Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Revacăuţi
REVACĂUŢI. Aflat între Piedecăuţi şi Berhomete pe Prut, pe malul stâng al Prutului, aproape de graniţa cu Polonia, Revacăuţii sunt amintiţi, drept satul Ravacăuţi, în 1532, dar noi credem că ziua atestării documentare a satului este cea de 12 mai 1425, zi în care pan Stroici primeşte nişte tătari, pentru a-şi popula seliştile pustii Levoşăuţi şi Nepolocăuţi din satele „lui Zubrea şi lui Ravas”, satul lui Ravas fiind, aşa cum o sugerează şi poziţionarea geografică a megieşului Nepolocăuţi, Ravacăuţii, deci Revacăuţii.
1499: În 18 septembrie 1499, Ştefan cel Mare întărea lui Fedor Iuriş, care era, de fapt, Fedor Orăş şi fratelui său, Cotia, care era, de fapt, Costea[1], nepot Maruşcăi, fata lui Panco, „giumătate de satul Rovcăuţii, pe Prut”.
1772: Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Răvăcăuţi, moşia vistiernicului Ioniţă CANTA, „35 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ştefan, 2 văduve, Aniţa şi Maria, 1 jidov, Herşco, 3 case pustii şi 28 birnici, aceştia fiind: Luchian BRENICU, Toader sin ego, Ion moldovan, Macsim ALECSANDRU, Filip sin ION, Ştefan POHRIBNIC, Ion POHRIBNIC, Iurii POHRIBNIC, Andrei POHRIBNIC, Goraş POHRIBNIC, Ion NIŞCAN, Acsinte zet NEDICHII, Ion ONCIUL, Andrei sin OPAŞCO, Vasile BRINIC, Mihai SÂRNIC, Dănilă TRAVICI, Ivan TERENTUC, Vasile TROFIN, Petro SÂRNA, Mihail STACIUK, Vasile SÂRNIC, Ivan CHIMCIUK, Onofrei ŞUMCIUK, Anton ROŞCA, Timofei ROŞCA, Iacob CARPU şi Vasile vătăman.
1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Havrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”[3].
1898: Biserica Sfântului Nicolai din Revacăuţi avea să fie construită în 1898, ctitor fiind Smaranda de Vasilco. Biserica veche a Sfântului Nicolae, aflată sub patronatul lui Gregor von SIMONOWICZ, în 1843, avea 653 enoriaşi, dar postul de paroh era vacant. În 1876, patron al bisericii era Smaranda de VASILCO, cea care o va reconstrui, în 1898, iar paroh era Olimpie CHISELIŢĂ. În 1907, patronatul bisericesc era garantat de evreul Hersch TENNENBLATT, paroh fiind acelaşi Olimpie CHISELIŢĂ, născut în 1832, preot din 1855, paroh din 1860, iar cantor, din 1900, Vasile SCRABA, născut în 1853[4].
În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Revacăuţi (Rewakoutz), comună rurală, districtul Coţman, aşezată în masă compactă pe malul stâng al Prutului, între comuna Piedicăuţi şi Nepolocăuţi, de care este chiar lipită. Suprafaţa: 4,78 kmp; populaţia: 774 locuitori ruteni, de religie gr. or. Este străbătută de drumul districtual Nepolocăuţi – Berhomet pe Prut; ţine de şcoala din Nepolocăuţi; are o biserică filială, cu hramul „Sfântul Nicolae”, atenenţă a parohiei din Nepolocăuţi. La 1776, aparţinea marelui vistiernic Ioan Cantacuzeno. Populaţia se ocupă cu agricultura. Comuna posedă 617 hectare pământ arabil, 7 hectare 50 ari fânaţuri, 14 hectare grădini, 33 hectare imaşuri, 0,71 ari pădure şi 6 hectare heleşteie. Se găsesc 26 cai, 281 vite cornute, 29 oi, 235 porci, 8 stupi de albine. Revacăuţi, moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 2,54 kmp; populaţia: 17 locuitori, în majoritate izraeliţi, restul germani şi ruteni”[5].
1916: „Ioan a lui Vasel Serna, născut în Revacăuţi, la 12 septembrie 1882, ar fi murit la 15 ianuarie 1916, în Canmorc, Canada, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Catarinei Serna, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[6].
1921: La cererea comerciantului Jakob Löbel din Roşa, se vând prin licitaţie silită „Fascicola funciară No. 127 din Revacăuţi, constând din parcela de clădire (fără casă) No. 241 şi parcela de grădină No. 15/1 şi 47/1, un complex în preţ de 3.745 lei”[7].
[1] NICOLAE IORGA, Studii şi documente, VII, p. 74
[2] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 416
[3] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161
[4] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 18, 1876 p. 79, 1907 p. 102
[5] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 179, 180
[6] Monitorul Bucovinei, Fascicula 18, Cernăuţi, 15 iunie nou 1921, pp. 232-240
[7] Monitorul Bucovinei, Fascicula 14, 21 aprilie nou 1921, p. 171