Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Samuşin

SAMUŞIN. Întemeiat în vremea lui Vasile Lupu Vodă, pe moşia Onut de pe malul drept al Nistrului, înspre Mosoriuca şi Mitcău, satul Samuşin (Samuşeni, cum se numea pe atunci) marca, printr-o brodină (promontoriu), trecătoarea de peste Nistru, un pod umblător fiind făcut abia în 1726, de Iordachi Cantacuzino.

1652: În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Samuşinul”.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Samuşeul, moşie a marelui comis Iordache CANTA, „20 – toată suma caselor”, însemnând 4 călăraşi, Zaharia zet PAŢARINII, Alecsa zet POCLITAR, Andrieş zet MOSCALIUC ş Ilaş BĂLAN, 3 podari ţărani, Iurie MACIULENKO, Ivan TOMIUK şi Simion HABUZA, 1 jidov, Şmil, şi 11 birnici, Hrihor LUCICU, Mihailo vătăman, Vasile CĂZACUL, Iurie DUMENCO, Ştefan HAPUZA, Necolai văcar, Andrei jitar, Hrihor HARASIM, Toader LUCIC, Toader VALIC şi Dumitru CRICIUCU.

1775: În 1775, Onutul, Samuşenul şi Pârâul Negru aveau, împreună, 2 popi şi 43 familii de ţărani iobagi, iar în 1784, 48 familii.

1866: În 1866, se deschisese la Samuşin o şcoală cu 2 clase[2].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Zastavna (judecătorie de district), Babin cu Ştefanovca, Boianciuc, Borăuţi, Brodok, Czarnypotok, Cincău, Doroşăuţi, Horoşăuţi, Iurcăuţi, Cadobeşti, Kiseleu, Krisciatek, Cuciur-mic, Culeuţi, Mitcău, Mosoriuca, Ocna, Onut, Pohorlăuţi, Prilipce cu Luca, Repujineţ, Samuşin, Teutri, Vasileu, Verbăuţi, Verenceanca, Zwiniec cu Koetriszöwka”[3].

1890: În 1890, Samuşinul, sat al comunei Onut, avea 700 locuitori, învăţător fiind Albin Petracec.

1893: Biserica Naşterii Sfintei Maria din Samuşin a fost construită în 1893, până atunci enoriaşii din sat frecventând biserica din Onut.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Zamuşin (sau Samuşin), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în lungime, pe malul drept al Nistrului, mai sus de comuna Onut. Suprafaţa: 4,65 kmp; populaţia: 878 locuitori ruteni gr. or. Prin drumuri de ţară, este legată cu localităţile vecine, precum şi cu drumul principal Noua Suliţă – Cernăuţi – Uscie Biskupie (Galiţia); un pod umblător, peste Nistru, o pune în comunicaţie cu hotarul galiţian. Are o şcoală populară cu o clasă şi o biserică filială, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, pendinte de parohia din Onut. La 1776, aparţinea Marelui Paharnic Iordache Paşcanu. La nordul comunei, se găsesc aşa-numitele şanţuri tătăreşti, pe unde se crede că ar fi fost vad de trecere peste Nistru, încă din cele mai vechi timpuri („Brazda lui Troian” sau „Troianul” – n. n.), şi anume, în locul unde Nistru prezintă 2 insule. Populaţia se ocupă cu agricultura şi pescuitul. Comuna posedă 524 hectare pământ arabil, 1 hectar fânaţuri, 33 hectare grădini, 72 hectare imaşuri, 64 hectare păduri. Se găsesc 45 cai, 119 vite cornute, 192 oi, 110 porci şi 1 stup de albine. Zamuşin, moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 3,24 kmp; populaţia: 16 locuitori, în majoritate izraeliţi, restul ruteni greco-catolici”[4].

1915: Toader a lui Ştefan Zawaliuk, născut în Samuşin, ar fi murit în anul 1915, în Samuşin, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează procedura pentru declararea morţii celui dispărut, la cererea Mariei Kresko”[5].