângă satul Dolheștii Mari. Acum e acoperit de stuf şi, în mare parte, nămolit. Apa sa pune în mişcare o moră cu trei pietre, aducând 3.000 lei venit anual”[12].

1899: „Se publică spre cunoştinţa generală că, în ziua de 18 Noiembrie 1899, orele 11 a. m., se va ţine, în localul primăriei comunelor respective de care depinde fiecare din bunurile notate mai jos, licitaţiune publică orală pentru arendarea terenurilor de arătură, de fâneţe şi a golurilor de munte pentru păşune, încorporate pădurilor prin perimetrarea lor, cu ocaziunea vinderii de veci a moşiilor respective: Dolheşti: „392. Locurile de arătură, şi anume: Poienile denumite la Carpen (12 hectare, 5.300 mp), poiana la Chirilă (9 hectare, 3.100 mp), Macovei (4 hectare, 6.500 mp), Becli (1 hectar, 2.200 mp), poiana Popa Ieremia (2 hectare, 9.200 mp), la Cioate (9.000 mp), marginea la Popa Eremia (4 hectare, 4.900 mp), marginea la groapa lui Bălan (1 hectar, 7.900 mp), marginea la Cioroianu (1 hectar, 200 mp), dimpreună şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana la Ovesoaia (5.400 mp), la Arnăut (1 hectar, 1.100 mp), la Chiţău (9.000 mp), şi poiana la Fântâna Cecli (5.400 mp); în total 41 hectare 8.300 mp, situate în cantonul Muncelu. De asemenea, şi cu locurile de arătură, anume: Poiana la Corduleni, în fund (1 hectar), Pârloagele la Corduleni, în vale (3 hectare, 1.900 mp), poiana la Buculei (2 hectare, 2.600 mp), pârâul Turbeţei la Lingurari (12 hectare, 7.100 mp), la Popa Toader (3 hectare, 4.000 mp), poiana la Ileana (2 hectare, 5.800 mp), la Ilie Procovan (1 hectar, 8.100 mp), marginea lui Marian (1 hectar, 2.500 mp), marginea lui Chiţău, până la Costănoaia (9.000 mp), marginea la Osoiu (4 hectare, 6.500 mp), cum şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana la Hârtopu Becli (1 hectar, 2.500 mp), poiana la Savu (8.600 mp), la Marian (1 hectar, 5.000 mp), la Tocilă (5.400 mp), la Popa Gheorghiţă (9.000 mp), la Costănoaia (7.500 mp), Alexandru Cârstea (1 hectar, 6.800 mp), la Crucea Armeanului (9.000 mp), Buta (9.000 mp), la Pavăl a Tominei (1 hectar, 4.300 mp), Duca (9.000 mp), Mihăilă (1 hectar), Hultoana (1 hectar, 1.500 mp), Mesteceni (2 hectare, 3.300 mp), Popei (1 hectar, 2.500 mp), Căprăriei (4.100 mp), Făsăi (1 hectar, 5.000 mp) şi poiana la Macovei (1 hectar, 5.200 mp); în total 54 hectare, 5.200 mp, situate în cantonul numit Arşiţa, dimpreună şi cu locurile de arătură, numite: poiana la Izvoare din Deal (11 hectare, 6.400 mp), la Huida (1 hectar, 7.900 mp), poiana la Dealul Viei (1 hectar, 8.100 mp), Toader a Eftimiei (3 hectare, 5.800 mp), Gura Căprăriei (6.100 mp), la Groapa Ghinuţoaei (2 hectare, 9.500 mp), poiana la Andrieşi până la Duruitorii (2 hectare 3.300 mp), poiana Fântâna lui Casian până la perii lui I. Nichită (12 hectare, 5.300 mp), la Stejari (1 hectar, 9.700 mp), marginea la Jitaru (6 hectare, 6.200 mp), marginea la Lazăr ( 1 hectar, 9.200 mp), marginea la Ghinuţoaia (3.600 mp), marginea la Dobrota (3 hectare, 3.300 mp), marginea la Murgoceni (5.000 mp), poiana lui Ilie (1 hectar, 9.700 mp), dimpreună şi cu locurile de fâneţe, anume: poiana lui Ştiubei (1 hectar, 2.500 mp), la Popa Ion (2 hectare, 1.500 mp), la Toader Zaharia, sub muchie (7.200 mp), la Chiţu (8.200 mp), la Toader Zaharia (8.400 mp), la Gheorghe Dobrota (7.000 mp), la Ionel (5.700 mp), la pârâul lui Dobrota (5.700 mp), la Mierla (7.200 mp), la Groapa lui Lazăr (2 hectare, 6.900 mp), la pârâul Podişorului (1 hectar, 3.400 mp), la pârâul Podişorului, în fund la Plop (4.800 mp), la Varniţe (5.400 mp), marginea la Bostăneşti (9.000 mp); în total 68 hectare, 2.000 mp, situate în cantonul numit Valea Poienei, cum şi cu cele de arătură, denumite: Poiana lui Harbuz (7.200 mp), la Stănişcea (1 hectar, 8.300 mp), cu cele de fâneţe, anume: poiana Rujii (9.800 mp); la Pleşca (6.300 mp), la Buleandra Mare (3.600 mp) şi marginea la Pelineşti (1 hectar, 7.900 mp); în total 6 hectare, 3.100 mp, situate în cantonul numit Diudiu-Pelineşti. Toate aceste locuri sus denumite se găsesc cuprinse în perimetrul pădurii Statului Dolheşti şi au o suprafaţă în total ca 170 hectare, 8.600 mp; garanţia provizorie lei 1.800” (Monitorul Oficial, Nr. 172, 2 noiembrie 1899, p. 5939).

1899: „Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că, în ziua de 9 Decembre 1899 şi următoarele, orele 10 dimineaţa, se va ţine licitaţiune publicăică, conform art. 6, 24 şi următoarele din legea înstrăinării bunurilor Statului şi răscumpărării embaticurilor, în localul prefecturii judetului Suceava, pentru vindarea bunurilor mici arătate mai jos: Locul cu două pive, la Tănăseşti, pe plan lit. b7, de pe moşia Dolheşti, în întindere suprafaţa totală ca de 1 hectar, 9.643 mp, situat în comuna Dolheşti, plasa Moldova-Şomuz, fost pendinte de mănăstirea Probota; învecinat cu pământurile locuitorilor împroprietăriţi la 1864; arendat pe periodul 1897-1902, cu lei 150 anual; garanţia: lei 300. Concurenta începe de la suma de lei 1.289, bani 30. / Mlaştina de pe moşia Dolheşti, pe plan lit. b4, în întindere suprafaţa totală ca de 1 hectar, 5.382 mp, situată în comuna Dolheşti, plasa Moldova-Şomuz, fostă pendinte de mănăstirea Probota; învecinându-se cu imaşul locuitorilor împroprietăriţi la 1864; neînchiriată; garantia: lei 20. Concurenţa începe de la suma de lei 154. / Mlaştina, pe plan lit. b3, de pe moşia Dolheşti, în întindere suprafaţa totală ca de 1 hectar, 8.052 mp, situată în comuna Dolhesci, plasa Moldova-Şomuz, fostă pendinte de mănăstirea Probota; învecinându-se cu imaşul comun al delimitării de la 1864; neînchiriat; garanţia: lei 20. Concurenţa începe de la suma de lei 180, bani 50. // No. 83.042 bis – 1899, octombrie 22”[13].

1917: „Secţia zoologică (a muzeului din Fălticeni – n. n.), compusă din colecţia de paseri regionale, procurată, cu donaţia bănească a Primăriei, din Institutul dermato-plastic Dombrovski din Bucureşti. Specimene de fluturi, insecte, cuiburi etc. Ceea ce atrage atenţiunea este craniul de Bison Priscus (Zimbru), admirabil conservat şi găsit în malul Şomuzului Mare, în dreptul satului Dolheştii Mici”[14].

1922: „Judeţul Fălticeni. La comuna Dolheşti: Ştefan Puică, preşedinte; Ion Todireasa, vice-preşedinte; Dumitru T. P. Marian, Vasile C. Pantelimon, Ion C. Mitruţă, Ion Ilie Buculei, Ion Ion Sandu; Vasile Alex. Tanasă, Gheorghe Şerban Stoleru, Petrea C. Pelin, C. V. C. Marian şi Const. Gh. Befu, membri”[15]. / Judecătorul A. Faur, inginerul Gheorghe Tărnăuceanu – delegatul Casei Pădurilor şi, desigur, şeful Ocolului silvic Dolhasca, Iacob Ştefănescu – delegatul Casei Centrale şi secretarul I. Pişleru, hotărau, nedatat, exproprierea, „pentru înfiinţare de izlaz comunal, inecesar comunei Dolheşti şi repartizează satului Dolheştii Mici suprafaţa de 50 hectare de pădure din pădurea Statului „Diudiu”, cantonul Pelineşti, în următoarele megieşii: la nord-vest, cu pădurea Statului „Diudiu”, la nord, cu pădurea „Poiana Răftiganului”, la est, cu delimitarea locuitorilor din comuna Dolhasca şi, la sud, cu delimitarea locuitorilor din satul Dolheştii Mici” / În 30 octombrie 1922, comisia condusă de judecătorul Ilie Cocea hotăra exproprierea, „pentru cauză de utilitate naţională, din pământul bisericii Liteni, comuna Liteni, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha 34 ari teren arabil şi fânaţ, cu urătoarele megieşii: la nord, moşia Liteni, la sud, cu pădurea Liteni, la răsărit, cu moşia Liteni şi, la apus, cu partea rămasă neexpropriată a bisericii”. / Judecătorul A. Faur, inginerul Gheorghe Tărnăuceanu – delegatul Casei Pădurilor şi, desigur, şeful Ocolului silvic Dolhasca, Iacob Ştefănescu – delegatul Casei Centrale şi secretarul I. Pişleru, hotărau, nedatat, exproprierea, „pentru înfiinţare de izlaz comunal, inecesar comunei Dolheşti şi repartizează satului Dolheştii Mici suprafaţa de 50 hectare de pădure din pădurea Statului „Diudiu”, cantonul Pelineşti, în următoarele megieşii: la nord-vest, cu pădurea Statului „Diudiu”, la nord, cu pădurea „Poiana Răftiganului”, la est, cu delimitarea locuitorilor din comuna Dolhasca şi, la sud, cu delimitarea locuitorilor din satul Dolheştii Mici”[16].

1924: „Comisiunea ede ocol pentru expropriere de pe lângă Judecătoria ocolului Lespezi, judeţul Fălticeni: Se expropriază, pentru cauză de utilitate naţională, suprafaţa de 24 ha, din care 12 ha din pământul bisericii Dolheştii Mari şi 12 ha din pământul bisericii din Dolheştii Mici, din comuna Dolheşti, judeţut Fălticeni, în următoarele megieşii: / 1). Un trup aproxirnativ de 5 ha 50 ari, megieşit la răsărit cu locuitorii din Dolheştii Mici, la apus cu partea neexpropriată rămasă bisaricii, la sud cu fânaţul partea bisericii neexpropriat, la nord cu secţia bisericii Dolheştii Mici, neexpropriat. / 2). Suprafaţa de aproximativ 5 ha în următoarele megieşii: la răsărit cu parlea ce se expropriază de la Dolheştii Mici, la apus şi nord cu locurile locuitorilor din Dolheştii Mici şi la nord cu secţia bisericii Dolheştii Mici. / 3). Suprafata de 1 ha, zis Bahnă, megieşit astfel: la răsărit cu C. F. R., la nord, apus şi sud cu grădinile locuitorilor din Dolheştii Mici. / Tereren fânaţ: 1). Suprafaţa de 50 ari, în satul Dolheştii Mari, megieşit astfel: la nord cu drumul satului, la sud cu C. F. R.; la vest şi est cu grădinile locuitorilor din Dolheştii Mari. / La biserica din Dolheştii Mici, în următoarele megieşii: suprafaţa aproximativ de 8 ha, în următoarele megieşii: la răsăril cu locurile locuitorilor din Dolheştii Mici, la apus cu drumul de exploatare dintre lanuri şi pârâul Dindiului; la nord cu locurile din Dolheştii Mici şi cu parte din teren expropriat din Dolheştii Mari, la sud cu partea neexpropriată. / 2). Suprafaţa de aproximativ 4 ha, în următoarele megieşii: la răsărit cu locurile locuitoriior din Dolheştii Mici, la apus şi sud-vest cu pădurea Statului, la nord cu apa Şomuzului. / Terenul în general este de bună calitate şi de natură argilă nisipos; iar în categorii specificat astfel: 13 ha şi 50 ari arabil, 3 ha fânaţ şi 7 ha 50 ari păşune”[17]. „Se expropriază, pentru cauză de utilitate naţională, pentru construirea şcoalei primare din Dolheştii Mici, comuna Dolheşti, judeţul Fălticeni, suprafaţa de 40 ha (eroare, pentru că s-au expropriat doar 40 ari – n. n.), proprietatea moştenitorilor lui Dumitru I. Tanase, teren arabil de calitatea I, situat în vatra satului Dolheştii Mici, conform schiţei de plan alăturată, care face parte integrantă din acest procos-verbal, în următoarele megieşii: la nord, cu locuitorii Ştefan Fuică şi Gheorghe a lui Ioan Popa, la sud cu terenul preotului Gheorghe Teodorescu şi terenul cooperativei din Dolheştii Mici, la est cu drumul comunnl, la vest cu Ştefan Fuică, iar în schimbul acestui teren i se dă suprafala de 1 ha din pământul expropriat bisericii din Dolheştii Mici, cu megieşiile prevăzute în schiţa de plan alăturată, care face parte integrantă din acest proces-verbal, în următoarele megieşii: la nord cu restul terenului bisericii din Dolheştii Mici expropriat, la sud cu partea neexpropriată a bisericii din Dolheştii Mici, la est cu locuitorii din Dolheştii Mici, la vest cu drumul din… Terenul este de calitatea II, la 300 m de halta Dolheşti”.[18]

1926: „Cercul de recrutare Fălticeni: Pierzându-se certificatele invalizilor şi văduvelor de război mai jos notaţi: Ungureanu Gheorghe, invalid, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 5.891. / Socoleanu Dumitru, comuna Dolheşti, invalid, certificatul cu No. 5.890. / Epure Nicolae, invalid, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 5.892. / Stoloriţă Gavril, invalid, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 5 894. / Pautcă Ioan, invalid, comuna Dolheşti, certifictul cu No. 5 166, 5.895. / Marghioala V. Bogozan, văduvă, comuna Dolheşti certificatul cu No. 4.001, 4.002. / Ruxandra N. Petru, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.003. / Catinca N. Moroşanu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.001. / Maria D. Nuer, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4 028. / Elena G. Sandu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.005. / Ruxanda T. Ştefan, văduvă, comma Dolheşti, certificatul cu No. 4.006. / Elena V. Metriţi, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 1.806. / Maricuţa C. Marianu, vaduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.007. / Paraschiva C. Rusu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 1.008. / Catinca N. Alexandru, văduvă, comma Dolheşti, certificatul cu No. 4.009. / Paraschiva C. Todireacă, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.010. / Elena N. Spiridonescu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.012. / Catinca N. Marian, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.012. / Maria G. Doniscanu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.013. / Uluico I. Bola, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.014. / Paraschiva Gh. Pandelea, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.015. / Maria I. Marian, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.016. / Paraschiva N. Pandelea, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.017. / Maria lui Dumitru Jitariu, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.018. / Elena C. Maftei, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.019. / Catinca Gh. Ichim, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.020. / Maria I. N. Alexandru, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.022. / Sevastiţa Gh. Porju, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4 023. / Elena I. Boboc zis Chiac, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul No. 4 024. / Mărioara Gh. Michifor, văduvă, comuna Dolheşti, certificatul cu No. 4.025. / Maria P. Chifor, veduvă, comuna Dolheşti, certificatul No. 4 026, se declară nule şi fără valoare în mâinile oricui s-ar găsi”[19].

1941: „Se publică mai jos lista Nr. 9 de gradele inferioare (trupă) morţi pentru Patrie în actualul război, începând de la 22 Iunie 1941, ora 24[20]: Melinte Petre, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu cunoscut în com Dolheşti, jud. Baia, mort la 2 iulie 1941; Irimescu Mihai, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Dolheşti, jud. Baia, mort la 17 iulie 1941; Albu Dumitru, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Dolheşti, jud. Baia, mort la 17 iulie 1941; Marian Ioan, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu cunoscut în com. Dolheşti, jud. Baia, mort la 17 iulie 1941”.