Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Reuseni | Dragusanul.ro

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Reuseni

 

Superba biserică din Reuseni

 

 

REUSENI. Menţionat, după opinia lui Costăchescu[1], în 12 mai 1425, drept „satul lui Revas” sau, mai exact, „acele sate care aparţinuseră lui Zubrea şi lui Ravas” (eu cred că e vorba, de fapt, nu de Reuseni, ci de Ravacăuţi sau Revacăuţi, pe Prut), Reusenii, celebru prin asasinatul comis în noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, asasinat căruia i-a căzut victimă, la o nuntă, Bogdan al II-lea, a fost întărit, în 24 septembrie 1468, „jumătate de Răoseni şi, pe Suceava, loc să-i facă moară” lui Şteful Cernătescul („Vă leatul 6963 (1454), după doi ani a domniei lui Bogdan vodă, scrie letopiseţul cel moldovenesc c-a venit fără de veste Pătru vodă, ce l-au poreclit Aron, şi a aflat pre Bogdan vodă la satul Răusenii, din jos de târgul Sucevei şi l-au lovit, vineri în revărsatul zorilor, octomvrie 16. Şi acolo i-au tăiat capul lui Bogdan vodă. Deci au stătut la domnie Aron vodă”).

 

1653, iunie 13: Reusenii sunt menţionaţi într-o hotărnicire „pentru nişte poieni ce sunt pe supt codrul dinspre Suceava, între Giurgeşti şi între Hilişeni” (Chilişeni – n. n.), poiană care se întinde „până în hotarul Răusenilor”[2].

 

1760: În 7 martie 1760, s-a făcut hotarnica dintre „satul Reuseni al lui Ştefan Silion” şi Chilişenii lui Nicolae Ştirbeţ, între cei doi proprietari existând conflicte vechi, dar a căror rezolvare s-a făcut, după un uric din 13 iunie 1663, abia în 12 decembrie 1768, câştig de cauză având Silioneştii.

 

1767: În 29 iunie 1767, stăpânii Reusenilor, care participau la o hotarnică a Uideştilor, erau fraţii Toader şi Ştefan Silion.

 

1772: În 8 martie 1772, Toader Silion din Reuseni şi Mihalachi Balş din Rus s-au plâns de nedreptatea pe care le-o făcea Mitropolia Sucevei, stăpână peste Udeşti.

 

1772: Recensământul lui Rumeanţev[3], din 1772-1773, înregistrează la Răusăni, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „9 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi şi 6 birnici. La Reuseni, proprietate a mazilului Ştefan Villian,s-au aşezat, între anii 1772-1777, emigranţii transilvăneni Andrei UNGUREAN, Ioan DEMERIN, Vasile MOLDOVAN, Ion ELŢA şi Vasile CHIRA din Ioaniş, Ioan BOCA din Şerbeni, Vasile UNGUREAN din Escu, Ioan BILEGAN din Bileag, Ioan BĂDĂRĂU din St. Andrei, Teodor VEŞINAR din Căila, Grigore GALAŢAN din Galaţii Bistriţei, George MOLDOVAN, Victor STUŢ şi Teodor MORARIU din Mănic şi Anton PUŞCAŞ din Beiuş.

 

1774: Reusenii, deci, aveau în 1774, 12 familii, recensământul lui von Spleny lămurindu-ne că populaţia satului era formată, în 1775, din 2 popi şi 7 familii de ţărani iobagi, numărul acestora sporind, până în 1784, la 48 familii.

 

1783: În 10 ianuarie 1783, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, Ştefan Silion declara că este stăpânul întregului sat Reuseni, din timpul când feldmareşalul Munich fusese în Moldova (1736-1739).

 

1795: În 24 aprilie 1795, stăpân al Reusenilor era stolnicul Costache Gheuca, ginerele lui Ştefan Silion (dar care îl moştenea şi pe Toader Silion), cel care dădea cu bezmăn neguţătorilor din Suceava 5 fălci de huci în Reuseni ca să facă curătură, să-şi puie vie şi livadă şi cramă, şi casa vierului. Acelaşi Costache Gheuca îşi înzestra fata, Maria, care se căsătorea cu Vasile Vărnav, în 17 februarie 1804, cu lucruri din casă, cu odoare, cu moşia Reuseni şi cu satul, cu biserica de piatră construită de Ştefan cel Mare, cu 4 pogoane de vie, cu 2 crâşme, una în Reuseni, alta în poiana de la marginea Udeştilor, cu fânaţe, arături, păduri şi cu mori ţărăneşti pe pârâu.

 

1806: Maria Gheuca, rămasă văduvă după Vasile Vărnav, care îşi înregistra satul Reuseni în 12 martie 1806, s-a recăsătorit cu Ruset, apoi, rămânând iarăşi văduvă, a vândut Reusenii, în 17 iulie 1844, lui Ioan Cârste, pentru 4.000 ducaţi, în preţul acesta intrând şi Reusenii Mici.

 

1809: „Clima lor este, de asemenea, favorabilă viței de vie, dar, cu toate acestea, se văd doar câteva plantații considerabile la Reuseni, în districtul Suceava, și în Petronitz (?)”[4].

 

O posibilă locaţie pentru monumentul închinat fugii verilor Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, în 1451

 

1843: Biserica din Reuseni, ctitorită de Ştefan cel Mare, în 1502, renovată în 1843 şi dotată cu un nou iconostas de familia patronilor bisericeşti, von GOILAF, când deservea 273 enoriaşi, preot administrator fiind Lazar MARIAN. O a doua biserică, cea a Sfântului Nicolai, construită în 1762 la Securiceni şi dotată, în 1830, cu un iconostas de către Ştefan CIUTACA şi Ioan a PARASCHII, nu avea paroh în 1843, când numărul enoriaşilor era 134. În 1876, biserica din Reuseni, cu 398 enoriaşi, patronată de Grigori de PRUNKUL, îl avea paroh pe Eugen VOROBCHIEVICI, iar cea din Securiceni, cu 199 enoriaşi, patronată de Nicolai ŞTEFANOVICI, era slujită de parohul din Reuseni. În 1907, paroh la Reuseni era Ştefan MARIAN, născut în 1857, preot din 1887, paroh din 1902, cantor fiind, din 1906, George MĂRGINEAN, născut în 1872.

 

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava – Suceava (Oraş cu tribunal districtual) cu Cutul Zamca, Iţcanii Vechi şi Şeptilici, Bosance cu Nemericeni, Podeni, Hriaţca şi Lisaura, Buneşti, Buninţi, Chilişeni, Danila, Găureni, Hatna cu Dărmăneşti, Iacobeşti sau Fogodisten cu Gura Solcii, Slobozia sau Milişăuţii de Jos, St. Ilie, Ipoteşti, Iţacanii Noi, Călineşti Enache cu Vasilache, Călineştii lui Kuparenko, Costâna cu Berindeşti, Liteni, Mereţei, Mihoveni, Mitocul Dragomirnei cu Lipoveni, Părhăuţi, Pătrăuţi pe Suceava, Reuseni, Romaneşti, Rus Mănăstioara, Rus Plavalar cu Rus Poienile, Securiceni, Şcheia, Soloneţ, Stroieşti pe Suceava, Tişăuţi, Todireşti cu Pietroasa, Uideşti, Zahareşti”[5].

 

1890: În Reuseni era paroh Eugeniu Vorobchievici[6], care abia de a scăpat un florin în mâinile arhimandritului Ciuntuleac pentru folosul Societăţii „Şoala Română” din Suceava. Altcineva din Reuseni nu a dat un creiţar, indiferent de nobleţea obiectivului, pentru vreo cauză românească. Şi-atunci, de unde să-i aflu, din pietrele cimitirului? Nici alea nu mai există întru pomenire.

 

 

1900: Arhitectul vienez Romstorfer studiază în amănunţime biserica lui Ştefan cel Mare din Reuseni, căreia îi găseşte interesante asemănări în mai târzia biserică de piatră de la Părhăuţi, a logofătului Gavril Trotuşan, propunând Comisiei Centrale din Viena grabnica ei refacere, argumentând cu studiul istoric şi schiţele „Biserica parohială greco-orientală din Reuseni[7].

 

 

1904: „Ca o catapeteasmă stă un deal cu vii îngrijite. Supt el se văd case răsfirate, în mijlocul gospodăriilor de ţară îmbelşugate. Un mănunchi de copaci bătrâni arată locul curţii boiereşti. Iar în altă parte, în stânga, se tupilează biserica, ridicată de Ştefan cel Mare întru amintirea tatălui său Bogdan, care a fost ucis într-o revărsare de zori de către fratele său vitreg, Petru Aron, de dragul Domniei… / Parohul, pe care-l găsim gospodărind acasă, lângă biserica fără nici o gospodărie, e un fost prefect sau şef-pedagog de seminariu cernăuţean, ce s-a întors cu totul la viaţa de ţară, trăind patriarhal între dobitoacele lui Dumnezeu, care ne-au ieşit înainte, zburând şi lătrând; parohul pomeneşte de o cruce ce s-ar fi găsit în curtea boierească, unde socoate că s-a întâmplat fapta sângeroasă. Dar e mai de crezut că locul bisericii a fost ales tocmai pentru că acolo a lovit securea ostaşilor călări şi pare că-i văd, o clipă, în dimineaţa încă acoperită de negură, dând fuga înapoi, în ceaţă sălbatecă de bucurie, pentru a duce la Suceava apropiată vestea Domnului nou miruit cu sângele de frate”[8].

 

1906: În 1906, avea să se înfiinţeze la Reuseni o şcoală cu o clasă[9].

 

1907: Din Comitetul electoral districtual al Sucevei făcea parte şi „George Mărginean, cantor în Reuseni”[10].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Reuseni, comună rurală, districtul Su­ceava, aşezată pe pârâul cu acelaşi nume, într-un centru de comune aşezate în jurul său, şi anume: Uideşti la Est, Securiceni la Vest, Rus-Mănăstioara la Nord şi Rus-Plavalar la Sud. Suprafaţa: 3,28 kmp; populaţia: 637 locuitori, exclusiv români, de religie gr. or. Se compune din vatra sa­tului, cu 366 locuitori, şi din satele atenanţe Poiana şi Silion. Prin drumuri de ţară este legată de comunele învecinătoare, precum şi de drumul districtual Suceava-Chilişeni, ce trece prin partea sa de Nord, la depărtare de 1 km. Are o şcoală populară şi o biserică parohială, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Bo­tezătorul”, zidită de Ştefan cel Mare, la anul 1502, întru po­menirea vecinică a tatălui său Bogdan, care a fost omorât aici, de Petre Aron, în ziua de 16 Octombrie 1450 (eroare: 1451 – n. n.). Nefiind terminată această biserică, la moartea lui Ştefan cel Mare, a fost continuată de fiul său Bogdan al III-lea. La 1776, comuna era în posesia boierului Sterban Silion. Populaţia, formată din lo­cuitori originari şi din colonişti transilvăneni, se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor, precum şi cu cultura viţei de vie. Comuna posedă 234 hectare pământ arabil, 14 hectare fânaţuri, 26 hectare grădini, 28 hectare vii, 91 hectare imaşuri, 110 hectare pă­duri. Se găsesc 41 cai, 280 vite cornute, 112 oi, 257 porci şi 38 stupi. Reuseni, moşie, cu administraţie specială, districtul Suceava. Suprafaţa: 1,99 kmp; popu­laţia: 34 locuitori, dintre care 21 rom. gr. or. şi 13 izraeliţi. La 1776, comuna era tot un trup cu Reuseni, în stăpânirea boierului Sterban Silion”[11].

 

1915: În 7 noiembrie 1915, la Mitocu Dragomirnei, s-au strâns 1.254 coroane, la Iţcanii Noi, 660 coroane, iar în 21 noiembrie, la Stroieşti, , 675 coroane şi în Udeşti, 734 coroane. Cu două zile înainte, în 19 noiembrie 1915, la Şcheia, unde s-au strâns 208 coroane, în vreme ce la Rus-Mănăstioara, absolventul de teologie Ambrosie Popovici a strâns, cu „Ţintuirea buciumului”, 658 coroane, o sută dintre acestea fiind dăruite de parohul din Reuseni, Ştefan Marian[12].

 

1916: Ioan a lui Grigori Struţi, din Răuseni, a participat la război şi ar fi căzut într-o luptă lângă Rarance, în anul 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Magdalina a lui Ioan Struţi, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[13].

 

1930: „Mormântul lui Bogdan Vodă, tatăl Marelui Ştefan, se află în biserica de la Reuseni, de lângă Suceava, după cum ne spune P. S. Melchisedec[14]; pe când al Oltei, după mirenie, sau Maria, după călugărie, mama Marelui Ştefan, se află în ţară, la noi, la Mă­năstirea Pobrata sau Probota, din judeţul Suceava (cu capitala la Fălticeni – n. n.), după cum ne spune dl Iorga[15]. În această mănăstire se păstrează multe lucruri ve­chi bisericeşti şi cărţi manuscrise, demne de a fi vă­zute şi studiate”[16].

 

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[17], următorii învăţători şi învăţătoare: Căpitan Ioana, comuna Reuseni, jud. Suceava, media. 7,92”.

 

 

[1] Documente, I, p. 174

[2] Iorga, N., Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor, Vol. XXI, Bucureşti 1911, pp. 2

[3] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 342

[4] De Serres, Marcel, Voyage dans l’Empire d’Autriche, pendant les années 1809 et 1810, Livre VIII, Bukowine, Paris, 1814, pp. 227-233

[5] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[6] Revista Politică, Nr. 22, Anul V, 17 noiembrie 1890, p. 8

[7] Ronstorfer, C. A., Die griechisch-orientalische Pfarkirche in Reuseni, în Mittheilungen der k. k. Central-Comision, XXVII. Jahrgang, Wien 1901, pp. 103, 104

[8] NICOLAE IORGA, Neamul românesc în Bucovina, Bucureşti 1905, p. 33-35

[9] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 50, 1876 p. 39, 1907 p. 157

[10] Apărarea Naţională, Nr. 21, Anul II, joi 21 martie stil nou 1907, p. 4

[11] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 179

[12] Viaţă Nouă, IV, nr. 174 din 7 februarie n. 1915, p. 4

[13] Monitorul Bucovinei, Fascicula 17, Cernăuţi, 1 iunie nou 1921, pp. 220-224

[14] Rev. p. Ist. Arh. şi Filol., a d-lui Tocilescu, an. I voi. II, p. 67

[15] Sămănătorul, revistă litera­ră, No. 32, Bucureşti, 8 August 1904

[16] Iacov Episcopul Huşilor, O călătorie la mănăstirea Putna, în Bucovina, Ediţia a II-a, Huşi 1930, pp. 14-26

[17] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552