Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Rohozna

ROHOZNA. Satul lui Rohozna diac, din vecinătatea Cernăuţilor, menţionat în 6 octombrie 1519 drept sat domnesc, dăruit de Ştefăniţă Vodă Episcopiei de Rădăuţi, nu rămâne mult în proprietatea călugărilor, din moment ce, în 14 decembrie 1602, Vasile, fiul Anuşcăi, vindea starostelui Vasilie Cracalia, „pentru 20 taleri partea lui de ocină din Rohozna, din a treia parte, a noua parte.

1620: În 22 iunie 1620, satul Rohozna va fi împărţit între Iordache Cantacuzino, Ion Prăjescul, Vasile Cracalia şi familia Brânzanul.

1622: În 7 mai 1622, Isac, diacul din Cosineşti, vindea vornicului Gavrilaş Mateiaş a treia parte din satul Rohozna.

1652: În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… jumătate de sat Rohozna”.

1666: În 5 octombrie 1666, Micuţa Vasilco, văduva lui Andrieş Brânzanul, răscumpăra moşia ei din Rohozna, zălogită de Andrieş, şi o dăruieşte fetei sale, Alexandra, jupâneasa lui Ion Avram.

1680: Biserica Naşterii Maicii Domnului din Rohozna, construită în 1680, reconstruită în 1857 şi restaurată în 1875, avea, în 1843, 1.008 enoriaşi, postul de paroh fiind vacant, iar patronatul bisericesc fiind asigurat de armeanul Ioan de MUSTATZA. În 1876, sub acelaşi patronat, biserica avea 1.307 enoriaşi, dar fără paroh. În 1907, paroh era Vasile COZARISCIUC, născut în 1858, preot din 1884, paroh din 1886, iar cantor, din 1898, George SUHAREC, născut în 1858.

1724: În 20 ianuarie 1724, Toader Ursachi, fiul lui Dumitru, nepotul lui Gheorghe Ursachi, câştiga la Divan, în dauna lui Darie Brânzanul, două treimi din Rohozna, zestre de la socrii lui, Alexandra şi Iordachi Cantacuzino.

1730: În 8 iulie 1730, Gheorghe Ursachi, fiul lui Toader, dăruia fratelui său, Manole Zamfir, Mare căpitan de Coţman, cele două treimi din satul Rohozna, dobândite de părintele lor. Manole Zamfir, la rândul lui, dăruieşte moşia, în 5 noiembrie 1741, soţilor Andrei şi Catrina Potlog, Andrei fiind nepotul de fiu al lui Manole Zamfir. Părţile acestea de sat ajung, în 21 februarie 1756, în proprietatea lui Mihalache Sturza, ginerele lui Gheorghe Ursachi, care se călugărise şi îşi luase numele monahal Varlaam, dar intră în dispută cu Vasile Cracalia.

1760: Colonizarea cu ruteni a Rohoznei se face în baza scrisorii lui Ioan Theodor Callimah Vodă din 5 iunie 1760, prin care împuternicea pe Ianachi Milo, starostele de Cernăuţi, „să fie volnic a chema şi a strănge oameni streini, fără de bir la vistierie… la sălişte Lenţăşti i Rohozna”, poruncindu-i ca „oameni de ţară şi care au avut bir în vistierie nicidecum pentre dănşii să nu se mistuiască, că, aflându-să că au mistuit măcar un om de aice, să ştie că pe vornicelu şi pe cei mai fruntaşi ai satului cu uliţa să vor pedepsi”.

1773: Conflictul de durată dintre Brânzeneşti şi Cracalieişti a fost rezolvat, în 8 mai 1773, de Divanul Cnejiei Moldovii, care a hotărât ca „Cracaleştii şi Brănzăneştii să stăpânească a triia parte din Rohozna împreună”.

1775: În 1775, Rohozna avea 4 mazili, 2 popi şi 49 familii de ţărani.

1782: În 1782, Toma Iamandi stăpânea o treime din Rohozna, zestrea jupânesei lui, fata lui Mihalachi Sturza; Manole Potlog avea o treime din tot satul şi o optime din treimea de jos, moştenire, prin mama sa, de la Ursachi vistiernic; Mihalachi Cracalia avea 3/24 părţi din sat; Gligorie Brânzan – 2/24 părţi; Constantin Răşcan spătar – 2/24.

1844: În lista elevilor care au absolvit Academia cezaro-crăiască de Inginerie Militară din Viena, se află, conform lucrării monografice a lui Friedrich Gatti[1], dedicată Academiei de Inginerie Militară din Viena, şi Stephan von Mikuli, născut în 20 mai 1832, la Cernăuţi: Tatăl este mare proprietar de pământ. Din 31 martie 1848, devenit cavaler de (Ritter von) Mikuli. Din octombrie 1847, cadet în Regimentul Nr. 10 Husari Preuszen, cu comandamentul în Ungaria. S-a retras la moşia sa de la Rohozna, în Bucovina. A fost primar al Cernăuţilor, membru a mai multor asociaţii şi, timp de 35 de ani, preşedinte al Comisiei imperiale pentru creşterea cailor de rasă, fiind decorat, în 1877, de Împărat cu Ordinul Franz Josep.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Cernăuţi – Sadagura (târg, cu tribunalul raional): Bila sau Bilka, Boian, Buda, Cernauca, Dobronăuţi, Gogolina sau Stroieştii de Sus, Cotul Ostriţa, Lehucenii Teutului, Lenţeşti Camerale, Lenţeşti Privat, Mahala Biała, Novoseliţa sau Stroieştii de Jos, Rarancea, Slobozia Rarancei, Rohozna, Şerăuţii de Sus, Şerăuţii de Jos sau Slobudka, Şubraneţ, Toporăuţ, Vaslăuţ, Zadobriuwka, Jucica Veche, Jucica Nouă”[2].

1875: Din 1875, funcţiona în sat o şcoală cu 6 clase[3].

1891: „Lupi turbaţi în Bucovina. În săptămâna trecută s-a arătat un lup turbat în comunele Sadagura, Rohozna, Zucica şi Mahala din Bucovina, muşcând 40 de persoane. Cei greu răniţi au fost trimişi în institutele pasteuriene din Budapesta şi Bucureşti. Lupul a fost ucis de un ţăran. În ţinutul Sadagurei s-a mai văzut un lup turbat, care încă fu ucis. Autorităţile administrative, spre a împiedeca lăţirea turbării, au dispus să se omoare câinii şi mâţele din comunele cercetate de lupii turbaţi”[4].

1899: S-a înfiinţat, odată cu alte 18 „bănci Raiffeisen” şi însoţirea de la Rohozna, după cum rezultă din Raportul Comuitetului Ţării despre activitatea sa din anul 1899[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Rohozna, comună rurală, districtul Cernăuţi, aşezată pe partea dreaptă a pârâului Zadobriuca, afluent al Prutului, în apropierea târgului Sadagora. Suprafaţa: 22,09 kmp; populaţia: 3.967 locuitori, două părţi ruteni şi o parte izraeliţi; rutenii sunt în majoritate gr. or., restul rom. cat., şi numai puţini gr. cat. Este lipită de drumul principal Cernăuţi – Uscie Biscupie (Galiţia), legată printr-un bun drum cu Sadagora; are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Această comună este menţionată, pentru prima oară, într-un hrisov în anul 1600. La 1776, era în posesia mazililor Constantin Răşcanu,Grigoraş Brânzanu, Ilie Caracal, Manole Potlog şi Toma Iamandi. Are o fabrică de spirt. Aci se află izvoarele de apă care alimentează oraşul Cernăuţi. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea de vite. Comuna posedă 1.360 hectare pământ arabil, 278 hectare fânaţuri, 9 hectare grădini, 95 hectare imaşuri, 90 ari pădure. Se găsesc 211 cai, 580 vite cornute, 17 oi, 413 porci şi 64 stupi de albine”[6].

1914-1918: „Dionisie a lui Vasile Hlewka, din Sadagura, născut în Rohozna, la 25 martie 1882, chemat la arme în august 1914, ar fi murit în luptă, pe frontul italian, la 10 august 1918, şi ar fi fost înmormântat pe muntele Lisenol, lângă Asiago. Până în prezent, lipseşte orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Valeriei Hlewka, procedura pentru declararea morţii celui dispărut; David a lui Leib Zeller, născut în Rohozna, la 9 octombrie 1881, ar fi murit, la 24 decembrie 1919, în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Salei Zeller, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[7].

1920: „Deciziune de expropriere No. 569/20. Deciziunea comisiunii agrare de ocol Sadagura, cu care s-a decis exproprierea corpului dominical fasc. No. 320, Jucica Nouă şi Rohozna, din registrele fonciare pentru moşiile bucovinene, în suprafaţă de 25 ha 10 a 07 mp, proprietatea Fondului bisericesc ort. or., în folosul „Fondului de pământ bucovinean”, a devenit definitivă”[8].

1921: „Potrivit dispoziţiunilor art. 12 şi 23 din regulamentul pentru Congresul bisericesc ortodox român al Arhidiecezei Bucovinei, convocat, prin înaltul Decret Regal Nr. 2513 din 17 Iunie 1921, pe ziua de 3 Octombrie, la Cernăuţi, se publică următoarea listă a patronilor bisericeşti particulari, de lege drept credincioasă răsăriteană, îndreptăţiţi la alegerea de 6 reprezentanţi pentru acest Congres: Mustatza Xenofon baron, erezii a) Egon baron Mustatza, consilier de administraţie, str. Eminescu 4; b) Otto baron Mustatza, Sadagura şi c) Elena barona Mustatza, Viena, strada Elisaveta No. 22 (Rohozna, Sadagura), compatroni”[9].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[10], următorii învăţători şi învăţătoare: Leviţchi Levescu Vladimir, comuna Rohozna, jud. Cernăuţi, media 7,00”.

1944: Prin ordinul „Nr. 63.175 din 20 martie 1944, se înaintează 1a gradul II în învăţământul primar, pe ziua de 1 septembrie 1943, următorii învăţători şi învăţătoare, care au reuşit la examenele de înaintare la gradul II, din sesiunea August 1943, la Centrul Cernăuţi, cu notele arătate în dreptul fiecăruia[11]: Cazinurovici Aurelian, comuma Rohozna Cernăuţi, media 7,62”.

1944, octombrie 9: „ROHOZNA, Societate anonimă română / Fabrici şi rafinării de industrii agricole / Bucureşti, Calea Victoriei Nr. 29 / Extras de pe procesul-verbal Nr. 6 al adunarii generale extraordinare din 15 Iulie 1944. // Adunarea, în unanimitate, decide: 1). Aprobă darea de seamă a consiliului de administraţie asupra gestiunii la zi, dându-le deplină descărcare. 2). Ratifică alegerea dlui Ion Mazere în calitate de administrator unic, cu dreptul de a reprezenta şi angaja singur, în mod valabil, societatea. 3). Alege pentru exerciţiul în curs ca censor pe dl Ion Mărăndiuc, iar ca censor supleant pe domnişoara Alexandra Marinescu. 4). Amână pentru prima adunare generală discutarea situaţiei financiare. / Preşedinte, Alexandru Conte Wassilko. / Scrutatori: Ion Mazere, Alfons Wardella. / Secretar, Miron Eliade. / Se vizează de noi spre publicare în Monitorul Oficial. / Secretar general, (Indescifrabil) / Nr. 12.945. / 1944, Octomvrie 9”[12].