Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Valeva

VALEVA. În 6 iulie 1413, Alexandru cel Bun întărea soacrei sale, Anastasia, satul Coţmanul Mare, cu toate cătunele ce ţin de el, „până sub satul Valeva, apoi spre Valeva, până la pădurea care se cheamă Dumbrava”, sate care, după moartea Anastasiei, urmau să revină Episcopiei de Rădăuţi.

1503: În 26 august 1503, Ştefan cel Mare întăreşte Episcopiei de Rădăuţi satul Coţmanul Mare, „cu toate cătunele sale: Gavrilăuţi şi Hliviştea, Davidăuţi şi Sadcău, Clivodinul, Bludva, Suhoverhul, Ceaplinţii şi Valeva”.

1600: Exista, totuşi, şi o obşte răzeşească la Valeva, care se afirmă în spaţiul nordului Moldovei după anul 1600, an în care Varvara, văduva lui Ihnatco de Valeva, vindea partea ei de moşie din satul Iujineţ.

1629: În 8 august 1629, pentru că i „s-a întâmplat şi am omorât pe Gheorghe Turcul, sluga Ghenghei, mare vornic de ţara de gios”, Costin de Lenţeşti, fiul lui Gherman şi al Aniţii, nepoata Mândrii, dă ocina lui din Valeva, „care a fost hotărâtă despre ceilalţi răzeşi, de Goian de Jadova, Coste de Lucavăţ şi Vidraşcu, împreună cu heleşteul şi cu câmpul, anume jumătate din a treia parte de sat Valeva”, lui Mateiaş Stârce, mare vornic, iar cu cei 40 zloţi obţinuţi pe moşie îşi răscumpără capul.

1645: În 4 august 1645, Isac de Valeva vindea lui Mateiaş Stârce a treia parte a satului şi a moşiei Valeva.

1652: În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ierimie a fost… jumătate sat Valeva”.

1654: În 12 august 1654, Valeva trece la Iordache Cantacuzino, ginerele lui Mateiaş Stârce.

1670: Vistierul Neculce, tatăl cronicarului Ion Neculce, s-a căsătorit, în anul 1670, cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogaţi boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moşii, printre care şi câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuţi, Prelipcea, Bocicăuţi, Grozinţi, Vasileuţi, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului).

1725: În 30 august 1725, Racoviţă Vodă întărea lui Gligoraş Păunel părţi din satul Valeva, care pot fi identificate după declaraţia lui Păunel, în faţa Divanului Domnesc, din 22 septembrie 1747, Păunel susţinând că stăpâneşte „a treia parte de sat Valova şi mai are aici o moară, ce e parte de cumpărătură, şi astfel era să stăpânească acel sat Valova în două cu dumnealui Gavril Niculcea, (care) îl împresoară, stăpânind două părţi, lăsându-i numai o parte”. Cercetările se finalizează în 3 iunie 1751, cu concluzia că Toader, fiul lui Gligoraş Păunel, este stăpân peste a treia parte a satului Valeva, celelalte două părţi fiind ale lui Gavril Neculce.

1740: În 20 aprilie 1740, Grigori Ghica Vodă trimitea pe Şerban Flondor medelnicer şi pe postelnicul Iuon Stârcea de Tărnauca „să meargă la câteva moşii din ţinutul Cernăuţi ale lui Ion Niculcea biv vel vornic, anume la Chiseleu, Valeva şi Prilipcea, şi, strângând oameni buni, megieşi şi răzeşi de prin prejur, să cerceteze cu deamăruntul dresele ce vor arăta şi, pe mărturiile oamenilor buni, cu toată dreptatea să judece”.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Valeva, moşie răzăşească, „63 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Vasile şi Petre, 1 dascăl, Vasile, 2 văduve, Vasâlina şi Ana, 1 umblător, Fedor VATRICI, 1 jidov, Leizer sin Leibii orândar, 5 case pustii şi 51 birnici, şi anume: Mihail vornic, Toader TRACI, Timofei CÂRSTE, Vasile COŢMAN, Ştefan COŢMAN, Toader PELIN, Dumitru zet VATRICI, Alecsa MALIC, Iurii OBERTESKI, Ivan BĂLAN, Hodor CIORNEŢ, Andrei SĂMENCU, Mihail CÂRSTE, Neculai zet SĂMEN, Ivan ISAR, Gavril butnar, Mihail COSOVANT, Neculai POPII, Dumitru FRĂŢIORUL, Mihail dascăl, Andrei BURDIN, Vasile HUŢĂ, Ivan PROCOŞOC, Ivan GIRKISKI, Vasile DIACONIŢII, Toader IULCIAK, Ivan SOLOSKI, Anton GIRSKĂUSKII, Ivan POGORSKI, Pricop sin SCRIPNIC, Ştefan BĂDREI, Filip POGORSKI, Irimie APOSTOL, Ivan PAULESKI, Simion SAUIUCK, Cozma SAUIUK, Simion zet RĂUCĂI, Vasile RĂGUŞ, Ştefan BURDĂNII, Hrihor VATRICI, Vasile GIURCOVSKI, Iurii GIURCOVSKI, Ştefan pânzar, Fedor BEIVERĂHNII, Vasile HUŢUL, Ivan văcar, Dumitru SĂRDUN, Seminik VASILE, Ştefan BOIKO, Alecsa BOIKO şi Ştefan RUSNAK.

1774: În 1774, satul Valeva avea 66 de familii (1 mazil, 2 popi, 95 ţărani şi 1 umblător, în 1775), numărul familiilor ajungând, în 1784, la 160.

1778: În 1778, a fost sfinţită biserica de lemn a satului Valeva, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, căreia avea să i se adauge, după anul 1860, şi o clopotniţă de lemn. În 1843, patron al bisericuţei din Valeva, cu 1.366 enoriaşi, era Grigorie de DONI, paroh fiind Nicolai CONSTANTINOVICI. În 1876, patronul bisericii cu 1.897 enoriaşi era Cajetan de JAKUBOWICZ, paroh fiind Jeroftey FEDOROWICZ. În 1907, patroni bisericeşti erau Grigorie IACUBOVICI, Eusebie şi Iulita ANDRIICIUC şi Eugenia ISOPESCUL, paroh fiind Nicolai ŞANDRU, născut în 1847, preot din 1881, paroh din 1895, iar cantor, din 1883, Vasile HNIDEI, născut în 1840.

1843: „Izvod de zestre, care astăzi, la zi de mai jos însemnată, cu vrerea milostivului Dumnezeu, a binevoit dumneaei Ancuţa, născută din Constatin Păunel, măritată, după întâiul soţ, Nicolai Boşneagă, însă după al doilea soţ, Vasilică Sorocean, a arăta zestrea, din buna şi slobodă voie, a fiicei dumisale, de la întâiul soţ, anume Ancuţa Boşneag, care, cu pronia preamilostivului Ziditor, s-a învoit, de bună şi sloboadă voia sa, a să căsători cu dumnealui Mihalatii Poclitar, stăpănitorul părţii de moşie din Valeva, precum urmează: / 1-tăi: Dau din bună şi sloboadă voia mea fiicei mele de mai sus numită, din partea de moşie a mea, ce o am în satul Valeva, care şi se trage de la tatăl meu, Constantin Păunel, drept parte frăţească: precum din câmp de arat, fânaţ, selişte, toloacă, podani (iobagi – n. n.), orănda i proci: în scurt, tot locul şi din tot venitul ce se află şi s- ar mai afla pe sus numita parte de moşie – cu aceasta adaog că, născându-se încă din trupul meu mai mulţi copii, totuşi să fie îndatoriţi aş trage drept parte frăţească în tot locul un copil ca şi altul – la această sus arătată parte de moşie, ce am hotărât aice, mai sus, are să intre la stăpânire fiica mea de mai sus numită, la doi ani de zile, adică la Sfântul mucenic Dimitrie a anului 1845. / 2-le: în partea de moşie, tot în satul Valeva, care mi se trage după maica mea, Ilinca, ce o are de la tatăl meu, Constantin Păunel, dau de aşijdere drept parte frăţească, în tot locul şi din tot venitul, cum voi scoate la stăpânirea mea, de aşijdere şi din partea pe care o am dar de la fratele meu, Vasilică Păunel, dau tot parte frăţească, în tot locul, cum voi scoate la stăpânirea mea… / Spre mai bună încredinţare şi ţinere în seamă acestui izvod de zestre, am iscălit prin dare condeiului şi punerea degetului pe semnul crucii, în faţa poftiţilor martori. / S-a făcut în satul Mihalce, la 23 Iulie stil nou 1843. / Ion Boşneag, epitrop, cu voia şi blagoslovenia mea. / Ancuţa Păunel, măritată, după al 2-lea soţ, Sorocean, maică. / Pe pofta dumisale am iscălit şi sunt martor Ion Tomovici. / Vasilică Sorocean, stoţul a mai sus iscălitei / am iscălit Tomovici”[2].

1858: Din 1858, funcţiona la Valeva o şcoală cu 4 clase[3].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Havrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”[4].

1890: În 1890, Valeva avea 2.457 locuitori, primar fiind Nestor Păunel. Învăţători erau Dimitrie de Păunel şi Isidor Tomorug, Nicolai Şandru era paroh, iar cantor bisericesc era Vasile Hnidei.

1899: „În 24 decembrie 1899, se întruniră câţiva inşi în sala de şedinţe a Societăţii pentru cultura şi literatura română, în Palatul Naţional, pentru a se sfătui cu privire la înfiinţarea unei societăţi a mazililor şi răzeşilor, a acelei stări care, în majoritatea ei covârşitoare, e aşezată în nordul Bucovinei (în sud, erau întinsele moşii călugăreşti, de unde răzeşi? – n. n.) şi stă în nemijlocit contact cu naţii străine… / Ideea înfiinţării unei societăţi a mazililor şi răzeşilor a purces din partea dlui Dionisie cavaler de Păunel, coborâtor dintr-o veche familie de mazili, trăitori pe mănoasele câmpii ale Valevei”[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Valeva (Walewa), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă şi în formă circulară, pe o vale destul de largă, formată de pârâul Valivc, spre est de târgul Coţman. Suprafaţa: 15,11 kmp; populaţia: 2.176 locuitori ruteni gr. or. Printr-un drum comunal, este legată cu târgul Coţman şi, prin drumuri de ţară, destul de rele, cu comunele vecine, Cuciur Mic şi Laşciuca. Are o şcoală populară, cu 2 clase, şi o biserică parohială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Această comună este amintita, pentru întâiaşi dată, într-un hrisov din anul 1543. La 1776, o jumătate din ea o stăpânea mazilul Teodor Păunel. Aci se află o fabrică de spirt, cu borhotul căreia se îngraşă vite, din care se exportă, anual, peste 300 capete. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.904 hectare pământ arabil, 91 hectare fânaţuri, 14 hectare grădini, 80 hectare imaşuri, 2 hectare păduri, 12 hectare heleşteie. Se găsesc 246 cai, 411 vite cornute, 275 oi, 165 porci şi 60 stupi. Valeva, moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 6,61 kmp; populaţia: 16 locuitori, parte ruteni, parte poloni; religii: romano-catolică, greco-ortodoxă şi armeană-unită”[6].

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc ortodox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Isopescul Eugenia, Cernăuţi, str. Gregor No. 11, şi Andriciuc Iulita, Cernăuţi, strada 11 Noemvrie No. 12 (Valeva) compatroni”[7].